Opțiuni
•   Topuri
•   Blog
•   Interviul aromat
•   Ceaiul englezesc
•   Locale
•   Mass media
•   Autori
•   Promovează
•   Colaboratori
•   Parteneri
•   Contact
Newsletter
personalizat
Înscrie-te pentru ceașca săptămânală de cultură:
Socializare
Abonare RSS Bookmark Recomandați portalul
Twitter Facebook Youtube
Acum niște ani
19 decembrie 2024
Recomandări
Restaurare DOKA II
(Viață)
Acuma ca e gata vopsit, operatiune care a durat 2 luni, pot scrie si episodul legat de vopsea, alegerea culorii si alte peripetii. Dupa un lung studiu pe diverse site-uri in care era prezentata paleta de culori in care au fost vopsite busurile vw in toate timpurile m-am hotarat sa-l fac bej, aveam de ales intre vreo trei feluri de bej : Ceylon beige (L13H), Dakota beige (L13A) sau Mexico beige (LE1M).
Ca sa ma pot hotari intre cele trei culori am umblat pe la toate m,agazinele de vopsele auto din Baia Mare in speranta ca o sa gasesc un paletar ca sa le pot vedea pe viu, dar astea fiind culori din anii 70 nimeni nu le avea. Toate astea se intamplau cam pe cand incepuse tinichigiul lucrul la caroserie; asa ca, avand atata timp la dispozitie, m-am razgandit bineinteles si am hotarat sa-l fac gri, mai precis Mouse grey (L325) mat, si asta a ramas decizia definitive… pana dupa ce am luat vopseaua si am dus-o la vopsitor. Acolo ma astepta o surpriza care m-a facut sa ma razgandesc din nou. In timp ce slefuia vechea vopsea de pe botul busului, vopsitorul a gasit o parte dintr-o emblema a armatei germane.

Eu stiam ca busul apartinuse armatei si pe alocuri se mai vedea vopseaua originala verde NATO, 319 sau RAL 6014 - asa ca la scurt timp dupa ce am plecat de la vopsitor m-am hotarat sa ii redau busului culoarea din tinerete. Am avut noroc cu un prieten care, incantat de alegerea mea, s-a si oferit sa cumpere el vopseaua gri asa ca totul era in regula. Nu imi dadea pace totusi bucatica aia de emblema care putea spune multe despre viata busului in prima tinerete asa ca m-am pus pe rasfoit netul in cautarea emblemelor armatei germane, in speranta ca una se va potrivi cu bucatica mea si imi va spune unde a facut busul armata. Pana la urma am gasit-o si am aflat ca busul facuse parte dintr-o unitate de elicoptere in sudul Germaniei la Laupheim . Restul informatiilor despre bus le-am aflat de pe placuta cu M-codes plasata sub bord, cu ajutorul siteului http://www.type2.com/ si al inimosului om care-l administraza, astfel :

code 178:
Wooden floor panels with built-in guiding rails (also in the side panels and on the floor above the engine compartment) for mounting tools and instruments.

code 191:
With outer and center under floor plates

code 542:
Various special built-ins for German Army purposes

code 571:
Rear fog lamp

code 632:
Further suppressed equipment (German Army)

code 710:
Tail light lenses yellow-red instead of yellow-red-white

code 961077:
9: special paint instruction 610: colour: "olivgrün L319" (Olive green L319), RAL 6014 (you can order the paint at your local paint shop with the RAL-code)

77: interior: canyonbraun (Canyon brown)

Am mai aflat data nasterii busului: 20 februarie 1978
Totusi cateva coduri au ramas nedescifrate deocamdata: N39, RS6 si RS7.

Pentru partea de izolatie au fost folosite produse Body si dupa vopsire a fosat aplicata ceara pentru cavitati prin usi, praguri si alte parti expuse umiditatii . Agentul de matuire a vopselei a fost de asemenea de la Body procurat de un prieten bun din Bucuresti intrucat prin Baia Mare nu-si prea bate nimeni capul sa aduca. Gata, in episodul urmator, partea mecanica .


.

Nume:

E-mail:


Mesaj:

(Comentariile trebuie sa fie de maximum 250 de caractere.)
Validare: 
(Introduceti codul pentru validare.) Reseteaza cod!
 
Autentificare
Am uitat parola / Cont nou!
Căutare
Prea multe rezultate?
Folosește căutarea avansată.
Publicitate