| Bianca Mereuță: “Copiii au lumină în ochi, atunci când trăiesc momente de bucurie” |  |
| (Literatură) |
| Salonul de Carte Bookfest a revenit cu a saptea editie la Cluj-Napoca, intre 6 si 9 septembrie 2018, la Centrul Cultural Casino din Parcul Central „Simion Barnutiu”. Pentru prichindei a fost pregatit un moment aparte, copiii fiind asteptati la lansari de matineu. |
Sambata, 8 septembrie, la ora 11, la spatiul de evenimente au avut loc lansarile volumelor Cautandu-l pe impreuna; Copile, lumea ta e fara margini; Ce este un copil?, aparute recent la editura Signatura, si Litere pictate, povesti fermecate; Zefir; Albinuta Mili, publicate de catre editura Nomina. Au luat cuvantul autoarele Bianca Mereuta si Claudia Badiu, iar prezentarile au fost urmate de o sesiune de autografe la standul editurii Nomina.
Contextul a favorizat intalnirea mea, in dialog, cu Bianca Mereuta, prietena cartilor pentru copii si a povestilor din taramurile imaginarului si concretului luminos, o iubitoare, la randu-i, de lectura care innobileaza priviri, stari, amintiri, emotii, deveniri, inaintari. Gratie proiectelor ei creative pe care le genereaza, copiii se intalnesc cu universul fascinant al cartilor, al frumosului, al umanului descoperit cu fiecare noua poveste citita, adulmecata, rasfoita, cercetata laborios, primita printr-un demers ludic. Mi-am dorit sa fotografiez crampeie din mecanismul launtric de functionare, a unei fiinte de o generozitate profunda, de o inteligenta enciclopedica, cu o inima pictata in culorile fericirii. Visul mi s-a indeplinit, iar randurile, care urmeaza, sunt martore fidele ale inregistrarii discutiei noastre, care a fost pregatita cu mult drag, pentru a fi servita in Ceasca de Cultura. Si cand ma gandesc ca totul a pornit de la afirmatia Biancai Mereuta, care m-a cucerit pe deplin: "Biblioteca va fi cea mai importanta cladire a viitorului"…
_______________________________________________________________
"…De aici vine frumusetea cartii, din infinita potentialitate a descoperirii…"
***
"…Cartile unui om sunt parte a valorii sale si au dublu sens. Sunt, atat obiecte fizice, care, prin reprezentarea lor palpabila, constituie un bun, dar, mai ales, obiecte ale spiritului, care, prin continutul lor cu caracter formator, deschid calea pentru crearea omului. Un om este, cu atat mai valoros, cu cat are mai multe carti, in inima si in minte, si cu cat stie sa daruiasca, mai departe, cu dragoste, blandete si acceptare, celorlati, din ceea ce este el, din descoperirile sale si din invataturile primite din cartile citite."
***
"Relatia apriorica cu cartea deschide, in viata noastra, o pledoarie pentru reciprocitate..."
***
"…Copilul, care creste inconjurat de carti, are acces la multiple lumi, la diverse voci, la sensuri si la o pleiada de expresii vizuale. Acel copil, citind sau primind cartea, prin vocea adultului, alaturi de atasament isi exerseaza imaginatia, devine nelimitat, incepe sa realizeze conexiunile si reprezentarile care pun bazele gandirii critice. “
Bianca Mereuta
_______________________________________________________________
“Nimic nu poate face ceea ce face o carte. Te ridica, din viata ta, catre o lume cu totul noua, o noua perspectiva. O carte este ca un vis pe care il imprumuti de la un prieten. “ Dave Kellett
Sa fie, o carte, un vis? Pentru mine, o carte este o permanenta realitate. O realitate a celui care a creat-o, o realitate din care el pleaca spre experientele, gandurile si simtamintele lui, pe care are gratia de a ni le impartasi in cuvinte sau culori. Visele si dorintete lui, lumile imaginate le transpune intr-o realitate pe care ne-o daruieste pentru ca noi sa intelegem ceea ce este el sau ce-i salasluieste in imaginatie. Cu cat deschidem mai multe carti, cu atat vedem mai multe lumi reale sau imaginate, ori lumi identice vazute de oameni diferiti. De aici vine frumusetea cartii, din infinita potentialitate a descoperirii. Si, rasfoind, intrand in lumea cuvintelor si a culorilor, a perspectivelor si a compozitiilor, cu cat vedem mai mult si integram mai mult, cu atat cunoastem mai multe caractere si trairile lor sau descoperirile lor, cu atat cream sau ne gasim si ne regasim pe noi insine.
