Analiza documentelor vechi ne face sa ne punem o intrebare: de ce constructia podului de la Drobeta nu este mentionata nici macar pe Columna lui Traian, care infatiseaza, pas cu pas, cucerirea Daciei? De ce pe Columna, trupele romane trec pe un pod de vase si nu pe un pod fix? Cum este posibil ca o constructie de o asemenea maretie si importanta strategica sa fie ignorata de ceea ce a fost numita cea mai importanta cronica in piatra a cuceririlor romane?! Mai mult, este imposibil ca romanii, al caror gust pentru festivitatile inchinate cuceririlor lor, este binecunoscut, sa fi omis aceasta realizare fara de care Dacia poate ca nu ar fi fost invadata.

In plus, din punct de vedere tehnic, era imposibil ca, intr-un interval de cateva luni, romanii sa construiasca un pod care, la ora actuala, cu tehnicile moderne, poate fi construit intr-un interval de timp de 5 pana la 7 ani. Si sa nu uitam ca romanii controlau doar malul drept al Dunarii, malul stang fiind in mainile armatelor dace. 

Dar sa lasam scrierile romane si sa cautam in arhivele altor popoare... Un text macedonean, amintind o legenda veche, povesteste despre 3 mesteri, constructori iscusiti, care la porunca regelui dac Burebista au ridicat un pod peste Danubius in 6 ani. La vremea aceea podul facea legatura intre regiunile pe care Burebista le stapanea la nord si la sud de Dunare. Strabon, de ale carui informatii la ora actuala nu se mai indoieste nimeni scria: "Burebista stapaneste tot teritoriul de pe ambele maluri ale Dunarii. Este temut de romani... Trecea fluviul cand voia... “. Daca in timpul iernii Dunarea putea fi trecuta pe ghiata, nu acelasi lucru se putea intampla in restul anotimpurilor. Mai ales va regele dac nu dispunea de o flota din care sa faca pod de vase. Armata sa, numarand mai bine de 200.000 luptatori (cifra imensa pentru acele vremuri, cand populatia Romei era de putin peste 100.000 de cetateni) era formata doar din cavalerie si infanterie. 

Ceea ce presupunea un sistem de comunicatii bine pus la punct. Adica drumuri si poduri pe care marele rege sa-si deplaseze trupele in zonele fierbinti ale regatului sau. Si zona cea mai fierbinte era la sud de Dunare, acolo unde Imperiul roman incerca sa-si intinda stapanirea. De acolo si necesitatea construirii podului. Pod de origine dacica pe care Apollodor doar l-a refacut. Mai exact i-a refacut structura de lemn pe care un brav descendent al lui Burebista, Decebal, a incendiat-o, incercand sa intarzie inaintarea romanilor in Dacia. Din acest motiv Traian si-a trecut trupele in Dacia nu pe un pod de piatra ci pe unul de vase, dupa cum chiar Apollodor din Damasc arata pe Columna lui Traian, refacand structura de lemn a podului din ambele parti. Mai tarziu armata romana a refacut integral vechiul pod de piatra al lui Burebista pentru a transporta prada luata de la populatia dacica. 

Din pacate, informatiile ulterioare cuceririi Daciei sunt aproape inexistente. Doar un text aminteste ca in secolul al III-lea d. H., Constantin cel Mare, dac de origine nascut la Nis (cati stiu oare acest lucru?), reconstruieste podul de la Drobeta, adauga un castru cu patru turnuri si un edificiu cu numeroase incaperi... 

Poate ca odata, romanii vor invata cine au fost cu adevarat stramosii lor... 

Proiectul refacerii Podului lui Traian,

inclus de sarbi intr-un urias proiect turistic national.

Podul lui Traian de la Drobeta a fost construit in numai trei ani de zile (103-105), dupa planurile arhitectului Apolodor din Damasc, cel care a proiectat si Columna lui Traian de la Roma. A fost cel mat mare pod construit in antichitate, ingenios ca tehnica si ca forma. Si astazi ruinele sale starnesc admiratia oamenilor. Numai pentru construirea pilelor au fost folosite blocuri masive de piatra si stejarii de pe 200 ha de padure. Podul era lung de 1.135 m, inalt de 18,60 m si lat de 14,55 m.

