Imperioasa expresie a fermitatii la intalnirea cu o personalitate, spre zidirea unei formule de interviu pe coordonatele jurnalismului echilibrat se balanseaza de la rigoare spre polul afectului, cand este vorba ca intervievatul sa fie admirabila actrita Oana Pellea. De ce cuvinte neiesite din dialectica interna a tipului batut in cuie la interviu se poate uza, daca cele elaborate de constiinta semnifica emotia si implicitul ei, admiratia imposibil a fi discreta in chip neprefacut?! Reactia imediata la intalnirea cu artista Oana Pellea e de nobil resort: o cadere de o secunda peste oglinda privirii a luminozitatii razbatute fulger de la inima. Apoi, cuvintele de rostit vin intocmai de acolo de unde vine lumina, de pe pergamentul inimii!
Infatisarea actritei Oana Pellea e propulsiva de superbitate feminina. E gingasa, aproape firava, fara nicio miscare brusca, nici macar a pleoapelor ce luneca lin, nu cad peste ochii blanzi si plini de bunatate. Nu ramane in staticitate, aroganta, ci exprima printr-o gestica eleganta, amabilitatea, primirea omenoasa, generozitatea, daca te afli in vizita la ea. Aduce un aport foarte pozitiv la legarea discutiei, invalidand repede sentimentul de distanta.
Tot ceea ce se observa la dumneavoastra urca din testamentul sufletesc al neuitatului Amza Pellea, fara indoiala! Porneste ca sevele de la radacina la trunchi. Este copilaria o revarsare de energii pe care s-a cristalizat formatul dumneavoastra spiritual? Cum v-a fost copilaria si unde s-a petrecut?
Copilaria este contul meu de fericire deplina. Am fost un copil fericit, iubit, ocrotit. Am petrecut-o cand la Bucuresti, cand cu bunicii din partea mamei, la Craiova.
Legatura reala sau de constiinta cu localitatea natala, casa parinteasca, parintii, prietenii din copilarie este sau nu este un idealism utopic, din perspective perceptiei dumneavoastra? Pastrati aceasta legatura?
Nu. Nici vorba de idealism utopic. Sunt un om norocos…. eu chiar am avut o copilarie perfecta. Cu cei mai buni parinti din lume, cei mai fantastici bunici. Cu o casa plina de hohote de ras, cu prieteni multi… O copilarie plina de iubire.
La ce proportie se incadreaza educatia dumneavoastra scolara in faurirea drumului vietii si profesiei, pe trepte si durate? Unde ati urmat clasele primare, ce amintiri sunt ramase si azi treze din anii petrecuti in bancile unor scoli din care s-au pornit aspiratiile dumneavoastra mai clarificate, spre viitor?
Clasele primare le-am facut la scoala nr 118 din curtea catedralei Sf. Iosif, liceul inceput la Dimitrie Cantemir (un an) si continuat la Zoie Kosmodemianskaia (fosta scoala de fete); cladirea liceului este lipita de cladirea teatrului Bulandra, Gradina Icoanei. in pauze fugeam la Bulandra si acolo ma uita bunul Dumnezeu, ori la repetitii, ori la spectacole… intr un fel, datorita dirigintei mele, doamna Anca Marcutiu, (profesoara de franceza) am urmat cariera de actor. O piesa de liceu, in franceza, Molier, „Bolnavul inchipuit”, doua minute pe scena, si..gata… m am imbolnavit pe viata de iubirea acestei profesiuni. Pe urma a urmat facultatea de teatru si film unde am avut privilegiul sa o am profesoara pe dna Sanda Manu. in legatura cu fiecare etapa parcursa am amintiri superbe.
Cel mai eficace luptator e acela care are dibacia de a se feri de priza adversarului. Or, in actorie, exista asa ceva? S-a coagulat in vreun fel o anume rivalitate intre dumneavoastra si colegi, vreodata?
Din punctul meu de vedere raspunsul este absolut nu. Consider ca nu exista competitie in arta. Unica competitie reala pe care o poate avea un artist este cu propriile limite.