"Toti acei ce au acces la o biblioteca, la carti, sunt niste insi mai buni decat altii, mai fortificati, iar durerile ii ating mai putin si nefericirile trec mai repede.” Mircea Eliade
Il simt pe Eliade, intru totul, in acest punct de vedere. Si in mine cartea inseamna relatie. Viata ne duce pe drumuri care ne fac sa credem despre noi ca suntem fericiti sau nefericiti, puternici sau slabi, buni sau mai putin buni. Atunci cand citim mult, cand asimilam mai multe perspective, vom realiza, cu trecerea timpului, ca expresiile iterate mai sus sunt relative si ca totul depinde de noi si de relatiile create cu cei de care ne-am inconjurat. Noi ne raportam la ei, atunci cand ne autoanalizam, cand credem ca suntem fericiti sau tristi. Atunci, insa, cand avem in jur carti, multe carti si ne cream relatii cu ele, vom ajunge sa avem dialoguri cu caracterele construite, observate sau cunoscute de ce cei care le-au scris, vom intelege fenomene sau descoperi, poate, inainte ca noi sa ne apropiem de diversi oameni sau sa alegem a fi parte a unor situatii care ne influenteaza eul. Relatia apriorica cu cartea deschide, in viata noastra, o pledoarie pentru reciprocitate. Cautam starea de bine si de fericire, iar cartea este cea care ne-o poate dezvalui si ne poate indruma pasii spre o traiectorie personala individuala. Cartea ne poate invata sa daruim din ceea ce suntem. Atunci cand fiecare dintre noi vom sti sa daruim si vom darui, se creaza acea relatie care ne face sa simtim ca suntem mai buni, mai puternici si, implicit, mai impacati cu ceea ce suntem. E atat de simplu. O biblioteca va avea suficiente vieti de la care sa invatam si pe care sa le urmam sau de care sa ne diatantam, ca un exercitiu anterior sau concomitent relationarii cu oameni si situatii.
“Cartile constituie un capital. O carte din biblioteca tine la fel de mult ca o casa, pentru sute de ani. De aceea nu este un simplu articol de consum, ci un capital, si de cele mai multe ori, in cazul oamenilor care sunt la inceput in viata, este singurul lor capital.” Thomas Jefferson
Thomas Jefferson era si matematician si filosof, deci stia ce spune. Capitalul e un set de active si pasive ale unui om. Capitalul este cel care adauga sau scade valoarea unui om, in raporturile sale cu sine, cu un alt individ, cu grupul, cu societatea. Valoarea unui om este data de suma dintre ceea ce are el, cu ceea ce este el, cu loialitatea lumii fata de el, cu recunoasterea numelui sau, cu calitatea perceputa a celorlati cu privire la el. Cartile unui om sunt parte a valorii sale si au dublu sens. Sunt, atat obiecte fizice, care, prin reprezentarea lor palpabila, constituie un bun, dar, mai ales, obiecte ale spiritului, care, prin continutul lor cu caracter formator, deschid calea pentru crearea omului. Un om este, cu atat mai valoros, cu cat are mai multe carti, in inima si in minte, si cu cat stie sa daruiasca, mai departe, cu dragoste, blandete si acceptare, celorlati, din ceea ce este el, din descoperirile sale si din invataturile primite din cartile citite.