Cu aurul transformat in monede, luat din Dacia Traianà abia cucerità, Impàratul Traian, intre 105-106 a plàtit construirea Portului Romei, Centumcellae, actuala Civitavecchia, Palatul imperial, termele, magaziile-horrea- si intregul complex ràmas aproape intact pànà astàzi, si in parte redescoperit dupà bombardamentele din 1943-44. 

Arhitectul, Apolodor din Damasc, acelasi constructor al podului de la Drobeta.

Drobeta-Turnu Severin, Iron Gates Museum

Muzeul Portile de Fier. Dr.Tr.Severin

Adevaratii constructori ai Podului lui Traian. DEZBATERE

http://foaienationala.ro/adevaratii-constructori-ai-podului-lui-traian-dezbatere.html

Cel mai rau lucru la cetatenii romani de asta nu este niciunul din cele pe care le socotisem cele mai rele pana acum. Cel mai rau lucru la cetatenii romani de astazi este

cumplita boala a datului cu parerea.

Am primit pe mail un text intitulat

Sa vedem daca el confirma sau infirma parerea mea.

Adaug aici ca, desi il citez din belsug, la sfarsit il las si integral, ca sa nu-si inchipuie cineva ca am scos cuvintele din context.

I. „Toata lumea a invatat la scoala (atat in clasele primare, cat si in liceu), la capitolul antichitatea romanilor, ca in rastimpul 103-105 arhitectul Apollodor din Damasc a construit un pod peste Dunare, gratie caruia Traian a reusit sa-si treaca armatele in Dacia si sa o transforme in provincie romana! ”

1. Cele mai multe manuale pe care le-am putut consulta spun ceva de genul „podul a fost construit inainte de al doilea razboi cu dacii”, fara a indica perioada exacta. Chiar daca unele dau o perioada, nu se poate generaliza in temeiul lor. Mai mult, disputele istorice serioase nu se pot baza pe manualele scolare decat atunci cand chiar manualele sunt subiectul disputei.

2. Niciun manual pe care l-am putut consulta nu spune ca datorita acelui pod „Traian a reusit sa-si treaca armatele in Dacia si sa o transforme in provincie romana!”. Afirmatia ar fi, de altfel, cu totul absurda sau pur si simplu inculta: Traian trecuse cu armata sa Dunarea in primul razboi dacic (101-102) pe un pod de vase, infrangandu-l pe Decebal care a cerut in genunchi mila imparatului inaintea zidurilor Zarmisegetuzei. Podul era o necesitate pentru cineva care stapanea temeinic amandoua malurile, si ca sprijin logistic dar mai ales economic.

Dupa cum vom vedea, exista mai multe „acte” ale acestui pod. De obicei, insa, nu sunt mentionate in manualele scolare, dar apar in lucrarile de specialitate. De ce autorul minte atat de categoric, este greu de spus. Dar, asa cum vom vedea, chiar minte.

De fapt istoria nu este „materie de studiu” decat pentru elevi. Pentru cercetatori ea este „disciplina stiintifica”, ceea ce este mult deosebit. Iar ca disciplina stiintifica istoria cere in primul rand o informare cat mai deplina, si apoi o onestitate cat mai deplina, pentru a se ajunge la concluziile cele mai probabil valabile. Ceea ce nu este, totdeauna, egal cu adevarul. A pretinde insa logica in lipsa informatiilor coerente este ilogic. Si o asmenea „metoda” de lucru nu poate duce decat la greseli.

De aceea, trebuie sa spun ca, dupa cunostintele mele, mi s-a parut cu totul gresita afirmatia „aceasta actiune de construire a podului… este absolut ilogica”. Dar, daca vrem sa fim logici, trebuie intai sa vedem argumentele. Care sunt?

Toti specialistii stiu ca, desi cuprinde multe informatii, Columna lui Traian nu relateaza lucrurile „pas cu pas” decat daca socotim ca „pas” fiecare punct important din punctul de vedere al Romei. Sunt multe lucruri peste care se trece aici si sunt cunoscute din alte surse.

Afirmatia nu este esentiala in discursul textului analizat, dar este o mostra de „dat cu parerea desi nu stiu”.

