Ceasca de cultura

Etichetă: Regina Maria

  • „Maria, Regina României”, un film cât o pagină de istorie, din 8 noiembrie în cinematografe

    ”Maria, Regina Romaniei”, un film bazat pe evenimente reale, deschide portile catre partea nevazuta ori prea putin stiuta a unui moment ce a marcat cu adevarat destinul unei tari ce se voia reintregita. Scenariul, riguros documentat, se sprijina pe informatii din jurnalul Reginei, articole din presa vremii dar si pe declaratii ale politicienilor acelor ani. Filmul prezinta zbuciumului unei regine ce se identifica cu durerea si nevoile unei tari aflate in razboi, in pericol de a-si pierde integritatea si granitele. Reda un moment istoric crucial, primavara anului 1919 – Conferinta de Pace de la Paris. Personaj cheie, iubit, controversat, dar si invidiat, Regina Maria a stiut sa-si foloseasca toate atuurile pentru implinirea unui mare vis: Romania Mare.

    „In esenta, acest film este povestea unei femei hotarate ce devine eroina unei intregi natii”, declara regizorul Alexis Sweet Cahill.

    Pelicula, o productie Abis Studio, alege varianta unei abordari coerente sustinuta de elemente ce aduc farmec si totodata mister povestii dar si sinceritate si adevar istoric.

    “Amploarea productiei a fost extraordinara, iar printre membrii echipei a existat un sentiment profund ca pasim pe terenuri noi, poate nu din punct de vedere cinematografic, dar cu siguranta din punct de vedere al emotiei ce se transmite atunci cand tu esti cel care relateaza o parte din trecutul Romaniei. Si nu o parte oarecare, ci una atat de mult timp ascunsa si evitata.”,
    a mai adaugat regizorul.

    Experienta interpretarii rolurilor regale (Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, Printesa Margaret – Contesa de Snowdon, Printesa Tatiana Romanov) a ajutat-o pe Roxana Lupu, actrita din rolul principal, in conturarea unei versiuni emotionante a Reginei Maria.

    ”Acest rol a reprezentat pentru mine o provocare si o onoare ca mi s-a oferit. Am trait bucurii si incercari deopotriva, pe platou fiind pusa fata in fata cu diverse provocari. Prin rol sau mai bine spus prin experientele Reginei Maria, am invatat despre politica, diplomatie, perseverenta, demnitate si patriotism. A fost mai mult o experienta de viata, dincolo de o experienta artistica, una pentru care sunt extrem de recunoscatoare.”,
    declara actrita Roxana Lupu.

    Filmarile au avut loc in Romania si Franta. Au fost puse in valoare locatii autentice precum: Palatul Cotroceni, Castelul Peles, Quai d’Orsay din Paris iar in post-productie au fost recreate zone din Calea Victoriei, Gara de Nord, Gare de Lyon, Place Vendôme, asa cum aratau in 1919.

    ”Maria, Regina Romaniei”, realizat dupa ideea lui Brigitte Drodtloff, alaturi de co-scenarista Maria-Denise Theodoru, are in echipa actori englezi, francezi si romani, o distributie ce se pliaza pe particularitatile personajelor istorice ale momentului: Roxana Lupu (Regina Maria), Daniel Plier (Regele Ferdinand), Anghel Damian (Printul Carol al II-lea), Adrian Titieni (Ion I.C. Bratianu), Emil Mandanac (Printul Stirbey), Ronald Chenery (Georges Clemenceau), Philippe Caroit (Contele de Saint-Aulaire), Richard Elfyn (Lloyd George), Patrick Drury (Woodrow Wilson).

    Aceasta poveste sincera despre o insemnata fila din istoria Romaniei, spusa cu empatie, indrazneala si emotie, va ajunge pe marile ecrane din 8 noiembrie 2019.
    aasa.jpg

  • Interviu cu Regina Maria:”Mai bine sa mor decât să văd un nou război!”

