Opțiuni
•   Topuri
•   Blog
•   Interviul aromat
•   Ceaiul englezesc
•   Locale
•   Mass media
•   Autori
•   Promovează
•   Colaboratori
•   Parteneri
•   Contact
Newsletter
personalizat
Înscrie-te pentru ceașca săptămânală de cultură:
Socializare
Abonare RSS Bookmark Recomandați portalul
Twitter Facebook Youtube
Acum niște ani
17 iulie 2018
Recomandări
Roland Erb: “Traducerea este o lucrare literară nouă, prin urmare, și traducătorul trebuie să lucreze ca un artist al cuvântului, exact ca autorul operei originale”
(Literatură)
In 2000 a fost decorat, pentru traducerile sale din literatura romana, cu medalia „Mihai Eminescu”, de catre presedintele tarii, Emil Constantinescu. O succinta enumerare a titlurilor romanesti traduse de nativul german Roland Erb contine: doua editii Eminescu, o editie Bacovia, alta Blaga, Matca lui Marin Sorescu, romanul “Cimitirul Buna-vestire”, al lui Arghezi, nuvele de Sadoveanu, Jurnalul lui Mihail Sebastian, poeme de Stefan Augustin Doinas, de Ana Blandiana si, recent, romanul Doinei Rusti, "Mata Vinerii".

Este un foarte bun cunoscator al limbii romane, pe care a invatat-o, ca extern, la universitatea din Leipzig, un cititor pasionat care a studiat limbile si literaturile romanice, dar si franceza, spaniola si portugheza. Mi-a marturisit ca, spre sfarsitul anilor 80, pe cand pregatea o editie si traducerea operelor poetului suprarealist Philippe Soupault, a avut sansa sa calatoreasca in Franta si sa discute continutul lucrarii cu autorul, ceea ce a fost un eveniment nesperat, care i-a deschis mai multe perspective. Cand a inceput sa traduca romanul “Cimitirul Buna-Vestire”, al lui Tudor Arghezi, a reusit sa se duca in Romania si sa aprofundeze, apeland la conversatie, textul (foarte complex) cu filologi din Cluj si din Bucuresti, si chiar sa se consulte cu doamna Mitzura Arghezi, care se ocupa, atunci, de editarea operelor tatalui ei. La intrebarile: “Ce nuante, ce semnificatii se infiripa in fibrele dialogului care se tes intre cartea tradusa si original? Dar intre scriitor si traducator? In ce masura traducatorul rescrie manuscrisul initial, devenind el insusi fauritorul unei noi povesti literare, unui discurs proaspat, ce porneste din viziunea cumularilor lui launtrice?“, Mata Vinerii, cartea savuroasa a indragitei scriitoare Doina Rusti, ne-a fost aliat, facilitator si inceput de studiu de caz aplicat.

Dialogul cu Roland Erb este o incantare! Ii sunt recunoscatoare pentru generozitatea cu care a dat curs intrebarilor mele, pentru raspunsurile sale, care pornesc din suflet si care iti transmit esente valoroase despre carti, intalniri cu geografii literare si vocatia artistica a profesiei de traducator.

Va invit sa-l cunoasteti la Ceasca de Cultura de astazi!

Roland-Erb-1024x683


_______________________________________________________________


“…In esenta, munca traducatorului nu se deosebeste prea mult de munca autorului. Numai ca traducatorul nu trebuie sa inventeze si sa structureze istoria, actiunea, personajele. Dar are obligatia sa creeze, dupa traducerea exacta a textului original, un text german inspirat, o noua opera de valoare artistica.”


“…Pentru traducere, e nevoie sa fii in stare sa prinzi atmosfera, climatul textului strain.”

_______________________________________________________________


Stefania Argeanu: Cat curaj, cata actiune si energie implica sondarea in universul traducerii?

