Summary Political activity of the great scientist was subordinated to his ideas that spoke loudly great value in oratorical speeches. Nicolae Iorga had an intense political activity since the age of 36 years, though his party has not entered parliament, as a politician Iorga held the following positions: Member of Parliament, President of the Democratic Nationalist Party, President of the Assembly of Deputies, Senator , President of the Senate, President of the Council of Ministers, Minister of Interior, Minister of Public Instruction, religions and arts, Minister of State, Royal Advisor. Iata cum era caracterizat marele savant de cel care i-a fost secretar, apoi biograf si bibliograf, primul dealtfel, cel care i-a dedicat o monografie ampla, pe masura geniului sau, Barbu Teodorescu: ,,Nicolae Iorga era privit ca un urias al culturii nationale si universale. Chiar si statura sa era uriasa, fiind inalt, dupa cum s-a remarcat, mult mai înalt decat contemporanii sai. Natura avusese grija sa-l inzestreze si statuar; in plus avea o frunte larga, impresionant de larga, ca si ochii impresionant de sclipitori, fulgeratori, prinzand in pupilele lor lumina zilelor de sarbatoare si intelepciunea zeilor atenieni. Toata framantarea interioara a geniului isi facuse lacasul in blandetea scaparatoare a privirilor, acumuland rigiditatea stiintei si puterea tuturor pasiunilor, infranat de disciplina launtrica a idealului ce-l calauzeste. Fata lui alba era incadrata de o mareata barba carunta de profet intinerit. Era frumos, era mandru, era puternic. Aureola-i de savant te indemna sa-l vezi ca pe un zeu coborator din Olimp, statuar si marmoreean. Si totusi era uman, modest, gata de vorba cu oricine, respectand si cea mai umila fiinta, pe toti oamenii in mijlocul carora traia si a ale caror interese le apara’’ 

Pentru contemporani Iorga era un colos, o somitate, o capacitate intelectuala de neatins, o forta a gandirii si a creatiei rar intalnita. ,,Nu exista niciun fel de jena in fata anumitor creatori, a unor oameni care si-au facut, cel putin la o anumita varsta, dovada capacitatii lor. Poti stii cat de multe lucruri, poti descoperi cat de multe adevaruri, poti ajunge cat de sus in stima elitelor, nimeni nu reactioneaza, totusi, cand esti terfelit, esti anulat sau calomniat. Cine a fost mai mult calomniat in tara romaneasca decat profesorul Iorga? Nimic din cate a facut N. Iorga pentru noi, nici munca lui, nici profetismul lui, nici geniul lui-nimic nu l-a putut inalta deasupra noroiului, nu l-a putut imuniza contra atacurilor si calomniilor. Ma intreb cateodata ce trebuie sa faci in Romania ca sa iti poti convinge semeniii ca ai facut intr-adevar ceva. Si ca ar fi o infamie sa fii atacat si murdarit. Cred ca orice ai face, e inutil. Acelasi noroi te asteapta, ca si pe cel din urma dintre talhari.’’’ Astfel scria in 1934 marele istoric al religiilor Mircea Eliade intr-un articol publicat in ziarul ,,Vremea’’ si destinat prezentului pe care il traia, articolul insa se dorea a fi parte integranta a unui volum ce va fi tiparit postum cu titlul ,,Profetism romanesc. Romania in eternitate’’. 

Este de datoria fiecarui roman de azi sa cunoasca in amanuntime propria sa istorie, asa cum a fost ea, cu oamenii ei mari si oamenii ei mici, cu faptele acestora, si sa analizeze obiectiv contributia fiecaruia la inscrierea tarii sale in eternitate, pentru ca acelasi mare istoric din care citam mai sus, afirma in 1935: ,,Cei mai gloriosi < nationalisti > nu sunt eroii, nici sefii politici, care nu fac decat sa conduca destinele istorice ale neamului lor. Cei mai gloriosi < nationalisti > sunt creatorii care cuceresc de-a dreptul eternitatea.’’ Aceste ganduri definesc personalitatea marelui nostru Nicolae Iorga, despre care si azi unii afirma ca a fost ca si om politic un diletant, fara a tine cont de cadrul politic intern si extren, de perioada istorica in care Iorga a activat ca om politic, ci doar facand bilantul activitatii sale ca sef de guvern, activitate destul de scurta, comparativ cu perioada de activism politic a marelui savant. 