    Regina Maria si-a legat numele pentru totdeauna de faurirea Romaniei Mari, in straie de sarbatoare, in mareata zi de 1 decembrie 1918, pe un cal negru, intra alaturi de regele Ferdinand in capitala tarii.
    Voi prezenta cititorilor revistei, un interviu din anul 1934 dat de suverana ziarului englez "Daily Expres".
    Aceasta se gasea in localitatea Moedling, situata la un sfert de ora de Viena. Discutia a avut loc la inceputul lunii ianuarie a anului in vila reginei. Martor a fost si un maresal regal. "Deasupra mea culorile Romaniei: rosu, galben, albastru, falfaiau in bataia vantului. Soarele patrundea in odaia placuta. Cu greu s-ar putea inchipui o scena mai odihnitoare in aceasta lume fara odihna… Era ziua de botez a celei mai mici nepoate, Maria Ileana. Parea de necrezut… Regina Maria imbracata in albastru si cenusiu, avea in jurul gatului doua siraguri de perle mari cat boabele de fasole! Nu parea nici mai batrana, nici mai putin frumoasa decat fiicele sale!
    A venit vorba de dificultatile Romaniei, de Duca, premierul asasinat (pe 29 decembrie 1933). "Acesta, spunea ea, a fost ucis pe la spate de un asasin misel. Mi-a fost prieten vreme de 30 de ani. Un om priceput, credincios tarii, credincios regelui sau… De ce a trebuit sa moara asa?" isi strange mainile si se dojeneste singura. "M-am retras din politica, adauga dupa o clipa. Nu pot vorbi despre aceste lucruri. Va pot spune numai ca Romania este o tara pasnica. O iubesc din toata inima. Cer lumii sa stie ca desi Romania trece prin timpuri rele, ea va invinge pana la capat…"
    Cerandu-i-se parerea despre o problema de mare interes, aceea a anti-semitismului, ea da urmatorul raspuns: "O tara are dreptul sa se apere impotriva tuturor inamicilor. Eu nu sunt antisemita. Am multi prieteni buni, evrei. In tara mea ei nu reprezinta insa 80% dintre profesionistii medicinei. Eu nu pot judeca de pe pozitiile lui Hitler!"
    In privinta rolului femeii in societate, ea critica din nou extrema dreapta: "Nu se poate restrange activitatea lor. Nu poti infrunta femeile; cand primul entuziasm al represiunii lor a trecut, s-a vazut ca ele au ramas tot atat de tari. Sunt mult mai multe femei in lume decat barbati. De ce sa nu ingadui acelor femei care nu se pot casatori sa munceasca si sa-si castige singure existenta?"
    Intrebata fiind despre felul in care vede relatiile dintre statele Europei, ea da un raspuns cu valoare de premonitie: "Chibzuiesc adesea cu regret asupra zilelor care au trecut. As dori ca idealul Statelor Unite ale Europei sa se implineasca! Omul care va aduce una langa alta, Franta de Germania, intr-o astfel de confederatie isi va face numele istoric!"
    Venirea la putere in urma cu un an a lui Adolf Hitler in Germania, politica revansarda a acestuia, indreptatesc intrebarea finala despre posibilitatea unui razboi mondial. La aceasta intrebare ea da urmatorul raspuns: "As vrea mai bine sa mor decat sa vad izbucnind un nou razboi!"
    Pe 18 iulie 1938, in palatul Pelisor, Regina Maria s-a stins din viata.
    Pe 1 septembrie 1939 izbucnea cel de-al doilea razboi mondial…

