…Gavril a lucrat mult pe Valea Vaserului, si inca mai lucreaza, a fost si la mina cativa ani, dar nu vrea sa vorbeasca despre asta. Ii place aici, e paznic sus, la capat, unde intoarce mocanita si de unde pleaca trenul cu lemne… E multumit, a muncit pentru copii si i-a asezat la casa lor, a muncit toata viata cu carca, "am carat in spate 4 case" spunea el mai in gluma mai in serios; am scos o sticla de palinca din rucsac si am taiat o bucata de slana primita de la un preot dintr-un sat de langa Borsa, dar din dar, gandii atunci: avea talent Gavril, vorbea asezat si povestea intr-un fel anume, ma captiva, la al doilea pahar s-a oprit, a baut si mancat cu multa cumpatare, asa cum si-a trait si propria viata…
Valentin traieste singur de multi ani, nici nu mai stie de cand iar copii nu prea are: cum nu prea ai copii nea Valentine? il intreb, si imi spuse ca a avut un baiet, drag lui mult, dar a plecat in lume si nu mai stie nimic de el, nici nu l-a cautat ca n-are cum sa plece de la omul asta, unde ii pazeste caprele, n-are cui le lasa, iar omul e bun, i-a dat bordeiul in care sta si ii aduce de mancare, iarna e mai greu ca omatul creste pana peste sura si se tine doar cu lapte si branza de capra, mai are cate o clisa la sare pusa inca dinainte de prima zapada, si tuica e putina dar e multumit ca are lemne cu ce se incalzi. Baba i s-a dus de mult, mai tuseste, dar nu se plange, mi-a cerut o tigara, a fost prima data cand am regretat ca nu sunt fumator…