Turnul Pielarilor. In germana, Lederer Turm. Cunoscut, mai mult de specialistii in istoria Sibiului ca ”Turnul cu Pulbere cel mic” (Kleiner Pulverturm), pentru a il diferentia de turnul cu pulbere/Pulberariei ”cel mare”, aflat in curtea Grupului Scolar Industrial Constructii de Masini ”Independenta” asupra caruia vom reveni intr-o editie viitoare. Aproape invizibil daca intri pe strada Zidului, datorita caselor construite in jurul sau, el iti sare in fata daca vii spre el dinspre strada Rimski-Korsakov. Este o constructie impresionanta, robusta, care inca ne mai spune ca zidurile sale au fost ridicate pe vremea cand artileria deja era o arma de temut. Acum, este doar o constructie cu o arhitectura mai aparte undeva, in Orasul de Jos, zona intrarii fiind folosita mai ales ca loc de parcare sau ca pubela ”neoficiala” de gunoi. 

Studiind planurile vechi ale cetatii Sibiului, realizezi ca faimoasa invincibilitate a sa s-a datorat combinatiei dintre constructiile defensive si cadrul natural. Aici, de exemplu, cei care ar fi atacat din aceasta parte Sibiul, ar fi avut multe obstacole de trecut. In primul rand Cibinul. Apoi, terenul mlastinos la care se adauga cateva iazuri la care s-ar fi adaugat ”focul” aparatorilor de la portile/bastioanele Ocnei si Burger/Turnului. Apoi, ceea ce a mai ramas din atacatori s-ar fi lovit de un val de pamant si de replica aparatorilor celor patru turnuri din zona. Deci, aproape ”misiune imposibila”. 

Cercetarile arheologice efectuale in octombrie anul trecut au scos la iveala faptul ca aici, initial, a fost doar un zid de aparare, turnul fiind construit ulterior anului 1457, anul construirii celei de-a patra centuri de fortificatii a orasului. Zidul a fost ridicat pe locul unde curgea un brat al Cibinului, ulterior transformat in mlastina, care a fost asanat si umplut cu resturi menajere, printre care fragmente ceramice si oase de animale. Fundatia din piatra a turnului este, datorita si terenului pe care a fost construit, extrem de groasa - 4 m. Au mai fost descoperite urme de arsura, o groapa cu var din perioada construirii fortificatiilor, urmele zidului de la culoarul de acces in turn, si obiecte din fier neidentificabile din cauza ruginei depuse de-a lungul sutelor de ani. 

Turnul Pielarilor detine si un record inedit: a explodat de trei ori: la 31 martie 1566 si la 7 septembrie 1570, cand au avut loc la Sibiu doua incendii de proportii, iar pulberea depozitata aici a luat foc. A mai explodat la 28 august 1638, din cauza unui traznet. De fiecare data a fost reconstruit. Denumirea o are de la breasla pielarilor, care aveau ateliere in aceasta parte a orasului si care se ocupau cu paza si intretinerea lui. 

Turnul are forma octogonala si este construit in patru nivele, dintre care ultimul iesit in afara, cu un acoperis de forma piramidala. Fiecare latura a turnului are guri de pacura (care era aruncata, arzand asupra atacatorilor) si goluri de tragere pentru artileria usoara, mai numeroase pe latura exterioara. Este pozitionat putin mai inainte fata de zidurile de aparare, pentru a asigura si focul pe flancuri. 

In momentul de fata, turnul are doua nivele. Cel inferior, a carui intrare, obturata foarte multa vreme, a fost re-deschisa anul trecut, avea destinatia de magazie/depozit. Tavanul este boltit semicilindric, cu o cheie de bolta de forma circulara, in partile laterale – in directiile zidului de aparare, fiind vizibile doua nise, boltite tot semicilindric, in zidarie observandu-se patru ancadramente in arc de cerc (probabil firide) si o gura (horn?) de aerisire. La momentul vizitei noastre acolo se mai gaseau si cateva zeci de tigle, ramasite ale unei incercari de restaurare de prin anii 60-70. La intrare mai sunt vizibile resturile unor balamale metalice, de la vechea usa. 

Vechea intrare, vizibila in lucrarile de epoca, se facea printr-o constructie de mici dimensiuni, acoperita, prin care, coborand cateva trepte, ajungeai aici. 