  • Testamentul Reginei Maria

    "Tarii mele si Poporului meu,
    Cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar de dincolo de linistea mormantului.
    Abia implinisem 17 ani, cand am venit la tine; eram tanara si nestiutoare, insa foarte mandra de tara mea de bastina, si am imbratisat o noua nationalitate m-am straduit sa devin o buna Romanca. La inceput n-a fost usor. Eram straina, intr-o tara straina, singura intre straini. Dar prea putini sunt aceia cari se reculeg sa cugete cat de greu este calea, pe care o Principesa straina trebuie s-o parcurga ca sa devie una cu noua tara in care a fost chemata. Am devenit a voastra prin bucurie si prin durere. Privind inapoi e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria ori durerea? – cred ca bucuria a fost mai mare, dar mai lunga a fost durerea.
    Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare.
    Mi-a fost dat sa traiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restriste si vremuri de mari indepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat sa-ti fiu calauza, sa-ti fiu inspiratoare, sa fiu aceia care a pastrat flacara vie, aceia care a devenit centrul de indarjire in zilele cele mai negre.
    Aceasta ti-o pot spune astazi caci nu mai sunt in viata. In acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag; m-ai numit “Mama tuturor” si as vrea sa raman in amintirea ta aceia care putea totdeauna sa fie gasita in clipele de durere sau pericol. A venit mai tarziu o vreme cand m-ati negat, dar aceasta este soarta mamelor, am primit aceasta, si v-am iubit mai departe, cu toate ca nu va puteam ajuta asa de mult ca in zilele cand credeati in mine. Dar aceasta e uitata.
    Atat timp am fost in mijlocul tau, incat mi se pare, abia cu putinta ca trebuie sa te parasesc; totusi, orice om ajunge la capatul drumului sau.
    Eu am ajuns la capatul drumului meu. Dar inainte de a tacea pentru vesnicie vreau sa-mi ridic, pentru ultima data, mainile pentru o binecuvantare.
    Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa.
    Am credinta ca v-am priceput: n-am judecat, am iubit…
    Niciodata nu mi-au placut formele si formulele, nu prea luam uneori seama la cuvintele ce le rosteam. Am iubit adevarul si am visat sa traiesc in lumina soarelui, insa fiecare traieste cum poate nu cum ar dori. Dar cand iti vei aminti de mine, Poporul meu, gandeste-te ca la una care a indragit viata si frumusetea, care a fost prea cinstita ca sa fie cu bagare de seama, prea miloasa sa fie invingatoare, prea iubitoare ca sa judece.
    N-am nici o avutie sa va las, ceiace cu atata marinimie mi-ati daruit am cheltuit intre voi: am infrumusetat acele locuri unde mi-a fost dat sa traiesc. Daca toate cele frumoase iti vor aminti de mine atunci voi fi indeplin rasplatita de dragostea ce ti-am daruit-o, fiindca frumosul mi-a fost un crez.
    Am redesteptat la o viata noua micul castel parasit de la Bran, dar Tenha-Juva (Balcicul) a fost locul cel infaptuit, acolo mi-a fost dat sa fac din vis adevar, si fiindca aceasta a insemnat pentru mine mai mult decat asi putea talmaci vreodata, am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea sa fie adusa si asezata la Stella Maris, biserica ce am cladit-o la marginea marii.
    Cu trupul voi odihni la Curtea de Arges langa iubitul meu sot Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea sa fie asezata sub lespezile bisericii ce am cladit-o. In decursul unei lungi vieti atatia au venit la inima mea incat moarta chiar, asi dori sa mai poata veni la ea dealungul potecii cu crini ce mi-a fost mandria si bucuria. Vreau sa odihnesc acolo in mijlocul frumusetilor faurite de mine, in mijlocul florilor ce le-am sadit. Si cum acolo se gaseste inima mea eu nu vreau sa fie un loc de jale ci dinpotriva de pace si de farmec cum a fost cand eram in viata. Incredintez copiii mei, inimei Poporului meu, fiind muritori pot gresi, dar inimile lor calde asa cum a fost a mea: iubitii si fiti folositori unul altuia caci asa trebuie sa fie.
    Si acum va zic ramas bun pe veci: de acum inainte nu va voi putea trimite nici un semn: dar mai presus de toate aminteste-ti, Poporul meu, ca te-am iubit si ca te binecuvantez cu ultima mea suflare.
    Necunoscand vremea ce-mi este harazita pe pamant hotarasc prin acest testament ultimele mele vointe. Binecuvantez tara, pe copiii si nepotiii mei. Rog pe copii mei sa nu uite niciodata ca increderea in Dumnezeu este o calauza in fericire si mangaere in suferinta. Ii rog sa fie uniti, sa sustie tara si sa se sustie intre ei. Ii mai rog sa se supuie fara discordii ultimelor mele vointe.
    Iubirea mea de Mama pentru ei, este aceiasi si daca dispun de partea disponibila numai in favoarea unuia din ei, este numai pentru ca este mai lipsit de nevoile vietii.( … )
    As fi vrut sa pot lasa mai multe iubitei mele tari in semn de dragoste necurmata ce i-am purtat si pe care o las izvor nesecat mostenitorilor mei.
    Dorinta mea fierbinte ar fi fost sa inalt o biserica mica pe fostul front de la Onesti si sa infiintez un camin cu numele meu pentru studentele de la Universitatea din Iasi, ca amintire a zilelor grele petrecute acolo in timpul marelui razboiu pentru intregirea neamului.
    Resimt o vie intristare ca modesta mea avere, datorata generozitatii iubitului meu sot Regele Ferdinand, si redusa inca prin greutatile din ultimul timp nu-mi ingaduie sa fac binele ce as dori.
    Iert pe cei cari m-au facut sa sufar. Rog pe cei carora involuntar le-as fi gresit sa ma ierte caci nu am voit sa fac rau nimanui. ( … )
    Acest testament a fost facut scris, datat si semnat cu mana mea la Tenka – Juvah, Balcic, astazi Joi 29 iunie 1933.
    MARIA, REGINA ROMANIEI"

