Posomorarile, pasari cu aripi ciungi, sub un cer vanat, nu se combina cu lumina fetei sale, asa cum nu poate sa se intample aceasta, cu apa si uleiul! De aceea, vederea lui e o insorire pe loc a constiintei, iar discutiile care altminteri ar putea sa fie zidite din terminologii docte peste masura, ca e de unde, au in ele un abur de paine calda si buna, departe de ricosarea vorbei rele de pe cerul negru al gurii omului numai muchii si gheata la suflet! Nici la usa sa de la institutie (Administratia Bazinala de Ape Siret) nu se mimeaza solemnitati severe in care se desfata azi atatia parveniti, nu are preferinta pentru somptuozitate. Te primeste pur si simplu, fara savurarea importantei functiei si nu segmenteaza timpul prin probele de protocol!

         

Ceea ce indeamna mai mult la alcatuirea acestor cuvinte se incorporeaza unui context valid de uimiri justificatoare, dar nejustificate: este om de stiinta, construieste diguri pentru supunearea apei si stoarce de la ea roade inepuizabile, dar o si ocroteste ca pe o fiica si o slaveste ca pe o mama!

Pentru dr. ing. Emil Vamanu, apa este fiinta, cer, univers, duh, vesnicie, eres, prag de viata, prag de moarte, uter si mormant, hotar de viata si gura flamanda de moarte…!

Pentru multi, apa e apa si numai apa. Ei o iau ca atare, in toate formele fizice si in multiplele fatete ale manifestarilor. Pentru dr. ing. Emil Vamanu, apa e co-partas al creatiei globale a naturii, implicit cauza si efect al lucrului si fenomenului terestru global, e sursa a creatiei filozofice, artistice, masura direct proportionala a civilizatiei umane, scara mai sus ori mai jos a conditiei umane de viata, e hulub alb de pace al omului cu natura, e fiara ranita din natura, contra omului care o ataca, e frumosul cel mai frumos din minunile peisajelor, e groza salbatica rabufnita din iad, cand omul si natura lupta impotriva.

         

Toate aceste reflectii ale dr. ing. Emil Vamanu sunt, de catre toti cei ce-l cunosc, aflate, pentru ca zugravitorul apei, cum nu e altul, vorbeste despre ea tuturor, ca un filozof. Inginerul de la Administratia Bazinala de Ape Siret aseamana apa unei femei care poate fi buna, poate fi rea, careia-i fulgera sau atipeste gandul si fapta maniei, careia-i fulgera sau atipeste gandul si fapta recunostintei, care naste copii, care e urata ori frumoasa… iar toate acestea depind in parte de om! In toata aceasta filozofie a dr. ing. Emil Vamanu renaste un mit al iubirii cosmice dintre om si natura, azi cand razboiul lor, mai mult decat in intreaga istorie a lumii inspaimanta, zguduie, devasteaza, ucide!

Nenumarate si diverse sunt actiunile inginerului Emil Vamanu, de educare a omului in relatie cu apa, pe langa cele strict profesionale care se incadreaza in sarcinile institutiei. Cine il asculta?! Un pas poate merge spre prapastie, pe langa prapastie, in prapastie, cu spatele la prapastie, cu fata la prapastie… ! Pasii inginerului Emil Vamanu sunt cu gandul la gura cascata a prapastiei spre care aluneca civilizatia umana daca nu incheie la timp armistitiul cu apa si nu intra in armonie cu ea. Multele conferinte sustinute de dr. ing. Emil Vamanu, lucrari stiintifice, interviuri, activitati scolare si cu tineretul etc. sunt vorbitoare despre ce se poate intampla si indica pe inteles ce e de facut!

         

Nesfarsitul lumii intrupeaza universuri partiale in care locuiesc ochii nostri. Unul dintre acestea e apa. Nimeni nu o cunoaste, nu-i asculta pulsul, nu este in comuniune cu ea asa cum e inginerul Emil Vamanu. Timpul corodeaza ulucile pe care curg tainele. Stiinta avanseaza dar si distruge, in masura inconstientei umane.

La Bacau, mai mult sau mai putin stiut, mai mult sau mai putin crezut exista un om de stiinta care vine la altar cu mireasa lumii, apa! Pana nu e tarziu, lumea ar trebui sa inteleaga ca aceasta-i o nuntire a vietii cu umanitatea!