V. „Pe un asemenea monument, mai ales ca este construit de acelasi arhitect care se presupune ca a ridicat si Podul de la Drobeta, Apollodor din Damasc, este practic imposibil sa nu apara o asemenea realizare! Fie si numai pentru satisfacerea orgoliului imparatesc si a celui ce l-a construit, fara a mai pune la socoteala faptul ca fara existenta acestui pod poate ca Dacia nu ar fi putut fi ocupata. Cu toate acestea daca intrebam documentele in legatura cu acest pod, ele tac, nu exista dovezi literare sau epigrafice care sa ateste constructia podului de catre romani!”

Greseala care tine de incultura sau de dorinta de a-i insela pe cititori?

Nu-i treaba mea sa raspund.

Insa afirmatia este o minciuna totala.

De la inscriptia de pe malul sudic al Dunarii, pana la Columna lui Traian, sunt destule marturii antice despre ridicarea acestui pod.

Ca simpla dovada, atasez o poza a Podului lui Aplodor (sau Traian, cum vreti), asa cum apare el pe… Columna lui Traian!!!

Sa mai amintim ca Dio Cassius si alti istorici antici amintesc si ei de Podul lui Traian si de ridicarea lui.

Deci, dintr-o data, argumentata cade. Cel putin aici! Sa vedem insa, ce urmeaza!

Pentru cei care nu inteleg semnificatia prezentei podului pe Columna, sa mentionam ca, in afara placilor de la picioarele podului, este primul document antic ce atesta acest pod. Totodata, acest document atesta faptul ca podul este stapanit exclusiv de romani si, dupa cum arata si ruinele sale de astazi, este construit intr-un stil cu totul ne-dacic si tipic roman. Coroborand imaginea de pe Columna cu celelalte izvoare, cum o vom face mai jos, concluziile firesti – si incontestabile logic – sunt cu totul altele decat ale autorului textului analizat.

1. Nu exista o balada aromana despre acel pod. Numele de aromani este dat romanilor din Macedonia, Epir, Tesalia si parti mai la sud de acestea, precum si la romanii de acolo ce au mers in numar semnificativ in Evul Mediu tarziu si in epoci mai apropiate in Tracia si Iliria, si apoi si mai spre nord. Romanii din Moesia, singurii care ar putea teoretic avea, in afara de cei din Oltenia sau Banat, balade despre acest pod, nu sunt aromani. Balada armaneasca citata… nu are nicio legatura cu subiectul. Dar vom reveni asupra acestei balade la locul in care revine si autorul textului studiat, spre a vedea mai limpede despre ce este vorba.

2. Afirmatia de la punctul 1. al autorului include doua premize gresite. Prima este ca durata constructiei ar fi fost de „numai doi ani”. A doua ca malul nordic ar fi fost la Decebal in perioada 103-105. De fapt in primavara lui 101 romanii trec Dunarea pe un pod de vase si ocupa malul nordic al Dunarii (ceea ce se vede si pe Columna). Pana in 105 Decebal nu il mai recupereaza, Oltenia si Banatul sunt in cea mai mare parte, deja, provincie romana. (se pot vedea toate lucrarile de specialitate, precum si izvoarele indicate de acestea)

3. Afirmatia de la punctul 2. al autorului include trei premize gresite.

Prima ar fi aceea ca lui Decebal ii pasa de popor, adica, se subintelege, „poporul dac”. Izvoare pentru aceasta parere? Nu exista.

Stim ca Horea a strigat „mor pentru popor”. Pentru Decebal nu avem nicio asemenea marturie. O fi placut sa ne inchipuim ca Decebal, cel dintai dintre nobilii daci, iubea poporul de rand. Marturiile istorice nu ne arata insa vreo asemenea iubire intre tarabostes si poporenii lor, pe care la o adica nobilii daci nu sovaiau sa-i vanda si ca sclavi (romanilor si grecilor). O exceptie uimitoare, mentionata ca atare, este cea perechii Burebista – Deceneu. O asemenea mentiune nu exista insa pentru Decebal, cu toate ca este aratat ca un mare strateg, bun luptator samd. Poate ca-i pasa de popor, dar nu avem nicio dovada in aceasta privinta. Autorul tocmai vorbea de lipsa documentelor despre pod (imaginara in acel caz) ca o dovada ca nu romanii au construit podul. In lipsa documentelor despre Decebal ar fi trebuit sa-si stapaneasca imaginatia. Mai ales ca sunt si alte izvoare privind raporturile dintre Decebal si popor, asupra carora vom reveni.