  • Inima unei regine – articol publicat in Time Magazine, 8 august 1927

    "Criticii si adversarii mei spun ca sunt o femeie ambitioasa, ca as vrea sa fiu o Cleopatra moderna, ca as fi vrut sa redevin regina. Fals."
    Agentiile de stiri au publicat saptamana trecuta o stire rapida cu primul interviu al Reginei Maria dupa decesul sotului ei, Regele Ferdinand I si ascensiunea la putere a nepotului lor de 5 ani, Mihai (revista Time, 1 august 1927). In curand Regina avea sa vorbeasca in asa fel incat sa se remarce inca o data ca o observatoare fina si inteligenta a tot ceea ce se scrie despre Majestatea Sa. Regina a relatat:
    "Cei care cred lucruri neadevarate si murdare despre mine spun ca o detest pe nora mea Elena (mama regelui Mihai, n.a.); ei mai spun ca sunt geloasa pe persoana ei, ca as vrea sa-i fur regenta ; sau chiar ca l-as invidia pe micul Mihai ca mostenitor al tronului. Aceste acuzatii sunt nemilos de false. Ii iubesc pe Elena si pe copilul ei. Ei au fost parasiti de sotul si tatal lor. Ar trebui sa-i parasesc si eu in aceste momente grele cand Mihai ar trebui sa urce pe tron ? Nu. Inima unei regine are o dragoste mai mare."
    O pauza. Momentul pare nesfarsit, iar Regina Maria a Romaniei pare impunatoare in doliul ei. Atmosfera este in intregime regala. Apoi, dispozitia Majestatii sale schimbandu-se brusc, Regina a promis tuturor corespondentilor ca o data ce doliul ei se va fi incheiat, va revizita de indata Statele Unite.
    Adresandu-se direct corespondentului S.U.A., Majestatea Sa i-a spus :
    "Sunt o mie de lucruri pe care le-am omis in ultima mea vizita si legiuni de oameni pe care nu am reusit sa-i intalnesc. Mi-as dori sa particip la una din marile dumneavoastra conventii politice, iar daca timpul si obligatiile mele o vor permite, vara viitoare voi putea sa reusesc. Imi amintesc cu placere de momentele petrecute in tara dumneavoastra, dar sunt insa si cateva greseli pe care le-am facut si pe care le voi corecta in urmatoarea vizita."
    In cele din urma, Majestatea Sa a raspuns intrebarii daca fiica sa, Printesa Ileana, nemaritata fiind, s-ar putea casatori cu un cetatean american.
    “Ileana nu se va casatori decat peste cel putin un an, la fel ca fratele ei Nicolae…Ilenei i-au placut modul cum danseaza si se poarta baietii americani. I-a placut deasemenea  deferenta lor fata de genul feminin. Nu as avea nici o obiectie mariajului ei cu un tanar american, daca l-ar iubi cu adevarat si as fi convinsa ca s-ar intelege pe termen lung.”
    Cateva telegrame au dezvaluit, saptamana trecuta ca in timpul funeraliilor Regelui Ferdinand, mantia monarhului decedat ar fi fost luata de vant in asa fel incat a acoperit capul printului Nicolae, in timp ce acesta asista la inmormantare. Acest “semn”, spun multi romani supersitiosi, arata ca tanarul Print va succede intr-o zi la tron tatalui sau, dupa moartea Printului Mostenitor Mihai.
    La Paris, regale Romaniei intre timp abdicat, Carol, tatal regelui Mihai, a insinuat saptamana trecuta ca se asteapta sa revina in Romania intr-o pozitie de putere, implicat fie ca Regent fie ca Rege.