”Inca din perioada interbelica circula ideea conform careia amestecul lui Nicolae Iorga in viata politica a avut rezultate dezastruoase atat pentru tara, cat si pentru marele istoric, distragandu-l de la activitatea stiintifica si intunecandu-i imaginea in randul populatiei.’’ A fi om politic nu inseamna doar a detine o functie importanta in stat, ci si a organiza un partid politic si a scrie, mai ales a scrie despre directiile de dezvoltare necesare pentru tara ta, pentru lumea in care tara ta este parte integranta. Si aceste aspecte putem sa le exemplificam deosebit de mult in biografia celui mai mare istoric al romanilor, a celui mai prolific cercetator al arhivelor, a celui mai mare poligraf din cultura romana. ”N. Iorga a scris o lucrare speciala - cunoscuta, de catre specialisti, Histoire des Roumains de la Péninsule des Balcans (Albanie, Macédonie, Épire, Thessalie etc.), aparuta la Bucuresti, in 1919 (64 p. - în acelasi an este tradusa si in limba romana" din indemnul si cu cheltuiala d-lui Matei Gherassy"); ea venea sa ofere opinia cea mai avizata asupra intinderii geografice si a rosturilor national-culturale si politice al tulpinilor neamului romanesc, intr-o perioada cand - la finele Primului Razboi Mondial - geopolitica regionala reclama apararea intereselor fiecarui popor din arealul sud-est european: "Exista o chestiune latina in Peninsula Balcanica, si Occidentul latin nu poate sa o uite in momentul când, pe socoteala otomanismului murind, sustine revendicarile foarte firesti ale elenismului in Europa si chiar si pe batranul pamant al Asiei.". 

Activitatea politica a marelui savant a fost subinscrisa ideilor sale pe care le rostea raspicat in discursuri de o mare valoare oratorica, cele mai vehemente si mai celebre fiind create cu ocazia unor evenimente tragice ale neamului romanesc: rascoala taraneasca din 1907, participarea Romaniei la primul razboi mondial, Marea Unire. ”Infatisate posteritatii cu o serie de antonimii, mai ales atunci cand se incearca o punere in balanta a rezultatelor cercetarii cu cliseele sentimentale atat de bine sedimentate in constiinta generatiilor, ideile politice ale lui Nicolae Iorga transmise si prin intermediul discursurilor parlamentare nu trebuie analizate in afara contextului istoric care le-a generat. Reconstructia nationala in interiorul noilor granite de la inceputul sec. al XX-lea a oferit posibilitatea unei „re-inventari” nationale, generand in acelasi timp o serie de crize sociale si politice. Multe din ideile care au animat activitatea nationalistilor culturali de la sfarsitul sec. al XIX-lea si inceputul sec. al XX-lea au avut adanci nuante conservatoare, discursurile politice ale lui Iorga situandu-se si ele in aria deconstructiei miturilor modernizatoare si progresive. 

Intr-o anumita masura, lupta nationalista a lui Iorga vine in sustinerea sfatului dat de Clausewitz care considera ca cel care castiga batalia principala, castiga si razboiul, Iorga considerand ca istoria oricarei natiuni nu poate fi inteleasa decat in cadrul istoriei universale. Conceptele sale asupra istoriei au generat ideea ca un nationalist trebuie sa fie constient de faptul ca natiunea sa este un produs al istoriei si ca istoria are caracteristici permanente si manifestari organice.’’ 

Nicolae Iorga a avut o intensa activitate politica inca de la varsta de 36 de ani, desi partidul sau nu a intrat in Parlament, ca om politic Iorga a detinut urmatoarele functii, in ordine cronologica: -Deputat in Parlament 1907-1938 (la alegerile parlamentare din 1907 este ales deputat de Iasi, singurul deputat independent din Parlament la acea data) - Presedintele Partidului Nationalist-Democrat (Partidul Nationalist al Poporului in perioada mai 1924 - 8 martie 1925 si Partidul National intre 28 septembrie 1926 - septembrie 1932) Iorga a indeplinit aceasta functie din 23 aprilie 1910 pana in 8 martie 1925 si din 28 septembrie 1926 pana in 27 noiembrie 1940; 