A doua premiza gresita este ca Decebal era reprezentantul „poporului dac”. Mai curand ar fi fost Traian, daca e sa judecam dupa numarul de daci condusi, sau niciunul dintre ei, daca este sa fim obiectivi (nu exista o unitate constienta si sistematica nationala dacica, nu exista un „exponent al neamului”; cel mult exista o unitate etnica, dar asta este cu totul altceva).

Din Dacia lui Burebista Traian stapanea la anul 100 mai mult de jumatate:

Panonia si V Crisanei, atat direct cat si prin iazigii confederati Imperiului roman (ca si Tracia, de altfel, multa vreme); Moesia in intregime; Scitia Mica; sudul Basarabiei de azi (prima posesiune romana nord-dunareana, de altfel); Carpatii dinspre Moravia, prin iazigii si marcomanii confederati Imperiului Roman.

Banatul, Oltenia, Transilvania, E Crisanei, partea carpatica si sub-carpatica a Munteniei si o parte din muntii Moldovei.

Aliatii lui Decebal, roxolanii si bastarnii, stapaneau o parte a Campiei Munteniei si centrul Moldovei, de la Siret pana dincolo de Nistru.

Carpii, Costobocii si Dacii Mari, care au fost neutri in aceste razboaie, stapaneau „Tara de Sus” a Moldovei, Maramuresul, Pocutia si parti din Galitia de mai tarziu.

Deci Decebal stapanea o Dacie care cuprindea doar o mica parte a dacilor, mult mai multi fiind chiar si cei din Imperiul roman decat cei condusi de Decebal.

Dar aceasta enumerare, desi covarsitoare in sine, nu ar avea nicio insemnatate daca dacii din celelalte parti l-ar fi privit pe Decebal ca pe conducatorul si/sau reprezentantul lor.

Nici vorba!

Decebal a vrut sa ceara, din nou, ajutorul dacilor nordici (Carpi, Costoboci, Dacii Mari), spre sfarsitul celui de-al doilea razboi cu romanii, deoarece pana atunci acestia nu-l ajutasera cu nimic. De asemenea, dacii din Imperiul roman (si vom reveni asupra lor!), n-au miscat un deget pentru Decebal, dar au muncit din greu pentru Traian. Trist pentru romantismul care ii vrea pe daci uniti, nationalisti si anti-romani, dar adevar istoric atestat de izvoare.

Deci, nici vorba ca Decebal sa fi fost reprezentantul „poporului dac” privit ca intreg.

A treia premiza gresita este cea dupa care Decebal, daca lasa sa se construiasca podul, insemna ca „sta cu mainile in san”.

Decebal castigase pacea printr-o uimitoare marinimie a lui Traian. Acesta, desi il avea ingenunchiat la picioare, nu l-a luat prizonier, nu l-a batjocorit, ci i-a dat pacea. S-a retras de langa Sarmisegetuza, dar a pastrat sudul Banatului si Olteniei, dupa cum atesta, iarasi, izvoarele.

Pierderile suferite de Decebal erau cumplite, armatele sale fusesera decimate in razboi, trupele romane stationau la Drobeta si Dierna si in alte puncte ale malului nord-dunarean, dar si mai in adancul Banatului si Olteniei. Orice miscare inainte de vreme ar fi insemnat intr-adevar nimicirea lui Decebal si statului sau. Ca urmare, nu a exista nicio actiune militara a lui Decebal in aceasta perioada.

Dar Decebal, fireste, nu a stat „cu mainile incrucisate” ci, cu ajutorul mesterilor si instructorilor romani, si-a refacut o parte din cetati si armata, a construit noi masini de lupta samd. Incalcand, de fapt, tratatul cu Traian, ceea ce a si dus la al doilea razboi cu acesta. In care Decebal a fost zdrobit.

Orice ar fi dorit autorul textului citat, Decebal nu putea sa faca mai mult. Poate cu trei mitraliere si cinci carute cu munitie. Dar, nu avea de unde sa le ia. Sau daca dacii nordici ar fi trecut de partea lui. Dar, n-au trecut.