Roland Erb:
Mai intai, recunosc ca traducerea literara reprezinta numai o parte a indeletnicirilor mele. Deci nu traduc permanent, scriu si povestiri, eseuri si poeme, pregatesc editii si sunt angajat in administrarea unei asociatii de autori. Si daca traduc texte literare, nu o fac exclusiv din limba romana. Dar trebuie sa marturisesc ca, de mult timp, am capatat o mare afectiune pentru cultura romana si pentru Romania, unde am calatorit de multe ori si mi-am facut prieteni. De aceea, ma bucur totdeauna daca pot sa traduc o carte romaneasca de valoare.
Da, traducerea literaturii cere, deseori, cercetari speciale. N-as vrea sa vorbesc acum despre consultarea dictionarelor de tot felul. Efortul acesta este, in parte, altceva decat cercetarea pentru textele proprie pe care le scrii. insa, si pentru traducere e nevoie sa stii destul de bine limbajul literar al literaturii proprii, dar si sa cunosti suficient limba din care traduci. Si trebuie sa fii, cumva, in stare sa prinzi si atmosfera, climatul textului strain.

Care sunt abilitatile, atributele, calitatile de care trebuie sa dispuna sau pe care trebuie sa le cultive o persoana pentru a traduce?

Persoana care se ocupa de traduceri literare ar trebui sa cunoasca, pe langa limba straina: tara, societatea si cultura tarii respective. E bine sa studiezi amanuntit limba si sa calatoresti ca sa cunosti oamenii care o vorbesc si o scriu. E de preferat sa citesti literatura straina si sa ramai in contact cu dezvoltarea ei. Munca de traducator cere, din pacate, si dispozitia sa consulti dictionare si alte opere stiintifice. Daca traduci texte complexe, este necesar sa prelucrezi, in mod amanuntit, redactarea germana, ca sa creezi un text literar adecvat si satisfacator.

_______________________________________________________________


“Munca la editura a fost o excelenta scoala a redactarii textelor diverse.”


“Spre sfarsitul anilor 80, pe cand pregateam o editie si traducerea operelor poetului suprarealist Philippe Soupault, am avut prilejul sa calatoresc in Franta si sa discut lucrarea cu autorul. Aceasta a fost un eveniment nesperat, care mi-a deschis mai multe perspective.”

_______________________________________________________________


In ce consta asimilarea profesiei de traducator? A fi traducator este, in esenta, o meserie, o vocatie, o indeletnicire care cere slefuire permanenta, continua?

Am mai multi colegi pentru care meseria de traducator e o ocupatie exclusiva, dar, de cele mai multe ori, o meserie cam precara. Este stiut ca existenta traducatorului e in pericol permanent, deoarece nu este bine platit, iar onorariile sosesc incet. Ca sa continui aceasta munca, pentru mai multi ani, iti trebuie, intr-adevar, o vocatie. Eu ii admir pe acesti oameni, care deseori duc o existenta modesta, fara mari satisfactii.

Cum decurg lucrurile pentru dvs.,in prezent, domnule Roland Erb?

In ceea ce priveste persoana mea, am fost intotdeauna un cititor pasionat, am studiat limbile si literaturile romanice si am avut norocul sa pot lucra cativa ani la o editura buna si curajoasa. Ca redactor lucram carti din mai multe literaturi, inclusiv cea romana, dar atunci nu stiam deloc limba romana, pe care am fost nevoit s-o invat, ca extern, la universitate. Cativa ani mai tarziu, am avut prilejul sa calatoresc in Romania. Eram bucuros, fiindca atunci, traind in Germania de Est, n-aveam voie sa ma duc in tarile occidentale, cu toate ca acesta era visul meu, intrucat am studiat franceza, spaniola si portugheza!
Pentru literatura tradusa nu aveam un consultant in acel moment, de aceea, cam tot ceea ce trecea prin editura, lucram in colectiv. Discutam mult pe marginea cartilor editate, ceea ce a si contribuit la consolidarea culturii mele. Munca la editura a fost o excelenta scoala a redactarii textelor diverse. Dar aveam si doua proiecte cu un poet faimos de la noi, cu care puteam colabora pentru prelucrarea traducerilor lui. Atunci am si inceput sa ingrijesc singur o carte si am incercat sa traduc primele texte. Cand nu gaseam un traducator, traduceam chiar eu. Am inceput sa traduc romane si povestiri din literatura latino-americana. Pe-atunci, am scris si primele poeme, iar, mai tarziu, un redactor mi-a propus sa traduc poezii din franceza, pentru o antologie.

Cum v-ati apropiat dvs. de carti si de traduceri? A existat, in acest sens, un mentor care v-a vegheat devenirea? Ce nuante, ce semnificatii se infiripa in fibrele dialogului care se tes intre cartea tradusa si original? Dar intre scriitor si traducator? In ce masura traducatorul rescrie manuscrisul initial, devenind el insusi fauritorul unei noi povesti literare, unui discurs proaspat, ce porneste din viziunea cumularilor lui launtrice?