Pentru inceput, va rog sa-mi vorbiti despre recenta dvs. participare la Bookfest, din 8 septembrie,editia 2018. In ce a constat? Cu ce noutati editoriale ati venit? Care este povestea care le insoteste ( pe ele si, aparitia, in sine)?
La Bookfest am facut o prima lansare a editurii de carte pentru copii, pe care, de curand, am infiintat-o: Signatura. Mi-am propus ca, in cadrul acestui eveniment, sa dialoghez cu parintii si copiii clujeni despre primele trei carti ale editurii. Acestea sunt: “Ce este un copil?”, carte scrisa si ilustrata de Beatrice Alemagna, “Cautandu-l pe Impreuna”, carte scrisa si ilustrata de Gabriel Poenaru, dupa o idee care imi apartine si “Copile, lumea ta e fara margini”, o carte experiment, un concept comun, al meu si al lui Gabriel Poenaru, care a si ilustrat-o. Povestea acestei edituri este complexa, ar fi multe de spus. Pe scurt, din dorinta de a o cunoaste personal pe Beatrice Alemagna si de a ajunge, la un moment dat, sa o vad cum lucreaza, poate chiar sa cream impreuna, am readus la viata Signatura (care, in trecut, a fost o companie de comunicare si branding pe care am infiintat-o cand am iesit de pe bancile facultatii si am coordonat-o timp de doisprezece ani), sub forma unei edituri de carte pentru copii.
Care a fost atmosfera? Cum a reactionat publicul prezent in sala la prezentarea dvs?
Orice prilej de intalnire a mea, cu copiii, si a copiilor cu cartea, care le este destinata, este, pentru mine, unul de implinire si de bucurie. La Bookfest, m-am intalnit, pentru prima oara, cu numerosi copii si parinti, si m-am reintalnit cu altii, cu care deja ne cunoastem. Cu siguranta, copiii reactioneaza in functie de starea lor de spirit si de felul in care ii impresioneaza manifestarea la care participa, daca acolo se intampla ceva care sa ii atraga, sa ii faca sa se simta bine. Eu cred ca le-a placut ceea ce le-am citit si le-am prezentat, pentru ca au fost atenti si au pus intrebari la final.
Daca ar fi sa radiografiem Bookfest prin lentila dvs. de cititoare, de mama si de fondatoare a unei biblioteci si a comunitatii „Ce le citim copiilor“, ce clipe, stari, senzatii, ati alege sa evocati?
Copiii au lumina in ochi, atunci cand traiesc momente de bucurie. Eu, la randul meu, atunci cand ii vad cum se exprima. Si, in plus, ceea ce am descoperit, de curand, despre mine, e ca dincolo de a fi mama si fondatoare a unor proiecte destinate copiilor, printre cele mai frumoase lucruri pe care mi-am dat voie sa le simt si sa le exprim sunt mirarea si entuziasmul descoperirii alaturi de Alex, copilul meu, si de ceilalti copiii care ne inconjoara. Ce senzatii si stari as putea sa evoc de la acest eveniment unde am avut, din nou, prilejul de a fi printre copii, decat acelea care ma fac sa simt ca traiesc pe deplin si ca mi-e foarte bine, aici, unde ma aflu acum? Orice eveniment, realizat cu responsabilitate, destinat copiilor si cartii, orice ocazie de intalnire, dintre cartea valoroasa si copil, inseamna constientizarea clipei prezente.
Va invit sa va imaginati ca urmatoarele titluri, pe care le voi rosti eu, sunt sintagme care se regasesc, fie la inceputul, fie la mijlocul sau la incheierea unor propozitii, in functie de alegerea dvs. Aveti rolul de a le continua, de a le personaliza sub forma unor fraze.
Am descoperit magia implinirii a mai mult decat era planificat "Cautandu-l pe impreuna" si gasindu-l.
"Copile, lumea ta e fara margini", creeaza, zambeste, gandeste, cauta sa inveti din totul. Traieste cu bucurie.