4. Afirmatiile de la punctul 3. al autorului sunt un amalgam uimitor de greseli de sistematica si logica istorica. De ce?

Unde sunt „savantii”, pardon!, inginerii invocati de autor? Pe ce temei au stabilit ei cat de repede se putea construi podul, cata vreme nu se cunoaste exact decat o parte din tehnica de constructie folosita? In comparatie cu ce au facut aceste calcule? Pe baza caror resurse umane si materiale estimate?

Cei care cunosc istoria Imperiului roman stiu bine ca acesta construia strazi, viaducte, poduri samd cu o viteza ce depaseste cu mult, cu foarte mult, viteza constructiei autostrazilor in Romania. Inainte de a fi luptatori militarii romani erau constructori exceptionali, atat in constructii usoare si semi-usoare – de la valuri de pamant sau palisade la forturi – cat si in cele grele. Mai mult, greul transporturilor in asemenea constructii ca Podul lui Traian nu era pe militari cat pe sclavi. Militarii erau mesterii constructori si nenumaratele urme ale realizarilor lor, din intregul Imperiu roman, ne arata cat de buni mesteri erau!

Fara a intra in alte amanunte despre costructia Podului lui Traian – unele date generale se gasesc si pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Podul_lui_Traian  – trebuie spus ca pretentia autorului este lipsita de seriozitate. Folosirea tehnologiilor proprii de catre civilizatii straine nu poate fi estimata pe baza capacitatii de a le folosi de catre o civilizatie de azi – sunt straine. Nu dezvoltam pe tema, dar exista foarte multe cazuri in care estimarile inginerilor moderni lipsiti de pregatire istorica s-au dovedit foarte gresite.

Pe de alta parte, autorul dateaza ridicarea podului intre 103-105, adica in vreme de pace, dupa care spune „Atunci era razboi!”. Curat-murdar.

Apoi, autorul spune ca Traian nu si-ar fi … decimat (?!?!?) armata construind podul. De ce crede autorul ca ar fi fost o decimare, greu de inteles, in conditiile in care armata romana se ocupa de constructii in mod curent. Cel mai probabil, nu stie o multime de lucruri elementare despre antichitatea romana.

In sfarsit, ca o culme a erorilor din acest pasaj apare si ideea ca pe Columna armata romana trece Dunarea pe un pod de vase.

Din pacate, desi a spus ca istoria este o „materie de studiu logica”, autorul se arata strain de logica.

a) Trecerea trupelor in primul razboi dintre Traian si Decebal s-a facut pe un pod de vase; trecerea trupelor ofensive in al doilea razboi s-a facut pe pod; asa arata Columna!

b) Daca a trecut trupele pe un pod de vase, Traian nu depindea de podul permanent pentru a-l invinge pe Decebal, asa cum afirma la inceput autorul textului analizat de noi. Iar autorul se contrazice pe sine, ca si in cazul perioadei de pace/razboi a ridicarii podului.

Gresit!

Avem, pe de-o parte, mai multe izvoare antice care ne arata ca romanii au construit podul. Pe de alta parte, niciun izvor nu atribuie altcuiva ridicarea Podului!

Nici macar izvoarele din vremea imparatilor romani traco-iliri (sfarsitul secolului III)!

De asemenea, nu exista nicio alta constructie similara, fie si doar ca tehnologie, care sa apartina dacilor.

Deci este cu totul neverosimil ca dacii sa fi construit podul.

La fel de bine am putea zice ca l-au construit celtii care, in timpul marii lor invazii, si inainte de Burebista, au stapanit si ei ambele maluri ale Dunarii. Doar ca nu sunt dovezi, nici scrise, nici arheologice, ale existentei podului pana in timpul razboaielor dintre Decebal si Traian.

Mai mult, a spune ca dacii „stapaneau ambele maluri ale Dunarii” este inducere in eroare. De ce? Pentru ca dacii de pe cele doua maluri erau din triburi diferite, nu erau uniti! Tribalii si dacii din Oltenia nu erau mereu in cele mai bune relatii, iar vreo actiune unita a lor, in orice domeniu, pur si simplu nu exista mentionata in istorie. Nici nu mai vorbim ca nu aveau nicio traditie in constructii monumentale, ca nu ne-a ramas de la ei niciun pod macar peste Olt sau Ogosta, ca sa putem sa ne inchipuim ca ar fi stiut sa faca o asemenea constructie. Dar aici intram in domeniu arhitecturii traco-dacice versus arhitectura romana, un subiect pe care autorul textului citat nici macar nu l-a atins. De ce, nu stim. Fie ca l-ar fi contrazis total, fie ca nu il cunostea deloc.

