| asta nu inseamna ca este unul dintre cele mai bine conservate si restaurate lacasuri de cult. Nu, in monumentul istoric ce dateaza cel putin de la 1687, mai mult de jumatate din suprafata pictata este grav deteriorata, iar pe anumite portiuni nici macar specialistii nu mai pot intui scenele biblice existente altadata. Pictura interioara nu a fost niciodata conservata si restaurata, iar satul - cu doar 50 de familii - nu are fonduri necesare pentru astfel de lucrari. Vorbim despre Biserica de lemn „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” din Sangatin, monument istoric inclus in campania „Salveaza-ti trecutul! Salveaza monumentul!”
Sangatin, sat aflat la vreo 45 de kilometri de Sibiu, in comuna Apoldu de Jos, nu se prea afla pe lista de interes a turistilor si nici macar a celorlalti locuitori ai judetului. Asa se face ca si Biserica de lemn din localitate este prea putin cunoscuta, iar in turul monumentelor istorice din judet – foarte rar cuprinsa. Si totusi sa ai o biserica de lemn de la 1687 nu e chiar la indemana oricarui sat. Cel putin nu in judetul Sibiu, aici biserica din Sangatin este cea mai veche constructie de gen din judet. Daca nu ati vazut-o inca, v-o aratam noi astazi.
O pictura distrusa
Nici nu intri bine in sat, ca undeva pe partea stanga a drumului se inalta Biserica de lemn „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”. E ascunsa privirii de un gard si o usa de lemn, dar odata ce sarma de la intrare este desfacuta, pe deal se iveste micul lacas. O constructie alba, simpla, ce masoara vreo zece metri lungime si cinci metri latime. E toata construita din lemn, dar in secolul trecut a fost tencuita cu pamant lutos si zugravita cu var. Oricum, structura de lemn este vizibila in doua- trei locuri, acolo unde tencuiala a cazut. Merita apreciat faptul ca biserica e acoperita cu site de lemn, exact ca la inceputurile ei.
Odata ce usa bisericii se deschide, ai de ce sa te minunezi. Si de bine, si de rau. Pictura s-a conservat doar la nivelul boltii naosului si pe bolta absidei. In rest, scandura se arata golasa sau brazdata de dare negre, semn ca apa prelinsa pe bolta a ras orice urma de culoare. Putinele portiuni de pictura aflata in stare buna dezvaluie ceea ce pare sa fie cel mai vechi, dar si cel mai interesant ansamblu iconografic din bisericile de lemn din Sibiu, cred cercetatorii.
Pantocratorul, Avraam si Melchisedec, Nasterea Fecioarei Maria, Duminica Orbului sunt cateva dintre registrele aflate in stare destul de buna. In schimb, Cina cea de taina, Vinderea si arestarea Mantuitorului pot fi ghicite doar de specialisti... in rest mai totul s-a transformat in dare negre.
Si pentru ca am pomenit de cat de deteriorata este pictura interioara, trebuie sa spunem si motivele. Sunt cel putin doua. Primul dintre ele tine de apa infiltrata in lemn; al doilea - de stramutarea bisericii. Specialistii cred ca lacasul ar fi fost pictat inainte de stramutare, iar in momentul transferului spre Sangatin, edificiul a fost partial demontat.
Clopot de la 1717
Si dupa atata pictura grav deteriorata ai bucuria sa descoperi ca usile imparatesti sunt intr-o stare neasteptat de buna. Dateaza de la 1769, iar autorul picturii este zugravul Pop Ivan din Rasinari, care si-a semnat si datat lucrarea.
Putini stiu si ca aici este adapostit unul dintre cele mai vechi clopote existente pe teritoriul judetului. Este datat 1717 si, ca prin minune, a scapat de rechizitionarea ordonata in 1916 de statul austro-ungar, cand multe clopote au fost luate din biserici si topite. Importanta este inscriptia cu chirilice care atesta venerabila varsta a clopotului: „an[ul] Dom[nu]lui 1717 - popa Toa[der] de la Sangatin - ...gatin”. De asemenea, pe acelasi clopot se gasesc urmele in relief ale unei icoane. Ce reprezenta aceasta este greu de spus, dar cercetatorii mentioneaza printre posibilele reprezentari pe Fecioara Maria, flancata de Arhanghelii Mihail si Gavriil. Clopotnita lacasului abia are 1,5 metri inaltime.
