Opțiuni
•   Topuri
•   Blog
•   Interviul aromat
•   Ceaiul englezesc
•   Locale
•   Mass media
•   Autori
•   Promovează
•   Colaboratori
•   Parteneri
•   Contact
Newsletter
personalizat
Înscrie-te pentru ceașca săptămânală de cultură:
Socializare
Abonare RSS Bookmark Recomandați portalul
Twitter Facebook Youtube
Acum niște ani
29 iunie 2017
Recomandări
Beatris Serediuc: Nu-mi prea place nimic, în afară de citit, muzică şi pisici.
(Literatură)
Indiferent de domeniul de activitate, cand citesti un interviu cu un personaj care s-a remarcat prin ceva-ul acela inimitabil, ai vrea ca singura concluzie pe care o tragi, cand ajungi la final, sa fie: “Da, este misto tipa/tipul, domnul/doamna!”. Hai, ca nu e chiar asa de greu sa recunosti! Ca sa fie misto, un interlocutor ar trebui sa stie sa imbine, ca un bun bucatar, firescul, sinceritatea, cu umorul si cu credibilitatea si sa le condimenteze cu esenta de personalitate puternica.
 Beastris Serediuc, o tanara scriitoare pe care Editura Adenium din Iasi a publicat-o, in 2013, in Colectia Debut, s-a dovedit a fi un astfel de interlocutor. Cu ea nu te plictisesti, musti din ironie, zambesti, ridici din spranceana, te implici si, ce e cel mai important, mergi pana la final cu lectura, curios sa mai afli cate ceva din ceea ce o defineste. Nascuta pe 18 august 1981, in Timisoara, din parinti bucovineni, Beatris Serediuc a absolvit Facultatea de Stiinte Politice si ale Comunicarii, din cadrul Universitatii de Vest Timisoara, pentru a urma, apoi, Masterul de Creative Writing, de la Facultatea de Litere a Universitatii de Vest. Scriitorul, pe care l-a avut partener de joaca de mica, nu i-a dat niciodata pace, din momentul in care au ajuns sa se cunoasca. Astfel, dupa ce a imbogatit carnetul cu retete de bucatarie al mamei cu texte care puneau in miscare imaginatia, eventual pofta de a rade, si nu stomacul, pofta de a manca, tanara de 33 de ani a castigat multe premii literare, incepand cu varsta de 12 ani, cand s-a pus pe scris poezie. A debutat cu poezii in revista/ziarul Cronica, la 14 ani (1995), a facut parte din Cenaclul literar Pavel Dan si a sustinut lecturi publice in tara si in Republica Moldova. A lucrat mai bine de 7 ani intr-o agentie de traduceri, iar la inceputul anului 2014 a parasit Romania pentru a incerca o reconversie profesionala, fara legatura cu scrisul. Cea mai recenta aparitie a sa, cea de la Editura Adenium din Iasi, romanul Varza, iti face cunostinta cu o poeta dispusa sa se inhaite cu interlopii, cu pragmatismul si cu lirismul vietii care, de cele mai multe ori, convietuiesc in secret. Beatris Serediuc merita sa o citesti pentru ca, asa cum singura recunoaste, pune mult suflet in textele sale. Iar sufletul nu e, niciodata, un cadou care sa nu fie acceptat. Cu fiecare vanisoara si zvacnire care il face unic.

photo


Cine este Beatris Serediuc, daca ar fi sa ii facem un scenariu pentru un film de prezentare?

Nu prea stiu, o tipa oarecare din Timisoara, careia i-ar placea sa vada filmul asta. 

Care sunt primele amintiri ale lui Beatris Serediuc despre Beatris Serediuc?

Imaginea oamenilor mari - mama si tata, o rochita mov cu buline si parul incalcit pe care nu-mi placea deloc sa-l pieptan.

Cand ai citit prima carte, care a fost aceea (daca iti mai amintesti) si cum te-a marcat?

