Dovezi ale evolutiei arhitecturale ale ansamblului sunt inca vizibile. O mare parte din anexele palatului se pastreaza, impreuna cu doar cateva dintre inscriptiile comemorative (din pacate astazi ilizibile si scoase din contextul initial dar precizate in cartile de istoria artei si arhitecturii transilvanene). Cele 8 monumente istorice ce compun ansamblul sunt clasate in lista monumentelor istorice din 2010 dupa cum urmeaza:

Castel 1779-1810 - SJ-II-m-A-05075.01

Parc 1779-1810 - SJ-II-s-A-05075.02

Curie 1702 - SJ-II-m-A-05075.03

Manej 1779 (1771) - SJ-II-m-A-05075.04

Sera 1779-1810 - SJ-II-m-A-05075.05

Grajd 1779 - SJ-II-m-A-05075.06

Sura 1810 SJ-II-m-A-05075.07

** in LMI 2004 aici aparea Cripta 1779 - 1810 SJ-IV-m-A-05075.08. Probabil va aparea pe o viitoare lista a monumentelor istorice disparute.

Jiboul la Ridicarea topografica franciscana (1806-1869) si azi.

O parte dintre acestea au fost descrise de catre istoricii de arta. Curia o gasim descrisa de catre Biro Jozsef in anii '40, impreuna cu cele doua placi comemorative ce o decorau: ''La circa 50 m Nord-Est de castel, in perimetrul santurilor amintite, exista o cladire fara decoratii, cu parter si pivnita la subsol, de o lungime si o latime de 20,50 m; astazi cuprinde 13 incaperi; sta parasita si i se spune bucataria veche". Pe aceasta cladire se puteau observa doua inscriptii: cea de deasupra intrarii de Vest avea ornamente baroce si amintea de refacerea din temelii a cladirii in anul 1702, de catre baronul Wesselényi István, prefectul comitatului Solnocul-de-Mijloc - presedintele Dietei in 1716 - si de contesa Bánffy Kata, fiica guvernatorului Transilvaniei in acea perioada, Bánffy György I; placa de pe partea de Est, de deasupra intrarii in pivnita, amintea restaurarea cladirii in 1749 de catre urmatoarea generatie ce a detinut domeniul, Wesselenyi Istvan si sotia sa, Daniel Polixenia.

Istvan Wesselényi si Polixenia Daniel 

Sursa: Petri Mór: Szilágy vármegye monographiája

Wesselenyi Istvan si Daniel Polixenia sunt cunoscuti si pentru palatul din Comlod. Deasemenea, erau inruditi cu familia guvernatorului Gheorghe Banffy I, care in acea perioada construia ansamblul de la Bontida, ''Versailles-ul Transilvaniei''. Grajdul din Bontida a servit ca model pentru cel construit la Jibou in 1755. Biro Jozsef sugereaza ca ar putea fi vorba chiar de acelasi arhitect, Peter Grimmer:

''Marele grajd din Jibou se afla aliniat cu manejul construit ulterior, pe directia Nord-Sud, in imediata vecinatate a marelui castel. Este o cladire lata de 15,35 m, lunga de 32,90 m, cu trei axe spre Est si sase axe catre Vest. Singurul si imensul spatiu interior este impartit in compartimente, facute sa adaposteasca 28 de cai si acoperite cu bolti semicirculare; sectionarea exterioara este foarte modesta, ferestrele cu arcade semicirculare si chei de bolta sunt despartite de benzile verticale ale unor lezene. Cladirea - desi mai modesta ca dimensiuni - este o copie a grajdului din Bontida, cu aceleasi tipuri de ferestre si profile ale corniselor. Probabil ca nu ne indepartam prea tare de realitate daca presupunem ca, intocmai ca si la Bontida, constructorul a fost arhitectul clujean Grimmer Peter.''

Wessélenyi Istvan a apelat chiar la sculptorul guvernatorului, Nachtigall Janos, pentru inscriptia de pe cladire. Inscriptia, azi partial tencuita, este marcata de corpul incomplet al calului odata sculptat cu maiestrie de Nachtigall.

Inscriptia si sculptura lui Nachtigall. O imagine de arhiva a sculpturii puteti vedea aici.

Miklos, fiul lui Wessélenyi Istvan, alatura grajdului in 1771 un manej, decorat cu o inscriptie cu un al doilea calut sculptat, opera celui mai cunoscut sculptor al barocului transilvanean, Anton Schuchbauer. Herghelia familiei Wessélenyi era, in acea perioada, una dintre cele mai faimoase din Transilvania. La inceputul anilor '40 din cladire mai ramasesera doar zidurile, acoperisul prabusindu-se. La un moment dat a fost reconstruita iar astazi nu mai pastreaza caracteristicile initiale.