De la 1687 sau cu cateva decenii mai inainte
„Nasterea” Bisericii de lemn din Sangatin e invaluita in mister: nu se cunosc cu certitudine nici anul, nici imprejurarile edificarii lacasului. Satenii povestesc insa ca ar fi fost adusa din alt sat, candva intre anii 1680-1687, ceea ce inseamna ca la acea data avea deja cativa ani de existenta. Cati? Nu se stie precis, dar exista posibilitatea ca lacasul sa fie existat inca de pe la 1650. De unde a fost adusa biserica? Si aici raspunsul este unul multiplu. In Lista monumentelor istorice, publicata in 2010, se pomeneste ca lacasul ar fi fost adus din localitatea Apoldu de Jos, dar alti specialisti vorbesc deopotriva de localitatile Toparcea sau Ludos.
In traditia satului se spune ca biserica ar fi fost adusa pe Valea Spinelui, deci din(spre) localitatea Toparcea. Varianta este consemnata si in micromonografia comunei Apoldu de Jos, publicata in 1998: „a fost gasita o scandura batuta la usa bisericii peste barne cu un text scris cu litere chirilice si dupa care s-a putut deduce ca biserica a fost adusa, de fapt, din Toparcea” (p. 21).
Intr-o alta versiune, consemnata de parintele Fara din Ludos, in 1970, se spune ca Biserica din Sangatin ar fi fost adusa din satul Ludos. Bazandu-se pe marturisirile tatalui sau, acelasi preot adauga faptul ca biserica „nu a fost desfacuta, ci pusa pe talpi ca de sanie si dusa intreaga, trasa de mai multe perechi de boi si bivoli”.
Documentele nu vorbesc despre aceste inceputuri, dar pomenesc biserica in secolele urmatoare. Astfel, in sematismele Arhidiecezei mitropolitane greco-catolice de Alba Iulia si Fagaras se afirma ca inca din primii ani ai secolului al XVIII-lea, intreaga comunitate romaneasca din Sangatin a fost trecuta la uniatie.
De1756 sunt legate doua momente importante din viata acestui lacas. in primul rand, acest an este incizat in partea stanga a usii de la intrarea in biserica, alaturi de o inscriptie care consemneaza 1756 ca fiind anul mortii primului preot greco-catolic din Sangatin, popa Oprea. De asemenea, tot in 1756 este atestata documentar trecerea inapoi la ortodoxie a unui numar insemnat de locuitori ai satului Sangatin. Asa se face ca in Vinerea Mare, ortodocsii si-au adus preotul in biserica, actiune urmata de multe arestari. in 1760, intr-o proclamatie a imparatesei Maria-Theresia se porunceste ca bisericile ortodoxe sa treaca inapoi la preotii uniti.
Restaurare?!
Pictura interioara a Bisericii de lemn din Sangatin nu a fost restaurata vreodata, desi o astfel de actiune se impune, cata vreme scene biblice sau franturi de scene sunt vizibile inca. Costurile sunt insa enorme pentru parohia din localitate: "In parohie sunt in jur de 50 de familii, iar multi sunt oameni batrani. Nu ne putem permite sa sustinem o lucrare de asemenea amploare. in urma cu cativa ani am avut discutii cu un arhitect si doar proiectul, fara executie, costa 50.000 de lei noi", spune preotul paroh Ioan Grapa. Bani pentru lucrari de restaurare nu s-au primit, cu exceptia a 50.000 de lei, utilizati pentru refacerea acoperisului cu site.
Atat despre Biserica de lemn din Sangatin; restul ramane sa-l descoperiti singuri, daca mergeti in localitate. Ar fi bine sa va grabiti, caci pictura a asteptat deja peste 300 de ani.
Satul Sangatin este atestat, sub denumirea Enyed Minor, intr-un act de cancelarie emis la 1291, prin care regele Ungariei Andrei al III-lea „confirma Capitlului de Alba sederea a 60 de manse (locuinte) de romani pe proprietatile Fylesd et Enud”. Memoria colectiva perpetueaza insa o traditie si mai veche, potrivit careia, la anul 1200, pe urmele unei vechi locuiri antice s-ar fi pus bazele unei colonii sasesti, formata din cateva familii, care proveneau din cetatea Aiudului. Astfel, noua localitate s-a chemat Aiudul Mic. La scurt timp dupa fondare, colonia saseasca s-a destramat, iar pe acest loc s-au asezat familii de romani. Romanii au retinut numele sfantului Egidiu, preluat in varianta saseasca Angetn sau Engeten, si pe care l-au adaptat fonetic, adaugandu-i totodata, dupa vechea traditie autohtona particula „San(t)”.
Foto: Dumitru Chiselita .
|