Si pe urma, toate astea se consuma. Iar din cartea pe care ai citit-o iti ramane doar cate un aspect social sau numele unei strazi din Londra - lucruri pentru care n-ai citit cartea, care nu existau pe cand o citeai si care raman acum cu tine, vitale; in timp ce restul acela, insistent alta data, s-a ingropat undeva pentru totdeauna.

Pentru ce se citeste, de pilda, Forsyte Saga? Pentru ca e o fresca a societatii engleze din secolul al XIX-lea si contemporane? Asta o vei crede dupa ce vei fi sfarsit volumele. Dar, cand le citesti, o faci pentru ca in volumul intai e dragostea lui Bosinney cu Irene, in volumul al doilea dragostea lui Jolyon cu aceeasi Irene, iar celelalte volume le citesti pentru Fleur si pentru Jon, pentru dragostea lor, deschisa la inceput, inabusita apoi declansata, la urma, in acea frenetica si dureroasa poveste de Swan Song.

O fresca a societatii engleza? Bineinteles. O familie intreaga, cu graficul ei, intemeindu-se, pe la inceputul veacului al XIX-lea, prim tipul acela rural, Jolyon Forsyte; impanzindu-se apoi in Londra si constituind expresia perfecta a burgheziei engleze din epoca victoriana; evaporandu-se, apoi, odata redusa la Jolyon Forsyte, stranepotul primului Jolyon, tip la care caracterele familiei abia mai sunt perceptibile; - toate astea le intalnesti, fara sa vrei, in romanul lui John Galsworthy. Si nu adancesti, tot fara sa vrei, prefacerile unei societati intregi, cascada ei de moravuri si mentalitati, pana la mentalitatea timpului nostru? Dar lectia solida despre evolutia orasului Londra? Dar inmormantarea reginei Victoria? Dar cursele de cai si doctrinele sociale , si modele in arta? Lista poate continua inca mult. Si toate astea venite asa, pe deasupra: accesorii la niste intamplari cu dragoste...

Caci atata tot sunt romanele. Dar viata - este ea mai mult decat atat? O intamplare de dragoste, daca vreti si una cu foame, cu sete, cu sport si cu somn. O traim direct, fara nici un calcul, prinsi de intriga ei care e intriga noastra, consumand-o pana la capat cu pofta, citind-o febril si zilnic, pe ea, romanul nostru de toate zilele.

Doamne, da-ne romanul nostru cel de toate zilele - ca sa putem trai.

Iar tarziu, cand imbatranesti in cate o experienta, iti dai seama ca ai invatat ceva: cu totul altceva decat facusesi. Din niste simple intamplari cu dragostea sau cu sete, ai invatat - prin ce superba alchimie? - ca oamenii nu trebuie sa fie rai unii cu altii, ca societatile se schimba si ca nu e bine sa bei apa rece cand esti incalzit...

E ceva neasteptat in spatele fiecarui lucru. E "restul" lui. Nimeni nu traieste pentru el. Dar tarziu, cand arderea lucrurilor s-a sfarsit, el ramane langa tine intact, ca un dar nesperat al vietii acesteia miliardare.

Constantin NOICA - Intamplari cu dragoste

Constantin Noica - Eseuri de duminica - Ed. Humanitas, 1992.