|
Inspirata, ca rod al adevarului, metafora: „Zeita de la Montreal”! Ea a peregrinat mapamondul intre o pista de lanare si una de escala: Montreal si Bucuresti. Doar o „zeita” - iata ca minunata gimnasta a invins si legenda, ivind o zeita pamanteana - poate sa scanteieze o iubire atat de glorioasa, la piept cu anii ce nu-i pot cobori in fata, oricat vor veni de multi, perdele de uitare, asa cum e cladit timpul sa o faca sub atotputernicia legii lui, in confruntare cu lumea!
Nu! Timpul si Nadia Comaneci, in mirabila armonie, la ciclicul 12 noiembrie, ca ploaia calda si soarele, consfintesc sarbatoarea nasterii celei mai frumoase gimnaste a lumii, intr-o sarbatoare a iubirii. Iubirea aceasta pentru Nadia, din partea tarii sale si de pretutindeni, e un felinar cu sticla de fiinta si vapaie de spirit! El lumineaza cu lumina pur umana launtrul calauzit de inger al celor ce-au trait feeria unei zile inserate a Montrealului, miez de noapte, spre dimineata al Romaniei anului saptezeci si sase, in care „Niagara s-a prabusit peste sala Forum”, cum avea sa spuna Béla Károlyi, nefixandu-si nici pana azi locul privirii decat pe invinsul ecran dereglat, cu nota 1.00 incremenita pe ochiul electronic!
I s-au scris dupa acea zi in care incep bataile inimii unei legende, peste cincizeci de mii de scrisori. Sunt in ele tot atatea iubiri, ce pana azi n-au incetat a-si impune suprematia intre sentimentele umane, la care indraznise sa atenteze incredibil de irational, spre declasarea iremediabila a caracterului sau, un unul (ce sens ar avea citirea numelui celui nevrednic sa poarte nume?!).
12 noiembrie 2015 e ziua de nastere a Nadiei Comaneci! E ziua iubirii, asadar! Nadia este una dintre cele mai statornice iubiri a romanilor si nu numai a lor! Nadia insasi e o straja la pragul acestei iubiri peste care sluga intunericului nu paseste. Cine il trece e numai cine il saruta, iar el, la randu-i se asterne sub urme ca un covor pentru oaspeti.
Ce clipa scumpa e aceea in care cineva primeste in pragul inimii amintirea Nadiei! Cu ea primeste inca o viata fara timp, doar cu pala ei de caldura sufleteasca, mangaietoare pe fruntea si ochii gandului! Amintirea Nadiei Comaneci e mai scumpa decat un colier de perle sidefii, amintirea aceasta e un colier extins de la memorie la prezent, nedatorat cautatorilor ce cutreiera marile si oceanele, dupa comori, pentru ca e din mina sufletului in taina caruia se cristalizeaza filonul sentimentelor umane!
12 noiembrie e ziua in care acest zacamant al inimii se exploateaza ceremonios la glasul istoriei sportului romanesc si mondial, in aura de sarbatoare! Frumoasa fata onesteana, cu nume ca „un clinchet”, „Zeita de la Montreal” revine sub geana ochiului viu al neuitarii pe sub arcul iubirii neconsumate de timp, in fiecare 12 noiembrie al vietii noastre la propria omagiere din partea Romaniei!
La multi ani, Nadia Comaneci, Nadia amintirilor noastre agere ca soarele, aspirante ca vulturul; Nadia iubirilor noastre binefacatoare ca fericirea; Nadia recunostintelor noastre pretioase ca nobilitatea...!
La multi ani, astfel de ani ce nu consuma iubirea!
Nadia la Onesti, 21 iunie 2011
Nadia, Hagi, Cristian Topescu si oficialitati locale ale Bacaului, la inaugurarea Salii Polivalente de la Onesti
Aurel V. Zgheran cu Nadia Comaneci
.
|