Expozitia a carui vernisaj a avut loc in data de 16 ianuarie 2020 la galeria Pygmalion din Timisoara, se intituleaza IN FACES. Artistul plastic Marian Trutulescu, abordeaza in ultima sa expozitie de la galeria Pygmalion un subiect de mare actualitate, si anume suprasaturarea si duplicitatea ca replica a chipurilor umane din lumea virtuala, care se propaga extrem de contagios in lumea reala. Sufocarea, intoxicarea ce provine din mediul retelelor media, devine pandemie, iar in lucrarile sale caracterul duplicitar, multifatetat al chipului cautat obsesiv, are menirea sa intrerupa aceasta exploatere si sa incremeneasca pentru o secunda, atat cat e privita lucrarea de cel care sta in fata ei, acea scurgere inumana a personalitatii individului.

”Trutulescu este legat de un foarte complex dublet: ce inseamna chipul, ce inseamna inchipuirea, imaginarul, plasmuirea? Sa fie oare chipul divin legat de fizionomia sau facesul uman? Sa fie aceasta interfata de dialog masca noastra de zi cu zi, machiata, fardata, operata, schimonosita si, din cand in cand, sincera (poate doar cand dormim si atunci chinuiti de ganduri ale plasmuiri, ale imaginarului adica ale inchipuirii lor)?
Aproape obsesiv, chipul devine element central. Ganditi ca in era digitala se fac intru-un an, in crestere exponentiala, cateva sute de miliarde de miliarde de fotografii care toate ajung pe retele media, de socializare. Exista o intoxicare, o sufocare cu chip uman, este incredibil si aproape inuman cat chip exista peste tot.
Ideea de circularitate, de nimb este o alta caracteristica a picturilor sale. Personajele sunt tipologice, ele au un tip de fizionomie, au ceva dintr-un soi de om care este detasat de o lume obscura, murdara, imbacsita de prea multa orizontala; este un om construit dintr-o pasta aproape ireala, ca dintr-un material al visului pe care nu il poti prinde in mana. Artistul are o filozofie personala si ma surprinde cu aceasta. Are un soi de gandire care cauta, iscodeste, produce aceasta cognitie, iar aceasta se translateaza operei de arta. Marian Trutulescu este un om care isi asuma acest deziderat al cunoasterii prin act creator. Daca dezbraci chipul de cele o mie de masti, asa cum spunea Gerard Klein in ”Planeta cu sapte masti”, oare la ce ajungi, la o dez-inchipuire sau poate ajungi la esenta chipului, a chipului imprimat in facesul uman care este chip divin? Este marea intrebare pe care o arata, o arunca el in discutie. Trutulescu are o mare calitate de a fi pictural, el este in mod nativ facut sa fie pictor. Foarte rar gasiti oameni care controleaza foarte bine clar-obscurul, reuseste sa scoata in evidenta volumul si in acelasi timp nu aluneca in diletantism. El provoaca un soi de anamneza, ce e cu atatea chipuri si ce se intampla cu fata umana intr-o lume plina de fatarnicie, ce mai ramane din chipul sincer, inocent al omului? Trutulescu este un univers, el gandeste in cheie hermeneutica. Are un set de simboluri si le poate decripta in propria lui creatie. Este totodata un act de autocunoastere care este foarte rar de cele mai multe ori.”