1. Strabon arata acolo ca Burebista nu era impiedicat de nimeni sa treaca Dunarea, ca era stapan pe amandoua malurile, nu indica felul in care se trecea Dunarea.

2. Dacia nu a fost niciodata o putere navala. Sintagma „nu era putere navala la acea vreme” poate da alte idei, si ar fi cu totul gresite.

3. Burebista putea, la fel ca si altii, sa faca fie un pod de luntrii – acele luntrii pescaresti mai mari si mai zdravene decat barcutele de agrement cunoscute orasenilor – fie un pod de plute (de busteni). Asa au facut si turcii sau alti migratori care au trecut Dunarea fara poduri de piatra. Asa s-a facut mai bine de 1000 de ani, cu atat mai mult o puteau face dacii.

Mai mult, izvoarele istorice (sic!) arata ca luntrile acestea erau foarte numeroase pe Dunare si au fost adesea folosite ca atare. Sa nu uitam ca nici macedonenii care au fost infranti in Baragan nu aveau corabii, dar au trecut Dunarea linistiti in plina vara (cred ca ne amintim episodul, este cel cu Dromichetes si Lisimah).

4. Pretinsa „logica” de a trage concluzii pe baza de supozitii nu are niciodata valoare. Izvoarele arheologice si cele scrise sunt cele care au valoare. Iar ele nu atesta nicio constructie mare ridicata de Burebista, cu atat mai mult vreun pod peste Dunare. In schimb atesta ridicarea podului de la Drobeta de catre Apolodor din Damasc in vremea lui Traian. intre documente si fantezie… pentru istorie sunt de preferat documentele.

5. Nu doar ca Burebista a stapanit destul de putin pamantul de la sud de Dunare, dar l-a stapanit si in conditii destul de precare. Asa cum am mai spus, nici macar in centrul stapanirii sale – care nu se stie foarte sigur unde a fost – nu a ridicat macar vreo cetate mareata sau alt monument care sa aminteasca de domnia pe care a avut-o. Nu se pastreaza de la Burebista niciun pod, nici peste Olt sau Mures, nici peste Lom, Ogosta sau oricare alta apa din teritoriul stapanit (vremelnic) de el. Daca pretinsa lipsa a izvoarelor este asa-zisul argument pentru negarea ridicarii podului de catre Traian, cu cat mai mult se potriveste el pentru Burebista!

1. O balada populara de secol XVIII-XIX nu este o „documentatie” istorica pentru secolul II d.Hr.!

2. Nu exista o balada populara aromana intitulata „Puntea din arta”.

3. Nu exista o balada populara aromana care sa vorbeasca despre trei mesteri care au lucrat la constructia unui pod peste Dunare.

4. Exista insa balada armaneasca „Podul de pe Raul Arda”, care vorbeste despre cei trei frati mesteri care au ridicat podul de pe acest rau (in vechea Tracie, azi in sud-sud-estul Bulgariei).

Autorul nu stie ce spune sau pur si simplu minte? Nu-i al meu sa judec, dar oricum nu are dreptate, pretinsa „documentatie” fiind in intregime un fals dintre cele mai rusinoase.

1. Daca podul a fost refacut de Constantin cel Mare, atunci nu mai aveau cum sa fie acele „bucati de barne arse”. Ele exista, doar ca sunt din vremea distrugerii podului chiar de catre romani, odata cu abandonarea tarmului nordic al Dunarii, in vremea invaziilor migratorilor.

2. Daca autorul recunoaste ca cei din Moesia erau daci, ar fi trebuit sa inteleaga si faptul ca, uimitor, au fost de partea lui Traian. Deci nu l-au privit pe Decebal ca pe un conducator/reprezentant al poporului dac! Mai mult, dupa cum arata izvoarele istorice – iarasi, ce sa facem! – dacii din Oltenia au trecut iute de partea lui Traian, iar cei din Muntenia erau mai mult decat fericiti sa fie sub stapanire romana. Se poate vedea acest lucru si la Cassius Dio dar si in alte izvoare, precum si in numeroasele lucrari de specialitate.