Traduceam cu precadere texte ceva mai vechi, fiindca lucram la o editura care se ocupa cu prioritate de literatura clasica, deja consacrata. Mai tarziu, cand eram liber-profesionist, am tradus si carti de autori in viata. Am tradus literatura franceza si latino-americana, insa, traind in comunism, contactele cu autorii erau sporadice si superficiale. Spre sfarsitul anilor 80, pe cand pregateam o editie si traducerea operelor poetului suprarealist Philippe Soupault, am avut prilejul sa calatoresc in Franta si sa discut lucrarea cu autorul. Aceasta a fost un eveniment nesperat, care mi-a deschis mai multe perspective. Tot asa, cand am inceput sa traduc romanul “Cimitirul Buna-Vestire”, al lui Tudor Arghezi, am putut sa ma duc in Romania si sa discut textul (foarte complex) cu filologi din Cluj si din Bucuresti, si chiar sa ma consult cu doamna Mitzura Arghezi, care se ocupa, atunci, de editarea operelor tatalui ei. Aceste calatorii au contribuit la o noua intelegere a textului literar.
 La sfarsitul lucrului, traducatorul trebuie sa creeze un text german reusit, care sa fie cat mai exact si sa reconstituie cumva atmosfera operei traduse. Iata o problema dificila. Traducerea este o lucrare literara noua, prin urmare, si traducatorul trebuie sa lucreze ca un artist al cuvantului, exact ca autorul operei originale.

_______________________________________________________________


“E firesc ca exista si cateva diferente intre originalul romanului Doinei Rusti si textul tradus de mine. Am observat ca, in mai multe capitole ale romanului, predomina o atmosfera cam senzuala, o evocare incantatoare a epocii de altadata. Climatul special al acestei descrieri este greu de reprodus in limba germana, care imi pare putin mai rationala, ceva mai putin sonora. Limbajul Doinei Rusti are, pentru mine, uneori, trasaturi meridionale.”


“Citesc cu placere textele excelente ale literaturii romane, fiindca si vocabularul roman, amalgamul acesta impresionant de cuvinte latine, slave si turcesti, a produs o substanta foarte originala cu o aroma minunata. “

_______________________________________________________________


Chiar asa, cat de mult il ajuta sau il incurca experienta de viata, cunoasterea de sine pe traducator?

As vrea sa repet ca, in esenta, munca traducatorului nu se deosebeste prea mult de munca autorului. Numai ca traducatorul nu trebuie sa inventeze si sa structureze istoria, actiunea, personajele. Dar are obligatia sa creeze, dupa traducerea exacta a textului original, un text german inspirat, o noua opera de valoare artistica. Daca nu reuseste, daca textul nou este plin de greseli sau inexactitati, iar limba este artificiala, cartea tradusa nu atinge efectul dorit, lectura poate plictisi, cartea nu se vinde.

Ce este esential sa retinem despre colaborarea dvs. cu scriitoarea Doina Rosti?

Colaborarea cu scriitoarea Doina Rusti a fost foarte satisfacatoare pentru mine. Romanul “Mata Vinerii” contine multe cuvinte rare sau nu intotdeauna recente. Pentru a invoca epoca fanariota din jurul anului 1800, autoarea a citit, printre altele, si cronici si carti ale timpului. Vocabularul vechi a intrat, in parte, in textul romanului, imbogatindu-i limbajul. Insa, textul acesta foarte complex aduce probleme multiple pentru traducator, care cunoaste limba actuala si poate pe cea clasica, dar, care, desigur, este mai putin initiat limba textelor vechi. Pentru aceasta am consultat deseori dictionare speciale, dar foarte des am trimis Doinei Rusti intrebari, la care mi-a raspuns, de multe ori neintarziat. Am avut un bun climat de lucru. De aceea am reusit sa sfarsesc textul german al romanului punctual, la termenul stabilit (in decembrie). Am fost fericit sa pot sarbatori Craciunul cu familia in pace!

Exista diferente, zone de contrast intre Mata Vinerii, cea din limba romana, si Freitagkatze? Dar asemanari? Ce semnificatii, ce schimbari ati remarcat in fuziunea trecerii dintr-un vocabular intr- altul?