  • Țării mele și Poporului meu,

    Cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar de dincolo de linistea mormantului.
    Abia implinisem 17 ani, cand am venit la tine; eram tanara si nestiutoare, insa foarte mandra de tara mea de bastina, si am imbratisat o noua nationalitate m-am straduit sa devin o buna Romanca. La inceput n-a fost usor. Eram straina, intr-o tara straina, singura intre straini. Dar prea putini sunt aceia cari se reculeg sa cugete cat de greu este calea, pe care o Principesa straina trebuie s-o parcurga ca sa devie una cu noua tara in care a fost chemata. Am devenit a voastra prin bucurie si prin durere. Privind inapoi e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria ori durerea? – cred ca bucuria a fost mai mare, dar mai lunga a fost durerea.
    Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare.
    Mi-a fost dat sa traiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restriste si vremuri de mari indepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat sa-ti fiu calauza, sa-ti fiu inspiratoare, sa fiu aceia care a pastrat flacara vie, aceia care a devenit centrul de indarjire in zilele cele mai negre.
    Aceasta ti-o pot spune astazi caci nu mai sunt in viata. in acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag; m-ai numit “Mama tuturor” si as vrea sa raman in amintirea ta aceia care putea totdeauna sa fie gasita in clipele de durere sau pericol. A venit mai tarziu o vreme cand m-ati negat, dar aceasta este soarta mamelor, am primit aceasta, si v-am iubit mai departe, cu toate ca nu va puteam ajuta asa de mult ca in zilele cand credeati in mine. Dar aceasta e uitata.
    Atat timp am fost in mijlocul tau, incat mi se pare, abia cu putinta ca trebuie sa te parasesc; totusi, orice om ajunge la capatul drumului sau.
    Eu am ajuns la capatul drumului meu. Dar inainte de a tacea pentru vesnicie vreau sa-mi ridic, pentru ultima data, mainile pentru o binecuvantare.
    Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa.
    Am credinta ca v-am priceput: n-am judecat, am iubit…
    Niciodata nu mi-au placut formele si formulele, nu prea luam uneori seama la cuvintele ce le rosteam. Am iubit adevarul si am visat sa traiesc in lumina soarelui, insa fiecare traieste cum poate nu cum ar dori. Dar cand iti vei aminti de mine, Poporul meu, gandeste-te ca la una care a indragit viata si frumusetea, care a fost prea cinstita ca sa fie cu bagare de seama, prea miloasa sa fie invingatoare, prea iubitoare ca sa judece.
    N-am nici o avutie sa va las, ceiace cu atata marinimie mi-ati daruit am cheltuit intre voi: am infrumusetat acele locuri unde mi-a fost dat sa traiesc. Daca toate cele frumoase iti vor aminti de mine atunci voi fi indeplin rasplatita de dragostea ce ti-am daruit-o, fiindca frumosul mi-a fost un crez.
    Am redesteptat la o viata noua micul castel parasit de la Bran, dar Tenha-Juva (Balcicul) a fost locul cel infaptuit, acolo mi-a fost dat sa fac din vis adevar, si fiindca aceasta a insemnat pentru mine mai mult decat asi putea talmaci vreodata, am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea sa fie adusa si asezata la Stella Maris, biserica ce am cladit-o la marginea marii.