Anii de dupa absolvirea institutului sunt rodnici. Astazi, numele Oana Pellea este scris in distributia numeroaselor filme si piese de teatru. Artista Oana Pellea este plasata in randurile personalitatilor romane care si-au fructificat inzestrarile, trudele, conceptiile pe o seama importanta de alte activitati culturale sau civice, in afara scenei si platourilor. Care sunt ele?
Activitatiile sunt multe… ma implic atat cat imi permite timpul in actiuni de voluntariat, in sprijinirea mai multor asociatii ce ajuta copiii si batranii bolnavi sau in nevoie. Sprijin asociatii al caror scop este de a proteja animalele, fauna si flora. Sprijin tinerele talente… incerc sa-mi aduc mica mea contributie… Celebritatea este folositoare doar daca ajuta sa poti face bine in jur, altfel… nu foloseste decat la mangaierea propriului orgoliu… adica la nimic! Am acceptat sa fiu ambasadoarea – filiala Romania – a fundatiei internationale Make a wish. O fundatie ce se ocupa cu materializarea viselor. Copii cu boli grave ce au dorinte, vise… Fundatia se ocupa cu realizarea dorintelor… Am cunoscut oameni exceptionali ce lucreaza in cadrul acestei fundatii. Am fost onorata sa accept acest „rol”. Ce poate fi mai exceptional decat a materializa un vis de copil?! Nu exista implinire si recompensa mai mare decat zambetul unui copil fericit!
Ati daruit roade artei si culturii romanesti. Ati si cules?
Nu stiu exact cat si ce am daruit… am daruit cinstit, din tot sufletul, cat am putut… dar stiu cat am cules: bucurie multa si implinire, sens de viata, cunoastere si autocunoastere si multa, multa iubire. Sunt recunoscatoare profesiei si publicului.
Pleiada de actori romani urca in piramida patrimoniul romanesc. Deasupra e uriasul arc aurit de nestinsele stele ale teatrului si cinema-ului nostru, printre care cea vesnic lucitoare a actorului Amza Pellea, tatal dumneavoastra, care s-a stins atat de devreme si atat de trist pentru nerabdatoarea la astfel de incercari, inima a dumneavoastra. Cum ati trait aceasta pierdere, dumneavoastra si familia, cum o resimtiti azi?
Despre asta nu se poate vorbi … Nu se poate exprima in cuvinte… Iubirea mea pentru tata nu are granite, e peste viata si moarte… Iubirea e iubire si e pentru totdeauna.
Actorii stinsi sunt medalioane de pandantivi ai catedralei teatrului si cinema-ului. Raman intruchipati in propriile roluri, dincolo de realitatea in act, dincoace de realitatea ideala a iubirii. Ei transfigureaza in orice vremi, vremea si lumea lor. Putem revedea rasfrant chipul marelui Amza Pellea din amintirile dumneavoastra? Oglinditi-l pe Amza Pellea in lumea sa, inchipuiti-l apoi, in lumea de azi.
Nu stiu cum ar fi fost Amza in ziua de azi… cred ca la fel cum a fost in toata viata lui. Bun, generos, vesel, cu un suflet mare si cald ca o paine-n test, cu chef de viata… A fost cel mai exceptional tata si prieten! El si cu mama sunt dragostele vietii mele.
Am fost privilegiata sa ii am parinti!
Zugraviti-o pe actrita Oana Pellea, plasata azi in actul vietii personale, de familie si artistice. Oglinditi-o pe Oana Pellea, sub aceleasi coordonate personale si artistice, din perspectiva anilor urmatori, mai apropiati si mai indepartati.
Imi pare rau dar nu pot face un portret al Oanei Pellea. Pentru simplu motiv ca nu stiu inca exact cine e… Oana Pellea. Stiu doar ca este un om ca toti oamenii ce incearca sa vada doar partea frumoasa in tot si toate… un artist ce incearca sa cunoasca si sa se cunoasca si care are bucuria de a darui mai departe ceea ce a inteles, simtit, iubit.
Oana Pellea e un simplu om ce nu inceteaza clipa de clipa sa fie uimit de miracolul numit: Viata.
Oana Pellea si Aurel V. Zgheran