Cius-Magarus, din cate-mi amintesc. Era povestea unui magar care ajunge sa fie captiv intr-un circ. M-a marcat neputinta de a actiona cumva. Era un magarus bun la suflet si era prizonier intr-un circ, iar eu nu puteam face nimic in legatura cu asta. Oamenii rai il puneau sa faca giumbuslucuri chinuitoare si tot ce vroia el era sa fie liber. Cred ca magarusul va ramane o tema recurenta in scrierile mele. 

De cand te stii, pana ai ajuns un adult responsabil, care sunt oamenii care te-au influentat in drumul pe care ai ales sa mergi, ti-au fost modele?

Nu pot spune ca am avut un model. Poate din acest motiv am simtit deseori in trecut o lipsa de directie, in special pe plan profesional. Am facut, intotdeauna, ce m-a taiat capul la momentul respectiv, fara influente notabile din afara. 

Care iti este meseria de baza, ce faci pentru a trai, frumos pentru tine, dar si conform standardelor sociale?

Corporatist amarat in timpul saptamanii si scriitor cherchelit de weekend. Se impaca de minune! 

_MG_1440

Cand ti-ai dat seama ca iti place sa scrii, cand ai scris pentru prima data ceva? 

Nu stiu daca e neaparat o placere, cat o nevoie, fiecare are modul propriu de exprimare si/sau refulare. Primele texte asa zis creative au fost retete inventate de mine si scrise pe caietul de retete al mamei. Ceva de genul: se ia un litru sampon, 2 kg mamaliga, 3 nuci, se amesteca bine si se da totul la cuptor. Se adauga mult piper si-un ciorap murdar. Am simtit nevoia sa umplu restul caietului cu de-astea. In clasa a III-a am scris o povestire lunga despre prima mea pisica. Stateam pe balcon si scriam cu creionul. O mai am si acum prin unul din sertare.

Cand ti-a trecut pentru prima data prin cap sa scrii o carte publicabila? 

A existat o tentativa de a-mi publica poeziile pe cand aveam 14 ani, la indemnul celor din juriul concursului «Alexandru Malin Tacu», care mi-au acordat marele premiu. Trebuia sa adun toate poeziile si sa vizitez cateva edituri din Timisoara, insa, proiectul nu s-a materializat, nu-mi amintesc exact de ce. Mai tarziu, ideea a prins contur in timpul masterului pe care l-am urmat, Scriitura si Creativitate, dupa ce am adunat un numar destul de mare de povestiri scurte.

Cine te-a incurajat sa te perfectionezi in arta scrisului si sa incerci sa publici?

Medeea Tudoran de la Palatul Copiilor, Eugen Bunaru de la cenaclul Pavel Dan, Claudia Doroholschi, profesoara la Litere si coordonatoarea lucrarii mele de dizertatie. Laura, Levi, Andreea. Au fost si altii, dar cei pe care i-am enumerat au insistat si au avut o rabdare de pescar cu mine.

Cum iti caracterizezi stilul narativ?

Neslefuit, diletant. In curs de formare. Pe drumul cel anevoios, dar bun.

Premiile castigate de-a lungul timpului pentru felul in care scrii ti-au ajutat, ti-au deschis usi?

Nu mi-au deschis nicio usa. Usile romanesti au prea multe incuietori si scartaie, nu se pot deschide numai cu cheia de aur a nepotului. Premiile mi-au oferit doar confirmarea de care aveam nevoie pentru a continua sa scriu pentru public. 

940829_246844765491465_932662358_n


Ce te inspira?

Muzica, anumiti oameni, privelisti de la ferestre, colturi de orase, ceea ce citesc. Si, intr-o foarte mare masura, subcultura, tot ce e nisa. Prefer ramele in locul fluturilor si omizilor, desi aparent sunt mai respingatoare. 

Care este povestea cartii Varza, carte publicata in 2013 de Editura Adenium din Iasi, in urma unui concurs pentru debutanti?