Am aflat "Ce este un copil?" cand m-am regasit pe mine, dupa ce am devenit mama.
Ce se intampla, ce se schimba esential in viata unui copil, atunci cand acesta vede tot mai des cartea, este inconjurat de ea si se acomodeaza cu prezenta ei in actiuni de relationare si de joaca?
I se schimba setul de nevoi si raportarea la lume. Copilul recepteaza din mediu, copilul invata din comportamente, copilul nu invata din ceea ce ii spunem didactic, ci asimileaza stari, situatii, raporturi, preia totul de la adultii cu care relationeaza si din mediu (acasa, la gradinita, la scoala, din relatiile cu colegii si prietenii). Un copil, care are in preajma cartea si relationaza cu ea, va avea o vesnica nevoie a ei si a relationarii cu ea.
Prin ce ipostaze si "varste" ale devenirii, ale dialogului cu celalalt, cu cititorul, trece cartea?
Cartea se naste, traieste si moare. Cartea se naste din rodul imaginatiei, al dialogului interior al unui autor sau ilustrator ori al cercetarii unor fenomene si fapte, motive de dialog transgenerational pe o tema data (la oamenii de stiinta). Cartea vine inspre noi, atunci cand iese din tipar si, incepe sa traiasca, atunci cand cineva o deschide si o citeste. Cartea, cu siguranta, e deplina atunci cand devine rodul dialogului intre mai multi, cand influenteaza mecanisme si directii de gandire, cand isi exercita rolul formator sau orice alt rol asumat prin continutul ei. Cartea moare, atunci cand nu este deschisa.
Cum se manifesta "simptomele" benefice ale ipostazelor: cartea - prieten,aliat; cartea - confident,ghid,terapeut; cartea -demers ludic, pretext pentru accesarea curiozitatii, intrebarilor nelimitate si cunoasterii; cartea - dor, liniste, efuziune; cartea - (meta)personaj, geografie intuitiva, creativa, personala, ghidusa?
Toate acestea enumerate se manifesta prin modul personal de a privi lumea, cu compasiune si bucurie, prin credinta, in bunatate, si in lucrul bine facut, dupa o documentare minutioasa si cu multa munca, printr-un soi de selectie riguroasa a situatiilor la care ma expun, prin echilibru, prin joaca, prin creatie, prin exercitiul rabdarii, prin planuri pe termen mediu si lung, prin asumarea de riscuri, prin puterea de a visa, prin iubirea pentru viata si oameni.
Care sunt cartile copilariei?
Sunt multe, dar cel mai tare si mai tare am iubit-o pe Ana Blandiana cu ale sale “Intamplari din gradina mea”.
Daca ar fi sa ne oprim la cele mai intense, mai impregnate de culori si de t(r)ainice intelesuri, care sunt acele amintiri din copilaria dvs.?
Ochii blanzi ai bunicului meu si ultima camera din Coltirea. Coltirea din judetul Maramures este satul in care am crescut, iar ultima camera este, asa cum probabil v-ati dat seama, aceea in care ajungeam dupa ce traversam holul lung si, inca o camera, pentru a ajunge in locul in care ma simteam cel mai bine. Acolo mi-am petrecut anii copilariei si o parte a adolescentei. Era o camera mare, umbroasa, cu tavan inalt cu doua paturi lipite, in care eu imi facusem cuibul de citit, de invatat, de desenat, de tricotat. Acolo, alaturi de bunicul si de mama, atunci cand eram foarte mica, am citit mult. Tot acolo, am invatat sa tricotez atat de bine, incat, la varsta de cinci ani, mi-am creat si realizat singura primul costum cu fusta plisata si bluza cu maneci lungi si bufante. Acolo am ascultat, pentru prima data, “Hit the Road Jack”, a lui Ray Charles, de pe un disc de vinil si mi-am adus primul casetofon, cumparat din Ungaria, in anii ’90, alaturi de casete cu Beatles, Led Zeppelin si Queen.
