Multiplele fatete ale personalitatii lui George Enescu au fost puse in lumina: in primul rand, compozitorul, si astazi considerat cel mai important creator roman, autor nu numai al celebrelor rapsodii, dar si al Simfoniei a III-a, reconsiderata in prezent drept unul dintre opusurile fundamentale ale inceputului de secol XX.
Sunt putine personalitatile din istorie care au excelat in fiecare domeniu pe care l-au abordat, asa cum a fost George Enescu, providentialul compozitor din cultura romana, dar si unul dintre marii violonisti ai timpului sau, la nivel mondial. Partita a II-a de Bach intr-o inregistrare remasterizata vorbeste despre acel George Enescu cu renume pe intregul mapamond.
Poate mai putin este cunoscut in ipostaza de pianist, insa contemporanii lui vorbeau despre redutabilul pianist George Enescu, pe care-l putem descoperi in inregistrarea celor 7 cantece de Clement Marot, inregistrate de George Enescu alaturi de soprana Sophie Wyss.
Enescu-dirijorul: o alta fateta a personalitatii enesciene, pusa in lumina de inregistrarea uneia dintre lucrarile importante semnate de Enescu, Dixtuorul op.14, document de arhiva in care Enescu apare la pupitrul unui ansamblu alcatuit din membri ai Orchestrei Radiodifuziunii Franceze.
Dincolo de sunete, ne amintim de exceptionalul pedagog George Enescu, cel care a format mai multi violonisti de calibru, cel mai important fiind, asa cum se stie, Yehudi Menuhin; ne amintim si de fondatorul unei scoli creatoare romanesti, nu numai prin lucrarile pe care le-a scris si le-a interpretat, ci prin gesturile sale dincolo de muzica: George Enescu a instituit premii de compozitie pe care le finanta personal, a avut o contributie decisiva la crearea unei uniuni a compozitorilor romani, a cantat in transee pentru soldatii romani care luptau in primul razboi mondial, a dirijat spectacolul inaugural de la Opera Romana din Bucuresti.
.
|