Romanul s-a conturat dupa ce am inceput sa leg intre ele mai multe povestiri scrise in timpul masterului. S-a numit initial Varza, zice Decebal si marturisesc regretul de a taia titlul, imi pare nefinisat acum. A inceput cu ideea de a alatura doua personaje din medii total diferite si cu incercarea de a crea un scenariu verosimil: Sanziana poeta si Luigi interlopul isi scriu scrisori lungi si nimeni nu stie de ce. Apoi am adaugat alte si alte personaje si am sfarsit cu un roman, in loc de o colectie de povestiri scurte. 

Cum crezi ca ar trebui sa se promoveze un tanar scriitor pentru a-si creste notorietatea si vanzarile?

Presupun ca prin lecturi publice si Internet, dar n-as sti cu exactitate ce sa raspund, nu m-a preocupat chestiunea asta. Poti sa te autopromovezi cat vrei, asta n-o sa aduca un plus de calitate scrierilor. 

Ti-a crescut notorietatea, dupa publicarea acestei carti (si daca este da raspunsul, si daca este nu, detaliaza)?

Ma stiu mai multi oameni, in special in Timisoara, si unii dintre ei, pe care nu-i cunosc foarte bine, imi pun tot felul de intrebari tacanite, referitoare la carte. E notorietate asta? Daca da, nu e prea glamourous si nu mi-am dorit-o neaparat.

Ofera cateva motive pentru care vizitatorii librariilor (fizice sau virtuale) ar trebui sa iti cumpere cartea.

Desi mai puteam lucra la intriga, cred ca mi-au iesit cateva pasaje bune in Varza. Cred ca este un roman cu zvac, forta, care are cateva personaje bine conturate. Pentru cine are rabdare de lirisme, recomand prima parte, care a constituit lucrarea mea de dizertatie. Am pus mult suflet in Varza. Ar trebui sa fie un motiv bun. 

Ce alte pasiuni ai si cum iti influenteaza ele scrisul?

Am sa ma folosesc de spusele lui Haruki Murakami aici, pentru ca ma identific total cu partea asta: nu-mi prea place nimic, in afara de citit, muzica si pisici. Daca nu le numim neaparat pasiuni, as putea spune ca deseori merg cu bicicleta si-mi place, uneori mai inot la bazin, merg la concerte muzicale felurite si citesc cat de mult pot. 

Crezi ca fenomenul snobismului cultural a atins in profunzime cititorii de carte din Romania?

Nu-mi prea pasa. Daca i-a atins, sper sa le treaca. Dar, mai bine snob cultural decat ignorant total. 

Ce ai bifa intr-un test de personalitate la capitolul defecte pe care nu ai cum sa le ignori sau sa le ascunzi?

Sunt prea morocanoasa.

Dar la capitolul calitati?

E greu cu capitolul asta. Modesta? 

Care ar fi scriitorul/scriitorii care te obsedeaza pe termen lung?

Lista scurta ar fi: Nichita Stanescu, Gabriel Garcia Marquez, Henry Miller si Haruki Murakami.  

Sunt diferente majore intre cum ti-ai imaginat ca iti va fi viata si cum este ea, de fapt?

Atunci cand diferentele sunt majore, incerc sa actionez cumva pentru a le diminua. Dar, in mare, incerc sa nu proiectez prea departe in viitor, nu cred ca ajuta prea mult. 

La ce visezi?

La un Mertan si-o casa cu piscina. Glumesc! Am Opel, e super. Visez la toate abstractele  la care viseaza lumea, cu alte detalii probabil. Liniste launtrica, iubire, soare, hutuluse, citit pe malul marii. Toate pe fond muzical. 

Beatris_Serediuc
.

Yo00:12 / 26.04.2014Beaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa :x
Nume:

E-mail:


Mesaj:

(Comentariile trebuie sa fie de maximum 250 de caractere.)
Validare: 
(Introduceti codul pentru validare.) Reseteaza cod!
 
Autentificare
Am uitat parola / Cont nou!
Căutare
Prea multe rezultate?
Folosește căutarea avansată.
Publicitate