Nationalist moderat si aparator al traditionalismului rural, Nicolae Iorga a considerat ca trebuie sa se implice activ in viata sociala si politica a Romaniei. Pe 23 aprilie 1910, impreuna cu Alexandru C. Cuza, a fondat Partidul Nationalist-Democrat. Acesta nu a avut o baza electorala de masa. Era perceput ca o formatiune personala a mentorului sau, la care au aderat „invatacei” ai sai. Iorga insusi nu a fost preocupat sa dea partidului sau o extindere deosebita. Intrebat ce reprezinta formatiunea sa politica, savantul a raspuns: „Paltonul, palaria si bastonul meu sunt partidul”! PND reprezenta interesele unei parti ale intelectualitatii cu convingeri democratice, precum si a unor categorii ale micii burghezii rurale si urbane. Un accent deosebit se punea pe culturalizarea maselor si pe factorul moral, considerat de Nicolae Iorga ca decisiv pentru evolutia Romaniei. In programul partidului erau inscrise deziderate caexproprierea tuturor mosiilor mai mari de 100 de hectare, impozit progresiv pe venit, descentralizarea administrativa, largirea dreptului de vot si asupra femeilor. Iorga a fost deasemenea: - Presedintele Adunarii Deputatilor in perioada 9 decembrie 1919 - 26 martie 1920; - Senator in 1939; - Presedintele Senatului in perioada 9 iunie 1939 - 13 iunie 1939; - Presedintele Consiliului de Ministri in perioada 18 aprilie 1931 - 31 mai 1932; - Ministru de Interne in perioada 18 aprilie 1931 - 27 aprilie 1931 (ad-interim); - Ministrul Cultelor si Instructiunii Publice in perioada 18 aprilie 1931 - 31 mai 1932; - Ministru de stat in perioada 10 februarie 1938 - 30 martie 1938; - Consilier regal in perioada 30 martie 1938 - 5 septembrie 1940. 

”Nu calcule de oportunist l-au determinat pe Iorga sa-l sustina pe Carol al II-lea. De altfel, in momentul abdicarii acestuia din urma, istoricul nu s-a alaturat corului de negatori (multi dintre ei metamorfozandu-se subit in adversari ai regelui), ci a recomandat opiniei publice romanesti mai putina ingratitudine fata de fostul suveran al Romaniei. El credea sincer in virtutile monarhiei constitutionale in genere si in capacitatea lui Carol al II-lea de a fi un rege valoros. A apreciat tendintele monarhului de a utiliza guverne de ,,tehnicieni”, de coalitie, vazand in aceasta o garantie pentru o mai buna coordonare a intereselor superioare ale statului roman. Fara a fi un adept al autoritarismului cu orice pret, Nicolae Iorga nu a inteles niciodata zbaterile partidelor politice pentru preeminenta pe esichierul parlamentar din Romania. El credea ca democratia ar fi fost obturata de naravuri neobalcanice denumite inspirat de catre istoric ,,fripturism”. Cresterea rolului institutiei monarhice ar fi coincis (din punctul sau de vedere) cu o revolutie a mentalitatii nationale..’’ 

Perioada istorica in care savantul a indeplinit cele mai inalte functii in stat a coincis cu marea criza economica, precum si cu ascensiunea fascismului si hitlerismului in Europa, iar pe plan intern cu recrudescenta activitatii miscarii legionare, apoi a Garzii de Fier. Cu toate acestea ,,Viata familiei Iorga a ramas la fel de curata ca intotdeauna.[...] Familia Iorga a continuat sa doneze mari sume de bani pentru opere de binefacere, dar foarte discret, acestea putand fi gasite doar in corespondenta lui Iorga.’’ Desi avea o casa destul de grea, cu multi copii, ca si taranii pe care ii iubea si ii venera, avea puterea si generozitatea sa faca danii, sa ctitoreasca o biserica in Ipotestiul lui Eminescu, sa ajute veteranii din primul razboi mondial, tinerele invatatoare de la tara, pe toti cei care ii cereau sprijinul. Ca ministru al cultelor, ca promotor al ideilor nationalist-democrate si samanatoriste Iorga s-a implicat continuu in viata culturala si politica a tarii. El a creat Scoala Romana din Paris ”Fontenay-aux-Roses”, organizatia ”Cercetasii Romaniei’’, Scoala de vara de la Valenii de Munte, a contribuit la fondarea Institutului de Studii Sud-Est Europene, aInstitutului de Studii Bizantine, a Institutului de Istorie Universala, a editat si a condus numeroase ziare si reviste (“Neamul romanesc”, “Revista istorica”, “Revue Historique du Sud-Est-Européen”, “Floarea darurilor”,“Samanatorul” etc.). 

”Iorga a considerat ca forta motrice a dezvoltarii societatii o constituie, in ultima instanta, constiinta sociala, intemeiata in principal pe educatie si instruire, pe ridicarea nivelului cultural’’ 

Forta marelui istoric si om politic roman il inscrie in galeria geniilor, a acelor oameni care fac epoca, ramanand in constiinta generatiilor viitoare ca un vulcan, ca un erou, ca un model demn de urmat, dar greu, aproape imposibil de atins. 