    Cu trupul voi odihni la Curtea de Arges langa iubitul meu sot Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea sa fie asezata sub lespezile bisericii ce am cladit-o. in decursul unei lungi vieti atatia au venit la inima mea incat moarta chiar, asi dori sa mai poata veni la ea dealungul potecii cu crini ce mi-a fost mandria si bucuria. Vreau sa odihnesc acolo in mijlocul frumusetilor faurite de mine, in mijlocul florilor ce le-am sadit. Si cum acolo se gaseste inima mea eu nu vreau sa fie un loc de jale ci dinpotriva de pace si de farmec cum a fost cand eram in viata. incredintez copiii mei, inimei Poporului meu, fiind muritori pot gresi, dar inimile lor calde asa cum a fost a mea: iubitii si fiti folositori unul altuia caci asa trebuie sa fie.
    Si acum va zic ramas bun pe veci: de acum inainte nu va voi putea trimite nici un semn: dar mai presus de toate aminteste-ti, Poporul meu, ca te-am iubit si ca te binecuvantez cu ultima mea suflare.
    Necunoscand vremea ce-mi este harazita pe pamant hotarasc prin acest testament ultimele mele vointe. Binecuvantez Tara, pe copiii si nepotiii mei. Rog pe copiii mei sa nu uite niciodata ca increderea in Dumnezeu este o calauza in fericire si mangaere in suferinta. ii rog sa fie uniti, sa sustie Tara si sa se sustie intre ei. ii mai rog sa se supuie fara discordii ultimelor mele vointe.
    Iubirea mea de Mama pentru ei, este aceiasi si daca dispun de partea disponibila numai in favoarea unuia din ei, este numai pentru ca este mai lipsit de nevoile vietii.( … )
    As fi vrut sa pot lasa mai multe iubitei mele Tari in semn de dragoste necurmata ce i-am purtat si pe care o las izvor nesecat mostenitorilor mei.
    Dorinta mea fierbinte ar fi fost sa inalt o biserica mica pe fostul front de la Onesti si sa infiintez un camin cu numele meu pentru studentele de la Universitatea din Iasi, ca amintire a zilelor grele petrecute acolo in timpul marelui razboiu pentru intregirea neamului.
    Resimt o vie intristare ca modesta mea avere, datorata generozitatii iubitului meu sot Regele Ferdinand, si redusa inca prin greutatile din ultimul timp nu-mi ingaduie sa fac binele ce as dori.
    Iert pe cei cari m-au facut sa sufar. Rog pe cei carora involuntar le-as fi gresit sa ma ierte caci nu am voit sa fac rau nimanui. ( … )
    Acest testament a fost facut scris, datat si semnat cu mana mea la Tenka – Juvah, Balcic, astazi Joi 29 iunie 1933.
    Maria, Regina Romaniei”
    Nota: Marie Alexandra Victoria s-a nascut la 29 octombrie 1875 in Eastwell Park, Kent, Anglia. 
    A fost fiica ducelui Alfred de Saxa Coburg si Gotha, cel de-al doilea fiu al Reginei Victoria a Marii Britanii. Mama sa a fost Marea Ducesa Maria Alexandrovna, unica fiica a Tarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Nepoata a Regelui Edward al VII-lea si verisoara primara a Tarului Nicolae al II-lea si a Regelui George al V-lea. 
    Principesa de Edinburg, principesa de Saxa-Coburg si Gotha, mare printesa a Marii Britanii si Irlandei. Principesa a Romaniei. Regina a Romaniei. 
    A incetat din viata la 18 iulie 1938 in Sinaia, Regatul Romaniei si a fost inmormantata in curtea Manastirii Curtea de Arges, alaturi de regele Ferdinand I, Carol I si Elisabeta a Romaniei. Inima reginei este inca prizoniera in subsolul Muzeului National de Istorie din Bucuresti.