Wessélenyi Miklos (1750-1809) si Cserei Ilona (1754-1830)

Sursa: Wikipedia

Constructia palatului a inceput in 1779, cand Miklos se intoarce la Jibou pentru a fi alaturi de sotia lui. Povestea celor doi a ramas in istorie, datorita personalitatii furtunoase a baronului, caracterului demn al Ilonei si relatiei stranse dintre cei doi. Miklos a cunoscut-o pe viitoarea lui sotie la ceva timp dupa moartea mamei sale (1775). Parintii fetei s-au opus unei eventuale casatorii (ei fiind catolici iar Miklos reformat) si au trimis-o pe Helena la o manastire sibiana de unde Miklos a rapit-o in 1777. S-au casatorit la Viena in mai 1777 si dupa s-au refugiat in Galitia, unde se afla regimentul de cavalerie din care facea parte baronul. Dupa ce ofiterilor din armata austriaca li se interzice sa-si tina familia in taberele militare, Miklos este nevoit sa isi trimita sotia acasa in 1778. La scurt timp dupa, isi da demisia din armata si se intoarce pe domeniul sau.

Sursa: Nagy Margit -Reneszánsz és barokk Erdélyben

Palatul a fost catalogat ca fiind cel mai mare edificiu baroc din Transilvania. Este o cladire cu plan patrulater, avand latura de 81 m, alcatuita din patru pavilioane si un corp median. Conceptul cladirii i-a apartinut, dupa cum atrag atentia istoricii de arta, baronului Wesselenyi Miklos. Acesta ''a dorit sa-si regaseasca temperamentul, gustul si asteptarile in infatisarea castelului'' pe care l-a gandit pentru el si familia sa. Poate fi inteles ca o contopire intre stilul arhitectural al resedintelor nobiliare precedente, cu turnuri si bastioane de colt, cu noul stil arhitectural baroc ce incepea deja sa se remarce, rezultatul fiind o cladire inedita. Parerile cu privire la arhitectii ce au lucrat la palat sunt inca impartite. Pentru fatada sudica a pavilionului median Biro Jozsef il mentioneaza pe Blaumann Eberhard Janos, arhitectul palatului Banffy din Cluj.

fatada sudica a pavilionului median

In 1785, Miklos intra in conflict cu consilierul aulic Johan Haller, vecinul sau cu care ''traia in certe necurmate'',''caruia incerca sa-i faca toate relele, precum ii si facea oriunde i se dadea ocaziune''. Despre cum s-a desfasurat conflictul putem citi in cartea lui George Baritiu, ''Parti alese din istoria Transilvaniei'' (1889-1891). Pe scurt, in octombrie 1781, doi iobagi ingrijitori de cai, nemaiputand indura bataile baronului, au fugit de pe domeniul lui Wesselenyi pe domeniul lui Haller din Garbou, unde sunt arestati. Haller ii trimite inapoi lui Wesselenyi doar pe unul dintre iobagi, pe celelalt hotarand sa il judece. Cel de-al doilea iobag fuge iar Haller se vede in imposibilitatea de a-l inapoia lui Wesselenyi. Baronul interpreteaza gestul ca pe o insulta si hotaraste sa atace domeniul din Garbou.

Pe 16 octombrie 1781, impreuna cu o armata de 540 de oameni, inarmati ''unii cu pusti, cei mai multi cu coase, furci de fer, maciuci'' si 12 haiduci, Miklos Wesselenyi apare la Garbou, luandu-l prin surprindere pe Haller, care nu se astepta la un astfel de gest. Dupa ce baronul le ordona iobagilor sa darame poarta castelului, are loc un schimb de replici intre nobili, urmat de injurii si invitatii la duel, atat la adresa cancelarului Haller cat si a invitatilor lui. Wesselenyi il ia ostatic pe unul dintre oaspetii lui Haller si pleaca cu tot cu armata, lasand poarta neatinsa.

Ca urmare a acestui conflict, Haller il trimite pe Wesselenyi la judecata pentru 6 capete de acuzare: ''blasfemie, juramant stramb, amenintare cu punere de foc, provocare la duel, infestarea si arestarea de functionari regesti, turburarea securitatii publice''. Procesul se solutioneaza abia dupa 3 ani, cand insasi imparatul Iosif al II-lea, fiul Mariei Tereza, il condamna pe Wesselenyi la mai multi ani in inchisoarea Kufstein. Insa baronul nu s-a supus sentintei si nu s-a lasat arestat de buna voie. A evitat incarcerarea de cateva ori, aparandu-se pe domeniul de la Jibou iar, cand imparatul a dat ordin sa fie capurat de o trupa militara, viu sau mort, a fugit pe mosia unchiului sau, consilerul Farkas Daniel, unde a fost capturat, la 5 luni dupa sentinta imparatului, pe 12 februarie 1785.