”Activitatea politica a lui Iorga nu era conceputa ca parte complementara a activitatii stiintifice, ci ca o obligatie permanenta a istoricului. Implicarea in viata politica l-a facut un participant activ la dezbaterile asupra viitorului Romaniei mai ales incepand cu anul 1907. Discursurile sale parlamentare vorbesc foarte mult si despre experienta sa ca individ integrat unei comunitati nationale, actiunile sale politice fiind acelea ale unui om cu o puternica identitate spirituala si cu un crez etic caracterizat mai degraba printr-un simt practic, aplicat unei realitati prin care intelege atat trecutul cat si prezentul, decat printr-o filozofie speculativa si abstracta care penduleaza intre pesimism si optimism’’ 

Iorga caracteriza foarte bine aspectul privind atitudinea politicienilor fata de mase, iar ceeea ce este paradoxal, citindu-l parca vezi o radiografie politica a zilelor noastre, incat iti vine sa exclami ”Nimic nou sub soare!’’: „Ideile conducatoare au darul sfant de a apropia si infrati pe oameni, mai presus de orice deosebiri de fire, de situatie, de bogatie, de varsta: ele se poate zice ca fac parte din viata religioasa a popoarelor, si sunt adica acea religie ce are de preoti pe cei mai mari, mai buni si mai luminati oameni din fiecare generatie. Pe cand, dimpotriva, interesul e pizmaret si galcevitor: el desparte un popor in clase care se vrajmasesc si in aceste clase chiar, dintre care nu e om care sa nu urmareasca mai multa putere si placere decat ceilalti, egoismul cel rau, iubirea patimasa de sine si numai de sine scapa din lanturile cuviintei si datinilor bune si se repede salbatic asupra bunurilor lumii. In acest fel, societatea se face vijelioasa, vesnic tulburata, nelinistita la lucrul ei, lipsita de siguranta in pastrarea roadelor lui si impiedicata in cugetarea mai inalta. Oamenii se simt tot mai departe unul de altul, legaturile ce sunt siliti sa incheie nu mai sunt decat false si trecatoare. La urma, un popor bine intemeiat, incalzit de iubirea intre ai sai, disciplinat(;) sfarma lesne pe cel care ajunsese lipsit de idei conducatoare, il robeste si-i ia locul în rostul lumii. In maturitatea lor sanatoasa insa, toate popoarele isi au ideile conducatoare, cu atat mai datatoare de izbanda si fericire, cu cat patrund mai adanc si cuprind pe mai multi dintre fratii de neam si de tara. Le-am avut si noi, ca si popoarele celelalte ce s-au impartasit de cultura. Le putem urmari din cele mai vechi timpuri asupra carora ni s-au pastrat stiri, pana astazi. Le-am primit de la parinti ca luminoase pietre scumpe imbracate in aurul curat al jertfelor si suntem datori a le lasa urmasilor fara lipsa si neacoperite de ceata neingrijirii.” 

Mare in toate, in scrieri, in ganduri, in suflet, in fapte, Iorga a avut parte de o moarte nemeritata, acuzat pe nedrept de condamnarea lui Cornelui Zelea Codreanu si ucis miseleste de oameni cu pregatire, asa-zis intelectuali infierbantati si doritori de sange. Comparat cu Miron Costin, cu Socrate, cu marii eroi ai neamului sau ori ai lumii, Iorga este un simbol al demnitatii si smereniei. Modestia sa era proverbiala, de aceea nu este de mirare ca afirma in ale sale aforisme: ”Cel care merge cu ochii in pamant se vede pe sine mai bine decat acela care se potriveste in oglinda.’’ 

Vom incheia cu o alta maxima care ii apartine si care consideram ca trebuie sa ne fie indemn: ,,Simtul de datorie e cea mai luminoasa dovada de sanatate a unui suflet." 

Bibliografie 

1)Eliade, Mircea, ,,Profetism romanesc’’, vol II, ,,Rominia in eternitate’’, Editura ,,Roza Vinturilor’’, Bucuresti, 1990;

2)http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Nicolae_Iorga#1919._Blocul_Parlamentar; 3)http://www.coltulcolectionarului.ro/blog/wordpress/discursuri-parlamentare-de-nicolae-iorga; 

4)Iorga, Nicolae ”Cugetari’’, Editura Tineretului, Bucuresti, 1985 

5)Iorga, Nicolae ”Istoria romanilor in chipuri si icoane’’, Editura Humanitas, Bucuresti, 1992; 

6)Nagy-Talavera, Nicholas ”Nicolae Iorga - O biografie’’, Editura Institutul European, Bucuresti, 1999; 

7)Nedelea, Marin, ”Istoria romanilor, compendiu de personalitati politice’’, vol II, Editura Niculescu, Bucuresti, 1996; 

8)Stoica Lascu - Nicolae Iorga si aromanii’’ (I) in revista ,,Tomis’’ Serie noua septembrie 2001, Nr. 9(373), anul VI (36) 

9)Teodorescu, Barbu, ”Nicolae Iorga’’, Editura Tineretului, Bucuresti, 1968; 

10)Turlea Petre, ”Nicolae Iorga intre dictatura regala si dictatura legionara’’, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2001.