| Dupa ce a atins cele mai acute note ale expresivitatii vizuale in anii ’80 si a formulat iconografiile cele mai conceptuale (Receptacolul, Clopotul) in anii ’90, pictorul s-a indreptat spre o solutie personala de impacare a paradigmelor radicale cu formele artistice ale plenitudinii. Rezultatul este un “clasicism” nou, original si postmodern, in care functia expresiva a imaginii poarta sensuri si atitudini de rezonanta etica si religioasa. Pictura lui Mihai Sarbulescu este una a frumusetii excentrice care isi marturiseste adevarurile ardent, prin forme si simboluri.
Cele mai recente lucrari ale pictorului sunt realizate in cadrul taberei de pictura " Pictori de azi la Balcic" organizata de Elite Art Gallery si se afla pe simezele din strada Academiei nr.15 pana pe data de 29 noiembrie.
Lucrarile expuse denotaun simt echilibrat pentru imagine si culori, o dragoste nesfarsita pentru peisaj, pentru forta si vigoarea acestuia.
In interviul acordat Elite Art Gallery, Mihai Sarbulescu marturiseste ca activitatea de documentare si pictura la Balcic desfasurata in cadrul proiectului "Pictori de azi la Balcic" editia lunii septembrie 2012 a dat rezultate inedite, aducand prin cei cinci pictori care au participat, Simion Craciun, Ioana Craciun Dobrescu, Constantin Flondor, Horea Pastina, Mihai Sarbulescu, o abordare artistica proaspata a temelor clasice ale Balcicului pictural.
Ne aflam in plina expozitie Pictori de azi la Balcic, cand emotiile vernisajului au fost demult risipite, iar unele concluzii pot fi deja schitate. Vorbiti-ne putin despre aceasta experienta.
A fost o echipa formata din prieteni, din colegi si prieteni de varste diferite, din generatii diferite, Flondor fiind seniorul. Ne-am simtit bine acolo si daca ne-am simtit bine acolo lucrand impreuna nu aveam cum sa nu ne simtim bine pe simeze tot impreuna. Expozitia am aranjat-o noi, eu cu Horea Pastina, si a iesit bine din punctul meu de vedere. Ce-i drept, nu avem experienta expozitionala pe care o are Paul Gherasim.
Nu sunteti la prima participare in tabara de la Balcic.
Am tot fost de-a lungul timpului, de vreo sapte ani. Am tot fost, mi-a placut si m-am legat de locurile acelea foarte mult. Balcicul vechi se duce de rapa chiar sub ochii mei. De cand merg se tot cladesc blocuri si asa mai departe. Insa ma atrage istoria lui, pictorii aceia grozavi care au fost acolo si, cu gandul la ei, merg cu dragoste, cu placere, cu bucurie. Am cautat, pe cat se poate, locuri ce au ramas curate, care sunt precum niste plombe. Intr-o gura stricata plombele sunt pline de istorie.
Ce anume ati luat acasa?
Cate ceva am luat. Zidurile mi-au placut cel mai mult la Balcic, e piatra aceea alba din munti cu care se cladea si cu care se cladeste incontinuare. Se mai fac ziduri cu gradini, iar din ele curg seminte aduse de vant ce intra in piatra zidului si prin mai-iunie iese gura leului. Asta am dus cu mine si am reluat in atelier, teme de acest tip.
La o prima vedere, exista o diferenta intre clopotele deja consacrate si peisajele de langa malul marii. Avem de-a face cu o continuitate dincolo de schimbarile tematice sau suntem martorii unei rupturi?
Eu sunt in zodia Pestilor si Pestii sunt dubli asa incat nu stiu daca aceasta e ruptura sau legatura. Pot sa lucrez un clopot inchis, negru, simetric, abstract si dupa aceea sa fac o gradina cu flori. Pentru mine e acelasi lucru. Mie imi plac foarte mult deosebirile in pictura, deosebirile leaga. Daca iei, sa zicem, de la Balcic pe Tonitza si pe Ressu, vezi ca sunt oameni foarte diferiti. Ce ii leaga pe ei? Pictura. Ce ii deosebeste? Tot pictura. Asa si cu floarea sau clopotul care sunt diferite dar, in acelasi timp, legate prin aceeasi experienta.
Nu atisimtit o presiune calcand pe urmele vechilor maestri?