E firesc ca exista si cateva diferente intre originalul romanului Doinei Rusti si textul tradus de mine. Am observat ca, in mai multe capitole ale romanului, predomina o atmosfera cam senzuala, o evocare incantatoare a epocii de altadata. Climatul special al acestei descrieri este greu de reprodus in limba germana care imi pare putin mai rationala, ceva mai putin sonora. Limbajul Doinei Rusti are, pentru mine, uneori, trasaturi meridionale. Am incercat sa folosesc un stil cultivat, nu prea colocvial, cu intrebuintarea vocabularului bogat al limbii literare germane si a multor cuvinte ceva mai rare de la noi. Dar, e firesc ca impresia cititorului german se deosebeste, intr-o oarecare masura, de aceea a cititorului roman, care dispune de alte cunostinte, experiente si impresii despre istoria Romaniei.

Retetarul iscusitului bucatar Silica a imbracat noi stari, noi culori si arome, o data impregnata cartea de suflul nemtesc?

Retetarul ocult al bucatarului, care apartine de fapt protagonistei, Mata sau Patca, produce o impresie surprinzatoare pentru cititorul german, fiindca sunt folosite multe ingrediene nu prea uzuale la noi. Cred ca retetele se raporteaza si la bucataria romaneasca actuala. E foarte posibil ca ele sa-l uimeasca pe cititorul german.

Cum suna, cum se aude, in general, limba germana, prin filtrul cognitiv si emotional al lui Roland Erb? Cum vi se infatiseaza teritoriul acestei literaturi? Dar limba romana, ce sonoritati, ce conotatii are pentru dvs.?
 
As vrea sa sper ca limba germana a traducerilor mele suna viu, ca este convingatoare si moderna. Am citit multa literatura clasica si actuala si cred ca limbajul meu se modelaza dupa un bun stil literar, dar e firesc ca nu poti sa-ti judeci destul de bine stilul propriu. Sa realizezi traduceri din literatura romana inseamna sa importi ceva dintr-o cultura diferita, care imi pare bogata si adeseori tare surprinzatoare. Citesc cu placere textele excelente ale literaturii romane, fiindca si vocabularul roman, amalgamul acesta impresionant de cuvinte latine, slave si turcesti, a produs o substanta foarte originala cu o aroma minunata.

Incotro se indreapta gusturile dvs. in privinta literaturii romane? Dar daca ne referim la literatura germana, ce ne recomandati din acest paletar?

Pentru mine literatura romana a oferit opere impresionante. Apreciez foarte mult poeti precum Eminescu, Arghezi si Bacovia, dar si prozatori, intre care i-as pomeni pe Caragiale, Creanga, Sadoveanu, Mateiu Caragiale, Papadat-Bengescu, Blecher, Eliade, Preda si stefan Banulescu. Il apreciez, de asemenea, mult pe Panait Istrati, un scriitor, cred, putin subestimat in Romania. Am incercat sa ma orientez si in literatura actuala a romanilor si am descoperit pentru mine, printre altele, si opera fascinanta a Doinei Rusti. Stiu ca literatura actuala din tara dumneavoastra e foarte fertila si dinamica. De asemenea, nu este usor sa te orientezi in literaturile actuale din Germania, Austria si Helvetia, care au produs multe talente in ultimii ani. Am citit romane si am vazut spectacole foarte bune de Elfriede Jelinek, Peter Handke, Peter Stamm, Christoph Hein, Thomas Hettche, Wolfgang Herrndorf, Bernhard Schlink, Daniel Kehlmann. si avem o prozatoare excelenta care poate apartine, in acelasi timp, literaturii romane si germane – Herta Müller.


Dialogul cu scriitorul si traducatorul Roland Erb a fost pregatit de Stefania Argeanu, pentru Ceasca de Cultura.

Sursa text: Stefania Argeanu
Autor: Stefania Argeanu
Sursa foto: din arhiva personala a domnului Roland Erb

.

Nume:

E-mail:


Mesaj:

(Comentariile trebuie sa fie de maximum 250 de caractere.)
Validare: 
(Introduceti codul pentru validare.) Reseteaza cod!
 
Autentificare
Am uitat parola / Cont nou!
Căutare
Prea multe rezultate?
Folosește căutarea avansată.
Publicitate