Ati beneficiat de intilniri memorabile cu carti (facilitatorul fiind chiar dvs.), care ramin, in inima si in mintea dvs, pentru totdeauna. Ce nume poarta aceste intalniri, in perioada adolescentei, in anii de facultate si in prezent? Dintre toate acestea, ce mesaje si povesti au starnit admiratie, empatie, rezonanta, senzatia de regasire in ceea ce va priveste?
In adolescenta, i-am citit, deopotriva cu interes si fascinatie, pe istoricul Vasile Parvan si pe Agatha Christie sau pe Dostoievski. De asemenea, tot din adolescenta mi-au ramas tatuate in minte trairile, inteligenta si iubirea nemarginita a lui Jacques Vauthier, un om cu tripla infirmitate, surdo-mut si orb, acuzat de crima, eroul principal al cartii “Bruta” scrisa de Guy de Cars. In ultimii ani de liceu, l-am descoperit pe Herman Hesse, cu ale sale “Calatorie spre Soare-Rasare” si “Jocul cu margelele de sticla”, carti initiatice, carti de redescoperire a naturii umane.
Am fost, intotdeauna, interesata de mecanismele prin care comunismul s-a inserat in Europa, in Romania si de atrocitatile totalitarismului comunist. In facultate, am citit istorie. “Arhipelagul Gulag” al lui Alexandr Soljenitin si “Fenomenul Pitesti” al lui Virgil Ierunca, sunt carti cu profunde sensuri, care au o rezonanta atat de mare in interiorul meu, incat, acum, nu pot asista pasiv la fenomenele politice ale zilelor pe care le traversam, si simt nevoia protestului si a implicarii, in actiuni educationale, prin care sa simt ca contribui la mentinerea valorilor democratice si la protejarea drepturilor individuale, in special ale copiilor. De asemenea, tot atunci, timp de doi ani, am desfasurat un amplu studiu, o analiza cantitativa si calitativa a peste 7800 de reclame publicate in presa scrisa romaneasca (ziare nationale, almanahuri, reviste) din cea de-a doua faza a regimului ceausist, cea cu accente neostaliniste, cu scopul de a determina mecanismele vizuale, lingvistice si de comunicare interpersonala, inserate in continuturi vizuale, cu scop de diseminare a ideologiei si indoctrinarii maselor. Pentru ca acest studiu sa fie unul documentat si riguros, a fost nevoie, in prealabil, sa ma aplec asupra unor lecturi de specialitate din domenii conexe comunicarii: teoria artei, psihologie, sociologie, istorie. Apoi, dupa finalizarea unei parti a studiilor, am hotarat sa urmez drumul antreprenoriatului, ceea ce mi-a indreptat atentia tot spre literatura de specialitate, din domenii precum: design grafic, marketing, management. Dincolo de faptul ca am fost foarte activa si implicate, atat in creatie, cat si in procese operationale, pentru a ma asigura asupra implementarii riguroase a conceptelor creative, timp de 12 ani, am reusit sa imi fac zilnic timp sa citesc, cu precadere, carte de specialitate. Orele acordate relaxarii, beletristicii si filmelor au fost putine, vreme de cativa ani buni, vreo patru – cinci, insa, cu toate acestea, sunt cateva carti care mi-au starnit, la acea vreme, emotii, carti pe care nu le-am uitat: “Insemnari de capatai” de Sei Sonagon, “Frumoasa Otikubo”, “Viata pe un peron” si “Convorbiri cu Octavian Paler”, cateva scrieri ale autoarei Isabel Allende…