Presiune in niciun caz. Am simtit placere. Cand mergi la Paris te gandesti ca acolo au fost si Picasso si Braque si Matisse si este o bucurie sa stii ca au fost si ei acolo, e o sarbatoare. L-a intrebat cineva pe Horea Pastina, colegul meu, de ce mai picteaza irisi cand i-a pictat van Gogh atat de grozav. Pai, zice, tocmai pentru ca i-a pictat si van Gogh, de aceea ii pictez si eu. Istoria trebuie sa elibereze, nu sa impovareze. De ce ar fi o povara?
Care ar fi ingredientele unei expozitii de succes?
Acum depinde de succes, ca sunt multe succese pe lume. Vanzarea e un tip de succes, lauda din presa, un alt tip de succes. Dar eu alaturi de colegii mei gandim succesul, poate ca o sa sune pretentios, dar mai pe departe. Nu neaparat dupa moarte, dupa disparitie, ci in alt sens, succes la judecata de apoi.
Putem vorbi de sansa in arta?
Putem vorbi de sansa in arta in masura in care putem vorbi de sansa in orice tine de viata omului. Si atunci de ce nu? Daca poti avea noroc in dragoste, de ce nu ai putea avea noroc si in pictura care e tot dragoste. Depinde cum nimeresti. Uneori nimeresti bine, alteori mai putin bine.
Exista diferente intre pictura izvorata in solitudinea atelierului si cea desfasurata alaturi de un colectiv?
Exista mari diferente. intr-o echipa de pictori stai la sevalet, lucrezi, si la un moment dat te duci sa vezi ce face colegul Flondor de acolo. Alaturi il vezi pe Horia Pastina cu panzele lui. Pictura, desi se face cu pensula pe panza, e tot un fel de a sta de vorba alaturi de colegi. Radu Petrescu, in jurnal, are o vorba foarte frumoasa. Spune ca o carte nu se adreseaza cititorilor, o carte se adreseaza altei carti. Tot asa si cu picturile. Cand te duci si vezi pictura unui coleg observi ca aceasta se adreseaza picturii tale si invers. Se leaga intre ele, e mai greu de explicat, este un fel de pact.
Ati vazut multe si ati trait multe, ati atras atat laude cat si reprosuri de-a lungul timpului, asa cum ii sta bine unui artist. Care este cel mai mare regret al dumneavoastra?
Prin facultate si, mai tarziu, dupa ce am terminat facultatea, am regretat ca nu am facut muzica. Ca in loc sa fac muzica am facut pictura si m-am consolat cu faptul ca am facut pictura. Cu toate acestea am cumparat un pian dupa ce am absolvit Institutul nu ca sa cant la el, desi am inceput sa clampan o vreme, ci ca sa inteleg ce este compozitia muzicala asa cum intelesesem ce este compozitia in pictura. In muzica am reusit doar cu mintea, ceea ce nu este suficient.
Iar cel mai mare prilej de bucurie?
Bucurii au fost mai multe, insa cele mai mari raman cele sufletesti.
Cu aceasta ocazie, jumatate din grupul Prolog si-a reunit fortele la malul Marii Negre. Este corect sa vorbim despre o amprenta a grupului asupra expozitiei?
Nu exista o amprenta a grupului, nici nu cred ca a existat vreodata in grupul acesta vreo amprenta. M-a intrebat cineva daca mi-a impus vreodata Prolog anumite teme. Noi am luat unul de la altul din colegialitate asa cum si matematicienii iau formule.
Intr-un interviu din 2003, Constantin Flondor declara: “Prologul este intamplator o grupare care nu are o ideologie, un program scris.” Acesta sa fie secretul longevitatii iesite din comun?
Cand ai un program, daca esti capabil ajungi sa il epuizezi. Pointilistii pictau cu puncte, cubistii pictau cuburi, constructivistii pictau constructiv, fauvii pictau salbatic, insa un program devine epuizat in cele din urma. Noi nu am avut un program de tipul acesta. Totusi rezistam.
Sa ne asteptam la o expozitie Prolog pentru anul urmator?
Nu stiu, trebuie sa vorbim cu decanul de varsta, Paul Gherasim, care a implinit anul acesta 87 de ani.
Expozitia poate fi vizitata in perioada 29 octombrie – 29 noiembrie, in fiecare zi de luni pana vineri, de la ora 11:00 la ora 19:00, iar sambata de la ora 10:00 la ora 14:00, la ELITE ART GALLERY din strada Academiei, nr.15.
ELITE ART GALLERY este un proiect al Asociatiei ELITE ART Club UNESCO, initiat in 2008 in urma dezvoltarii proiectului PICTORI DE AZI LA BALCIC si se doreste a fi o modalitate moderna, atractiva si interactiva de a pune la dispozitie servicii care tin de domeniul artei: expozitii si vernisaje, consultanta, impresariat artistic. .
|