Cunoaștem acum, aici, într-un tablou nu din materia vopselei, ci din laviul cuvântului, nu din strigarea numelui, ci din cuvântul gândului, un om care nu se cuvine numai a fi înscris în seria enumerativă a personalităților Bacăului, respectabile, ce ajung prin ziare în ipostaze de povestire, ci între oamenii care vorbesc despre ei prin glasul lucrului ce rămâne: dr. ing. Emil Vamanu.
Posomorârile, păsări cu aripi ciungi, sub un cer vânăt, nu se combină cu lumina feței sale, așa cum nu poate să se întâmple aceasta cu apa și uleiul! De aceea, vederea lui e o însorire pe loc a conștiinței, iar discuțiile care altminteri ar putea să fie zidite din terminologii docte peste măsură — că e de unde — au în ele un abur de pâine caldă și bună, departe de ricoșarea vorbei rele de pe cerul negru al gurii omului numai muchii și gheață la suflet!
Nici la ușa sa de la instituție (Administrația Bazinală de Ape Siret) nu se mimează solemnități severe în care se desfată azi atâția parveniți; nu are preferință pentru somptuozitate. Te primește pur și simplu, fără savurarea importanței funcției și nu segmentează timpul prin probele de protocol!
Ceea ce îndeamnă mai mult la alcătuirea acestor cuvinte se încorporează unui context valid de uimiri justificatoare, dar nejustificate: este om de știință, construiește diguri pentru supunerea apei și stoarce de la ea roade inepuizabile, dar o și ocrotește ca pe o fiică și o slăvește ca pe o mamă!
Pentru dr. ing. Emil Vamanu, apa este ființă, cer, univers, duh, veșnicie, eres, prag de viață, prag de moarte, uter și mormânt, hotar de viață și gură flămândă de moarte…!
Pentru mulți, apa e apă și numai apă. Ei o iau ca atare, în toate formele fizice și în multiplele fațete ale manifestărilor. Pentru dr. ing. Emil Vamanu, apa e co-părtaș al creației globale a naturii, implicit cauză și efect al lucrului și fenomenului terestru global, e sursă a creației filozofice, artistice, măsură direct proporțională a civilizației umane, scară mai sus ori mai jos a condiției umane de viață, e hulub alb de pace al omului cu natura, e fiară rănită din natură, contra omului care o atacă, e frumosul cel mai frumos din minunile peisajelor, e groază sălbatică răbufnită din iad, când omul și natura luptă împotrivă.
Toate aceste reflecții ale dr. ing. Emil Vamanu sunt, de către toți cei ce-l cunosc, aflate, pentru că zugrăvitorul apei, cum nu e altul, vorbește despre ea tuturor, ca un filozof. Inginerul de la Administrația Bazinală de Ape Siret aseamănă apa unei femei care poate fi bună, poate fi rea, căreia-i fulgeră sau ațipește gândul și fapta mâniei, căreia-i fulgeră sau ațipește gândul și fapta recunoștinței, care naște copii, care e urâtă ori frumoasă… iar toate acestea depind în parte de om! În toată această filozofie a dr. ing. Emil Vamanu renaște un mit al iubirii cosmice dintre om și natură, azi când războiul lor, mai mult decât în întreaga istorie a lumii înspăimântă, zguduie, devastează, ucide!
Nenumărate și diverse sunt acțiunile inginerului Emil Vamanu, de educare a omului în relație cu apa, pe lângă cele strict profesionale care se încadrează în sarcinile instituției. Cine îl ascultă?! Un pas poate merge spre prăpastie, pe lângă prăpastie, în prăpastie, cu spatele la prăpastie, cu fața la prăpastie… ! Pașii inginerului Emil Vamanu sunt cu gândul la gura căscată a prăpastiei spre care alunecă civilizația umană dacă nu încheie la timp armistițiul cu apa și nu intră în armonie cu ea. Multele conferințe susținute de dr. ing. Emil Vamanu, lucrări științifice, interviuri, activități școlare și cu tineretul etc. sunt vorbitoare despre ce se poate întâmpla și indică pe înțeles ce e de făcut!
Iată textul completat cu diacritice, păstrând întocmai conținutul și tonul fragmentului:
Nesfârșitul lumii întrupează universuri parțiale în care locuiesc ochii noștri. Unul dintre acestea e apa. Nimeni nu o cunoaște, nu-i ascultă pulsul, nu este în comuniune cu ea așa cum e inginerul Emil Vamanu. Timpul corodează ulucele pe care curg tainele. Știința avansează dar și distruge, în măsura inconștienței umane.
La Bacău, mai mult sau mai puțin știut, mai mult sau mai puțin crezut există un om de știință care vine la altar cu mireasa lumii, apa! Până nu e târziu, lumea ar trebui să înțeleagă că aceasta-i o nuntire a vieții cu umanitatea!
autor: Aurel V. ZGHERAN