Este eliberat in decembrie 1789 si se intoarce pe domeniul de la Jibou. Toate evenimentele enumerate anterior, de la moartea mamei lui Miklos si pana la eliberarea sa, au servit ca sursa de inspiratie scriitorului Nyiro Jozsef pentru romanul ''Bourul din Jibou'', nume dat de porecla sub care baronul Wesselenyi a ramas cunoscut si azi. Rezumatul in limba romana poate fi citit aici.

Dupa eliberarea baronului, lucrarile la palat pot reincepe iar sotia acestuia va nota in jurnalul sau multe din cheltuielile facute. Jurnalul a fost studiat de Nagy Margit iar concluziile le putem gasi in Reneszánsz és barokk Erdélyben. Din pacate, cartea nu a fost inca tradusa in limba romana. Totusi, consultand sursele online ce fac referire la carte, putem schita cateva idei:

- intre 1789 si 1791 lucrarile la palat stagneaza

- in 1796 cladirea principala si cele 2 pavilioane fusesera terminate si acoperite cu tigla. Arhitectul ceh Franz Wrabetz contribuie la decoratiunile interioare. Tot in acest an se naste si ultimul copil al cuplului, singurul dintre cei 10 care va atinge maturitatea, Miklos.

- intre 1797 si 1800, arhitectul Joseph Bitthauser continua munca lui Wrabetz si este platit cu 240 de florini

- in 1800 este platita fantana arteziana destinata centrului gradinii din partea nordica a castelului, se cumpara vopsele, sobe de teracota din Oradea, se comanda diferite piese de mobilier si se plateste tapiterul responsabil de tapetarea camerelor, imprumutat de la insasi guvernatorul Gheorghe Banffy al II-lea. Miklos sr. angajeaza un gradinar vienez care incearca sa fuga; se sapa micul iaz cu nuferi, se construieste pavilionul chinezesc.

- in 1801 se construieste sera pentru ''gradina de iarna'' si in ea sunt plantati lamai adusi de pe domeniul de la Carei al familiei Károly.

- in 1802 se monteaza fantana arteziana si se continua amenajarea interioarelor. inainte de Craciun sunt expediate de la Viena numeroase piese de mobilier (scaune, mese de mahon, canapele, fotolii, lazi si oglinzi)

- se angajeaza familia de mesteri Csuros: Jozef - pictor, Mihaly - decorator si Antal - sculptor. Cel din urma realizeaza statuile lui Hercule si Marte ce decorau pavilionul median, copii ale sculpturilor omonime de la Bontida.

- in 1805 pictorul sibian Franz Neuhauser picteaza scene de vanatoare in interiorul castelului.

- in 1807 se termina toate lucrarile majore

- in 1808 se cioplesc stalpii de pe parapetul terasei de nord

fantana arteziana

In 1809, Miklos Wesselenyi face demersuri pentru a obtine postul de comandant al garnizoanei locale si cumpara o casa la Cluj. Demersurile sale nu au succes iar cariera politica a baronului ia sfarsit. La scurt timp dupa aceasta moare, pe 25 octombrie 1809.

In 1810 lucrarile de constructie si amenajare ale ansamblului erau terminate. In tot acest timp, palatul fusese locul de popas a numerosi artisti, atat pictori si sculptori, cat si actori. Baronul Wesselenyi este considerat printre principalii mecena ai primei trupe de teatru din Transilvania, cei care vor fonda Teatrul Maghiar din Cluj si primul teatru permanent din Budapesta. De altfel, intr-una dintre nisele de pe fatada teatrului din Cluj s-a aflat, intre 1905 si 1919, statuia lui Miklos Wesselenyi. Astazi, statuia se gaseste in curtea din spatele Teatrului Maghiar de Stat. Despre activitatea de mecenat a lui Wesselenyi, trupa de teatru si cladirea teatrului din Cluj puteti citi mai multe aici.

Miklos Wesselenyi (1796-1750) - portret realizat de pictorul Miklos Barabas in 1836 

Miklos Wesselenyi este urmat de fiul sau. Aidoma tatalui sau, atat ca nume cat si ca personalitate, acesta pastreaza atmosfera culturala de la palat, invitand aici numerosi oameni politici si scriitori contemporani, adepti ai ideilor revolutionare de la 1848. Important om politic si pasoptist maghiar, a ramas in istorie ca ''luntrasul de pe Dunare'' dupa ce a salvat numerosi oameni in timpul inundatiilor din 1838 din Budapesta. Este deseori amintit pentru faptul ca a luptat pentru drepturile iobagilor si chiar i-a eliberat si improprietarit.

