Fiecare sa aiba un film siropos preferat la care sa se uite pentru a se relaxa, fie ca se autoironizeaza, fie ca ironizeaza pe altii. 

O placere vinovata. 

Al meu e Jurnalul lui Bridget Jones. 

Are umor, pe alocuri englezesc (si, deci, isi revendica o oarecare subtilitate), sirop nediluat de romatism, intriga, include personaj negativ si personaj pozitiv (baiatul bun versus baiatul rau si ghici cine castiga si saruta si al naibii de bine, cica?), o gasca de prieteni cu umar solid, dintre care unul e neaparat gay, o coloana sonora pentru care nu strica sa ai o pereche de servetele in plus si, ce e cel mai important pentru un astfel de film, un happy end-ing (dupa ce te tine, bineinteles, minute bune intre da si nu, daca e un film cu un minim respect de sine). 

L-am revazut azi, intamplator. 

L-as revedea de n ori si tot m-ar binedispune. 

P.S: nu, nu cred neaparat in posibilitatea de a fi asa si in realitate, doar ma binedispune. 

Call me a realistic romantic.