Nivelul superior, era aceesibil de pe vechiul drum de straja al zidurilor, printr-o intrare vizibila si acum si prin care, cu putin ”alpinism”, aveai ocazia sa vizitezi interiorul. Odatra ajuns inauntru, realizezi ca celelalte doua niveluri superioare sunt, fizic, desfiintate, doar cateva grinzi de lemn mai amintind de structura multietajata a turnului. Gurile de tragere ”dau” acum nu in lunca Cibinului, ci in curtra fostei ”Independenta” si in gradinile caselor de pe strada Malului. ”Tavanul” este boltit aproape circular, in ciuda formei exterioare de octogon a turnului. Gurile de tragere de la ultimul nivel sunt zidite. Din pacate, doar o latura a turnului poate fi vizitata, cealalta ”dand” partial intr-o gradina a unei locuinte particulare. Totusi, daca doriti sa vedeti si ”fata nevazuta” a Turnului Pielarilor, este posibil, de pe malul Cibinului, peste curtile caselor dintre fabricile PIM si Independenta. 

Pe latura dinspre stanga a turnului, dincolo de un gard, inca mai este vizibil un rest de arcada a zidului celei de-a IV-a centuri de fortificatii. Restul zace sub pavajul strazii Zidului fiind redescoperit in timpul unor lucrari de reabilitare. 

Acoperisul are in varg un stegulet de vant din metal, dreptunghiular, dar fara a avea imprimata vreo data, insa, conform reprezentarilor mai vechi ale constructiei, acesta a aparut dupa prima jumatate a secolului al XIX-lea. 

Asa cum am mai pomenit, destinatia Turnului Pielarilor era apararea portiunii dintre portile Ocnei si Burger la care se adauga cea de depozit de pulbere, de unde si cel de-al doilea nume al sau, de Turnul cu Pulbere cel mic”. In ultima vreme, a servit de ”locuinta sociala”, depozit de gunoi sau wc pentru diversi vagabonzi sau cersetori, care astfel aveau un acoperis – chiar istoric - deasupra capului. In anul 2007, Ministerul Culturii a predat, municipalitatii sibiene o documentatie pentru restaurarea a sase obiective istorice, orintre care si Turnul Pielarilor, dar aceasta inca nu a demarat. A mai existat, in 2008 intentia ca aici sa functioneze, dupa restaurare, filiala locala a Ordinului Arhitectilor din Romania-Filiala Sibiu Valcea. Intentie despre care iar nu se mai stie, public, nimic. 

Turnul Pielarilor nu a fost niciodata un rasfatat al pictorilor, desenatorilor sau fotografilor. Localizarea sa intr-o zona de ”categoria a II-a”, departe de stralucirea centrului, l-au facut sa treaca ceva mai neobservat. Totusi, am (re)gasit cateva reprezentari ale sale, de-a lungul timpului. Am putea spune ca prima confirmare ”grafica” a existentei sale o avem de la planul lui Visconti si cele ulterioare lui, incluzand aici si Harta Iosefina/Josephinische Landaufnahme. Nu am luat in considerare unele reprezentari ale Cetatii Sibiului care erau mai mult fanteziste decat reale. Turnul se regaseste si in pictura de la 1808 a lui Franz Neuhauser, fiind cel din extremitatea dreapta a imaginii. Cea mai cunoscuta si raspandita imagine de epoca a Turnului Pielarilor apartine lui Johann Boebel, din Albumul sau cu vechile fortificatii sibiene unde se vele clar zidirea gurilor de foc, pasajele de intrare la nivelul inferior si superior, si zidurile centurii de fortificatii. Au fost editate in prima jumatate a secolului XX, si cateva carti postale – inclusiv cu vederea dinspre Cibin, apoi aceasta ramasita a fortificatiilor Unterstadt-ului a cazut intr-o oarecare dizgratie, imagini ale sale mai regasindu-se doar an ghidurile turistice sau in publicatiile care trateaza istoria locala. 

Turnul Pielarilor rezista, dupa secole, pe pozitia sa defensiva de la malul Cibinului. Robustetea constructiei l-a ajutat sa treaca peste toate tulburarile vremii si ale vremurilor mao vechi sau contemporane, si chiar asa, cu tencuiala cazuta, cu caramizile de la fatada mancate, el impersioneaza pe cel care il priveste. Si care nu va sti ca de aici s-au scos cateva tone de gunoaie si ca gratiile acelea destul de inestetice montate anul trecut la cele doua intrari au utilitatea lor si sunt un obstacol pentru cei care vor sa-l transforme in hotel de o noapte sau depozit de gunoaie. Dar va vedea ca cladirile din jur il cam sufoca, ca gunoaiele aruncate de sibieni sunt omniprezente, de la sticle si peturi la wc-uri sparte sau pisici moarte si ca are nevoie destul de urgenta de masuri care sa ii dea stralucirea din picturile de odinioara. Cu ajutorul vostru, ar putea fi posibil asa ceva, pentru ca noi nu prea credem ca monumentele sunt ca rosiile din mall, de categoria I sau a II-a.