3. Constantin cel Mare nu a fost dac, ci daco-roman sau, mai bine-zis, straroman.

Nu exista despre el nici cea mai mica aluzie la vreo incercare de tracizare sau dacizare a Imperiului (ca la Galeriu), pe care l-a condus atata vreme si caruia i-a hotarat destinele.

4. De vreme ce Decebal nu stapanea malurile Dunarii, controlate – iar documentat de izvoarele antice! – de romani, nu avea cum sa dea foc podului pazit de legiunile romane decat in urma unui alt razboi… care nu a existat.

5. Chiar daca Decebal ar fi ars lemnaria, nu ar fi fost mare lucru pentru Traian sa o refaca. De ce ar fi trebuit sa astepte aceasta lucrare venirea Sfantului Constantin cel Mare? Evident, pentru ca autorul textului il uraste pe Traian, ii uraste pe romani. Dar istoria adevarata nu se face pe sentimente de acest fel, ci pe informatii concrete, pe dovezi istorice. Care, in acest caz, atesta ca Podul de la Drobeta a fost ridicat de Apolodor din Damasc la porunca lui Traian. Restul e o trista fantezie.

Cu siguranta, veti face acest lucru cand veti pune mana pe carti de istorie serioasa si veti cerceta izvoarele fara idei preconcepute. Atunci veti intelege ca si romanii sunt stramosii nostri si veti scapa de mania deformarii istoriei dupa inchipuirea romantica a dacismului post-modernist.

Raspunsul este dat celui care a pus intrebarea, deoarece, intr-adevar, cel putin in ceea ce priveste ignoranta i se potriveste.

Da, am avut dreptate.

Cea mai ingrozitoare plaga a Romaniei de azi e datul cu parerea.

Piciorul podului. Muzeul Portile de Fier. Dr.Tr.Severin

(mesajul primit)

Subject: FW: Adevaratii constructori ai “Podului lui Traian” ?.

To: .....      Date: Friday, 10 December, 2010, 9:24

Podul lui Traian? Ma indoiesc! (Cogito, ergo sum)

Toata lumea a invatat la scoala (atat in clasele primare, cat si in liceu), la capitolul antichitatea romanilor, ca in rastimpul 103-105 arhitectul Apollodor din Damasc a construit un pod peste Dunare, gratie caruia Traian a reusit sa-si treaca armatele in Dacia si sa o transforme in provincie romana! Faina chestia, mai ales ca este vorba de o minune a antichitatii in aceasta parte a lumii, fiind considerat cel mai lung pod din Imperiul Roman! Numai ca informatia nu prea pare in regula, mai ales ca nici nu are “acte”! O sa ma intrebati: “Cum adica nu pare in regula?” Foarte simplu. Pentru constructia acestui pod de catre romani nu exista nici un document. Nici macar unul ! Nici de factura folclorica, nici epigrafica si nici literara! Apoi trebuie sa va atrag atentia ca istoria este o materie de studiu logica. Ori, aceasta actiune de construire a podului de la Drobeta de catre Traian, prin intermediul arhitectului Apollodor din Damasc, este absolut ilogica! Sa vorbim intai despre documente.

Este cunoscut faptul ca monumentul triumfal ridicat de Traian in urma victoriei impotriva dacilor si cunoscut sub numele de Columna lui Traian, este o cronica in piatra care relateaza pas cu pas cucerirea Daciei. Pe un asemenea monument, mai ales ca este construit de acelasi arhitect care se presupune ca a ridicat si Podul de la Drobeta, Apollodor din Damasc, este practic imposibil sa nu apara o asemenea realizare! Fie si numai pentru satisfacerea orgoliului imparatesc si a celui ce l-a construit, fara a mai pune la socoteala faptul ca fara existenta acestui pod poate ca Dacia nu ar fi putut fi ocupata. Cu toate acestea daca intrebam documentele in legatura cu acest pod, ele tac, nu exista dovezi literare sau epigrafice care sa ateste constructia podului de catre romani! Exista insa in folclorul aroman o balada populara care vorbeste despre constructia acestui pod. O sa va spun imediat despre ce este vorba. Pana atunci insa sa vorbim putin despre logica acestei afirmatii tratata de specialisti ca “batuta in cuie”. De ce?

