| Spanglish |  |
| (Cinema) |
| AXN a redifuzat de curand comedia romantica Spanglish. De fapt, filmul poate fi incadrat atat la categoria mentionata cat si in cea dramatica. |
Actiunea filmului se desfasoara plecand de la un eseu pe care-l trimite Cristina Moreno (fiica unei mexicance) decanului Univerisitatii Princenton, in vederea obtinerii unei burse, ca urmare a incurajarii primite din partea acestuia.
“Cred ca am inceput drumul catre acest eseu acum 12 ani, in Mexic, cand tata ne-a parasit…”, isi incepe Cristina eseul. Si continua: “Mama m-a tinut in Mexic cat de mult a putut ea, apoi si-a dat seama ca aveam o sansa sa plecam catre America. Mi-a dat voie sa dau o lacrima, spunandu-mi ca am voie doar una, dar sa fie una buna. Ea avea sa fie Mexicul meu”. Fara indoiala, Flor(Paz Vega), mama Cristinei, a fost cea mai influenta persoana din viata acesteia, cautand mereu sa o protejeze, evitand sa planga vreodata de fata cu ea. Desi din eseu reiese ca aceasta stia de lacrimile mamei sale, “smecheria era sa treaca peste asta (peste momentele in care plangea) cat mai repede si cat mai discret posibil. La randul meu, atat de mult vroiam sa o protejez ca nu voiam sa-i spun ca o auzeam“.
Pentru a nu pierde contactul cu partea lor culturala, la mutarea in America, Flor a ales ca ea si fiica sa sa locuiasca in Los Angeles, in cadrul comunitatii spaniole, deoarece acesta intrunea 48% din totalul locuitorilor. Insa dupa un timp ea descopera ca viata in America poate fi periculoasa, mai ales cand lucrezi ca menajera pentru una dintre acele familii americane excentrice si trebuie sa te lupti pentru a-ti feri fiica de tentatii care pot fi daunatoare in dezvoltarea armonioasa a unui copil.
Filmul poate fi incadrat totodata si in categoria comediilor romantice, daca ne raportam la scenele romantico-comice generate de idila ce se infiripa intre John Clasky (Adam Sandler), tata devotat, bucatar renumit, avand astfel posibilitatea de a-si pune familia la adapost de grijile cotidiene, si Flor, care accepta sa lucreze ca menajera pe timpul verii, in casa de vacanta pe care acesta o detine in Malibu.
Sarea si piperul acestor scene sunt date de scenele haioase in care cei doi cauta sa depaseasca barierele culturale dintre ei, ea invatand engleza, el cautand cuvinte pe care ea sa le inteleaga. Ca un bonus, telespectatorul beneficiaza de scene dintre cele mai hilare oferite de tandemul sotie-soacra. Sotia lui John, interpretata de Tea Lone, se lasa indrumata de mama sa, alcoolica, pentru a-l putea recuceri pe acesta. Asa se face ca atunci cand John revine acasa, dupa ce-si petrecuse seara in compania lui Flor (ca urmare a unui scandal intre el si sotia sa), aceasta plansa, complet ravasita, vrea sa-i iasa in intampinare pentru a-l intreba daca a avut relatii intime cu Flor, daca a mangaiat-o… Este insa placata, ca la rugbi, de catre mama sa care o intreaba: ”nu ai invatat ca in astfel de momente esti cel mai mare dusman al tau? Tot ce poti face acum este sa-i spui:”ma bucur ca te-ai intors“.
Filmul se termina cu plecarea lui Flor si a Cristinei din casa familiei Clasky, chiar a doua zi dupa seara pe care John o petrecuse impreuna cu aceasta. Cand Flor ii spune fiicei sale ca nu doar ca nu se vor mai vedea cu familia Clasky, dar va trebui ca aceasta sa renunte si la frecventarea scolii private la care fusese inscrisa de sotia lui John, Cristina se exteriorizeaza, strigand in plina strada:”nu poti sa-mi faci una ca asta, nimeni nu renunta la o bursa“. Flor continua sa-si pastreze calmul pana in clipa in care vrand sa se apropie de Cristina, aceasta refuzand-o foloseste o expresie tipic americaneasca: “am nevoie de spatiu“. Fapt ce o determina sa-i raspunda fiicei sale ca nu vrea niciun spatiu intre ele si de asemeni sa-si exprime regretul ca avea sa-i puna intrebari existentiale la o varsta atat de frageda: “in momentul culminant al confruntarii m-a intrebat: “Asta vrei pentru tine, sa devii ceva atat de diferit de mine?“.
Asadar, filmul poate fi incadrat in ambele categorii. Poate fi privit ca o comedie romantica pentru abundenta scenelor comice, dar si ca o drama, daca ne raportam la alegerile pe care Flor le face pentru ca fiica ei sa nu uite locul de unde au plecat, sa isi asume identitatea. De altfel la finalul eseului si implicit al filmului telespectatorul simte ca i-a fost aruncata o provocare indirecta, de a-si asuma la randul sau ceea ce este: “Am fost coplesita de incurajarea dumneavoastra de a trimite o cerere de admitere la universitate si de lista burselor puse la dispozitie. Asa cum sper ca reiese din eseu, acceptarea dumneavoastra desi m-ar bucura, nu ma va defini. Identitatea mea se bazeaza cu multumire pe un singur lucru: “Sunt fiica mamei mele.”
.
| |
|
|
|