Dupa ce am devenit mama, registrul intereselor si atentiei mele s-a schimbat complet, practic, atunci s-a produs declicul, am inteles ca, indiferent de valoarea si importanta proiectelor, dezvoltate pentru parteneri din zona comerciala si de consum, exista un proiect mult mai important: copilul. Odata cu Alex, s-a nascut, in mine, nevoia de a alege sa calatoresc alaturi de el, pe un nou drum. Am inceput sa dialoghez cu mine, sa rememorez copilaria, sa caut firescul in relatia cu el. Mi-am dorit sa nu il suprastimulez si sa il expun, de la inceputul vietii, la oameni, situatii, medii si lucruri care sa ii ofere o receptare ordonata a lumii, sa ii fixeze principii si sa il sensibilizeze la frumos si la natura umana. Am considerat, totodata, ca intre toate cele pe care le aduc in viata lui, cartea este un element esential. Mi-am dorit, pentru el, carte care sa ii cultive directii estetice si sa ii stimuleze imaginatia si gandirea. La inceput, carte senzoriala inteligenta, apoi carte care sa implice dialogul motric intre noi si, apoi, cartea cu valori, care sa ne aduca comunicare si relationare profunda. Asa am revenit eu in lumea cartii pentru copii, acum sase ani. Odata cu pasul facut aici, am stiut ca anii care vor urma, vor fi dedicati studiului acestei fascinante porti, spre lume, a copilului. Am inceput sa invat, sa caut, sa inteleg, sa o iau totul metodic: mi-am cumarat carti de teoria literaturii pentru copii, m-am abonat la fluxuri de informatii, am inceput sa studiez influentele curentelor artistice asupra ilustratiei din cartea pentru copii, am studiat si studiez fenomenul apropierii copiilor de carte, in acele tari unde se desfasoara programe nationale de alfabetizare. Sunt, in deplin proces de invatare si descoperire, si este fascinant! Numarul si calitatea autorilor si ilustratorilor, pe care i-am descoperit, in acesti sase ani, este impresionant. Vestea buna este ca avem de unde sa le aducem copiilor informatie, care sa ii ajute sa creasca armonios.
Ati afirmat intr-un interviu acordat publicatiei Observator cultural: "Sunt ceea ce sunt, multumita cartilor." Ce semnificatie au cartile pentru dvs.? Cum anume v-au ajutat sa inaintati in viata?
Eu sunt un om de actiune si asa am fost dintotdeauna. Am coordonat, am organizat, am avut dorinta de a invata si de a folosi, la modul cel mai concret, cunostintele acumulate. Sunt construita, de asa maniera incat, aplic dupa ce citesc. Caut ca, tot ceea ce integrez, din si prin lectura, sa trec prin filtrul individual si sa duc, mai departe, in proiecte concrete. In acest sens, cartile, pentru mine, sunt totul. Cartile m-au format. Ele sunt partenerii mei de consfatuire. Citind beletristica, am descoperit caractere, situatii, stari, modele de relatii, modele transformationale. Citind despre arta si imagine, mi-am modelat simturile si capacitatea de analiza a continuturilor vizuale, reusind, cu usurinta, sa categorisesc. Citind istorie, mi-am facut o opinie despre trecut, pentru a putea analiza prezentul si a ma raporta la el. Citind din zona stiintei, am cautat sa inteleg fenomene, sa studiez cat mai multe fatete ale situatiilor, sa ma retrag si sa imi iau ragazul pentru a vedea ansamblul ca, mai apoi, sa creez propriile modele si sa gandesc modurile de aplicare. Sunt un om care face puzzle, sunt strateg, imi concep propriile proiecte si modele, si le implementeaz asa cum inteleg si simt, intotdeauna in folosul oamenilor si cu dorinta de a face bine. In opinia mea, cartea este punctul zero, este fundamentul unei vieti bune.
Cum se realizeaza transfigurarea cartii-obiect in cartea-adjuvant, cartea mentor, formator, antrenor al spiritului, mintii si sufletului?
Exista idei, fapte, ganduri care curg in jurul nostru, care circula in Univers, tonalitati, voci, culori. Unele dintre acestea raman.