1. in primul rand este absolut ilogic ca romanii sa fi putut construi podul de la Drobeta intr-un rastimp atat de scurt (numai 2 ani) in conditiile in care unul dintre maluri se afla inca in stapanirea dacilor!

2. in al doilea rand este absolut ilogic ca Decebal, pentru care libertatea poporului sau era mai presus de orice altceva sa stea cu mainile in san si sa priveasca cum se construieste un pod care punea in pericol insasi existenta statului dac!

3. in al treilea rand afirmatia este ilogica intrucat cercetari efectuate de catre ingineri au pus in evidenta faptul ca, cu tehnica actuala si pe vreme de pace, sunt necesari cca. 5 ani pentru finalizarea unei asemenea constructii ! Atunci era razboi ! Iar Traian nu era un copil care se juca de-a razboiul sa nu-si dea seama ca-si decimeaza armata in van urmarind finalizarea acestui proiect. Tocmai de aceea pe Columna armata romana trece PE UN POD DE VASE!

Acestea fiind spuse sa vedem, totusi, ce este cu Podul “buclucas”.

Cine a construit podul de piatra de peste Dunare ?

Mi se pare mult mai verosimil si mai logic din punct de vedere istoric ca Podul de la Drobeta sa fi fost construit cu ceva timp inaintea razboaielor daco-romane, pe timp de pace, climat mult mai propice pentru realizarea unei asemenea constructii. Cine si de ce sa fi construit aceasta “perla” a ultimei provincii cucerite de romani? Dacii stapaneau, inainte vreme, ambele maluri ale Dunarii. Prin urmare este verosimil faptul ca Podul sa fi fost construit de ei! Faptul apare cu totul logic dupa ce-l citim pe Strabon:” Burebista stapaneste peste tot teritoriul de pe ambele maluri ale Dunarii”. Acelasi autor ne spune: “(Burebista) trecea fluviul cand dorea.”, insa Dacia nu era putere navala la acea vreme! Daca iarna Dunarea putea fi traversata pe gheata, cum se intampla in cazul atacului lui Decebal in Moesia, care era modalitatea de a trece Dunarea, vara, decat pe un pod! Aceasta avand in vedere ca Burebista, cum spuneam, nu dispunea de o flota din care sa faca pod de vase. Mai mult pentru aceasta afirmatie exista chiar si documentatie! O balada populara aromana, intitulata “Puntea din arta” ne vorbeste, valorificand probabil o legenda mai veche, despre trei mesteri constructori iscusiti care au lucrat la constructia unui pod peste Dunare vreme de sase ani! A se observa ca cifra concorda cu cercetarile moderne. Avand in vedere ca Burebista stapanea peste ambele maluri ale Dunarii este de la sine inteleasa necesitatea geo-strategica a construirii acestui pod peste care Burebista “trecea fluviul cand dorea”. Necesitate care se impunea avand in vedere faptul ca Imperiul Roman incerca sa-si extinda dominatia in sudul Dunarii! Prin urmare, este logic si de bun simt sa conchidem ca, Burebista este constructorul podului de la Drobeta. Apollodor doar a refacut partea de lemnarie a podului pentru ca Traian sa poata avea o cale mai facila pentru a jefui Dacia de toate bogatiile ei! Dar ce se intamplase cu podul in ajunul ocupatiei romane? Decebal, strateg vestit, surprins de atacul romanilor, distruge lemnaria podului. Faptul pare a fi atestat de bucatile de barne arse aflate la fata locului. Deci, pentru a frana in oarecare masura invazia romana, Decebal, din necesitati de strategie militara, distruge opera inaintasului sau, Burebista. Aceasta va fi refacuta de un alt DAC, de aceasta data imparat al Bizantului, anume CONSTANTIN CEL MARE, nascut in orasul Nis, aflat azi in Bulgaria!

Cand, oare, vom inceta a mai ridica elogii cuceritorilor si vom trece sub semnul ignorantei realizarile stramosilor nostri?