Urmatoarele interventii asupra ansamblului se fac dupa nationalizare cand palatul si anexele sunt refunctionalizate pentru a servi cerintelor culturale ale noii societati: scoala generala, liceu, internat, casa pionierilor, muzeul orasului si Statiunea experimentala a tinerilor naturalisti. Aceasta din urma si parcul dendrologic au creat premisele infiintarii gradinii botanice, a carei amenajare a inceput in 1968, sub coordonarea profesorului Vasile Fati. In partea de vest a palatului a fost amenajata o gradina romana in care au fost amplasate vestigii arheologice aduse de la Porolissum (care azi se gasesc la Muzeul de istorie din Zalau). Leii sculptati au fost adusi de la palatul lui Miklos Josika din Surduc la sfarsitul anilor '70.

Tot in aceasta perioada se renoveaza si manejul care este transformat in sala de mese iar in curtea palatului se amenajeaza o pista de carturi. In anii '70 jurnalistul Beke Gyorgy viziteaza Jiboul si, povestind cu localnicii, afla cum a aparut aceasta idee:

''- Stimate Kürti Sándor, de unde v-a venit ideea de a construi tocmai un cartodrom? 

- Da, chiar ea. Baietii din internatul de aici, cum aveau o clipa libera, incepeau sa bata mingea aici. Degeaba i-am atentionat, baieti, aveti grija, ca distrugeti peretii, desi n-au cine stie ce valoare, sunt averea poporului. Si acasa la noi, in Hodod, se afla o asemenea cladire baroca, tot un castel al familiei Wesselényi, si am invatat sa pretuiesc valoarea pe care o reprezinta. Copiii m-au ascultat, dar, cum le-am intors spatele, incepeau iarasi sa bata mingea. No, ia stati voi, ca va dau au voua un joc care nici nu sfarma zidurile castelului, ba inca o sa va placa...''

Intreg articolul este o evocare cel putin interesanta a felului in care monumentul si personalitatile istorice care l-au locuit erau privite in Romania anilor '70. Poate fi citit aici. 

Dupa 1990, diversele functiuni au disparut, iar in prezent in palat mai functioneaza doar Clubul copiilor din Jibou. Cripta familiei, construita de Istvan Wesselenyi la inceputul secolului al XVIII-lea, este azi un morman de pietre invadat de vegetatie. Biro Jozsef o descria ca fiind ''€œo cladire simpla, cu fronton triunghiular. Zidul exterior este decorat cu un intreg sir de placi cu inscriptii decorative, frumos lucrate in stilul inflorat al Renasterii sau cel al barocului, dintre care se remarca epitaful baroc al lui Wesselényi Istvan sr. si al sotiei sale.'' Placa funerara de care vorbeste Biro Jozsef se afla azi in antreul bisericii reformate din Jibou, insa ornamentele abia mai sunt vizibile. Celelalte lespezi au disparut de-a lungul timpului, fiind folosite de catre localnici in diferite scopuri personale. O imagine a criptei gasim in cartea lui Petri Mor - Petri Mór: Szilágy vármegye monographiája

Interiorul palatului nu a suferit interventii majore recente. Decoratiunile, ancadramentele si tamplaria nu au fost indepartate sau modificate. Interiorul in schimb a fost afectat, palatul fiind azi in mare parte gol. Mobila, sobele, tablourile si obiectele decorative ce impodobeau pana la jumatatea secolului XX incaperile palatului s-au pierdut. Picturile lui Neuhauser au disparut, iar peretii camerelor sunt astazi de o austeritate cazona. Ne putem face totusi o impresie daca privim imaginile de arhiva.

Salonul Rosu

Salonul Albastru

Recent, palatul si o parte din anexe au fost retrocedate mostenitorilor legali, dupa un lung proces. Gradina botanica nu va fi afectata de aceasta decizie. Cripta familiei Wesselenyi, grajdul si manejul raman in posesia Centrului de Cercetari Biologice Jibou care isi propune sa le restaureze si sa le redea circuitului turistic. Palatul a fost evaluat la 1,5 milioane de euro si are, momentan, un viitor nesigur. Insa acesta nu va fi neaparat unul sumbru, deoarece valoarea istorica, arhitecturala, culturala si artistica a ansamblului pare foarte bine cunoscute in oras, in principal datorita activitatii echipei Bibliotecii Orasenesti Jibou, responsabili de altfel de majoritatea articolelor la care am facut referinta de-a lungul textului.

mai multe imagini puteti vedea aici: http://www.monumenteuitate.ro/r/213/

Localizare

Adresa: oras Jibou, str. Parcului, nr. 14, judetul Salaj