Prin ce difera existenta unui copil (si devenirea sa ulterioara, de adult,) care creste inconjurat de carti, de oameni care le apreciaza si este motivat, in sensul unei porniri firesti, ludice, launtrice - constructive, (in asa fel incat sa isi faca prieteni dintre cei care vin la biblioteca, se hranesc cu paginile rasfoite, cercetate, argumentate, exersate, ulterior, in exercitii de cordialitate, de profunzime, simtul esteticului, frumosul redat artistic,cat si mediul in sine sa-i fie favorabil, prietenos, de la sine) de cea a unui copil care creste inconjurat de reguli stricte, critici, orare rigide, non-modele pe care le tot intalneste in social-media si care reprezinta vocea stridenta a unui succes de comert-coperta, de carton,forme fara fond, fara continut?
Copilul, care creste inconjurat de carti, are acces la multiple lumi, la diverse voci, la sensuri si la o pleiada de expresii vizuale. Acel copil, citind sau primind cartea, prin vocea adultului, alaturi de atasament isi exerseaza imaginatia, devine nelimitat, incepe sa realizeze conexiunile si reprezentarile care pun bazele gandirii critice. Pentru a intelege, la modul cel mai profund “Ce este un copil?”, le recomand tuturor adultilor, fie ei parinti sau viitori parinti, cadre didactice sau doar observatori ai primei varste a vietii, sa citeasca cartea scrisa de Beatrice Alemagna si publicata la Signatura, editura pe care o coordonez. Consider aceasta opera ca fiind una esentiala, de capatai, in intelegerea micii fiinte care creste mare.
Sunteti un spirit vizionar, autentic, profund, creativ, iar atunci cand ati marturisit ca "Biblioteca va fi cea mai importanta cladire a viitorului", m-am gandit, instant, ca sunteti cea mai geniala arhitecta, cu un sistem cognitiv si afectiv dezvoltat armonios. Va propun sa punem pe hartie acest ganduri si sa le concretizam in planuri, fapte, actiuni, resurse de care avem nevoie pentru ca, in viitorul apropiat, biblioteca sa ne locuiasca si noi sa o locuim, sa ne intalnim prezentele, fuziunile si efluviile, sa ne impartasim gandurile, aspiratiile, proiectele la o cafea, in aer liber. De ce este nevoie, concret, real(ist), pragmatic pentru ca afirmatia dvs., "Biblioteca va fi cea mai importanta cladire a viitorului", sa constituie cea mai verosimila declaratie de evolutie (profesionala, sociala), de incredere in propriile forte, ale fiecarui om?
Aceasta este o discutie ampla care presupune o viziune globala si transdisciplinara. Majoritatea bibliotecilor de acum sunt spatii unde se intampla invatarea intr-un mod, oarecum, unidirectional, dinspre bibliotecarul care indruma, spre cititorul care primeste cartea, care ii serveste studiului sau relaxarii. Biblioteca este, acum, un spatiu unde te duci, faci aprovizionarea cantitativa si creezi relationare, doar cu cartea, acolo, sau in alta parte. Cartea este obiectivata, in actuala forma a prezentei ei in biblioteci.
Eu conturez o altfel de imagine a bibliotecii. Biblioteca gandurilor mele este cea in care cartea este doar un motiv pentru creare de relatie. Cartea nu mai este obiect, ci motiv de integrare de continut si de inovare, iar in jurul ei se intampla relatia. Biblioteca este un spatiu cu multiple functionalitati si servicii integrate, care atrage prin concept si, mai ales, prin potentialul relational pe care il creeaza, prin angajarea unor multiple forme de inteligenta, pornind de la continutul cartii. Avand in centru o carte sau un conglomerat de idei, evidentiate intr-o serie de carti, pe o anumita tema, o biblioteca a viitorului poate fi un spatiu comunitar, o palnie in care curg aceste idei, ale celor care dialogheza, palnie prin care traverseaza, ordonat, spre realizare, rezultate izvorate in urma dialogului; vad biblioteca ca un spatiu al invatarii integrate si al comunicarii. Cartea fizica, din acest spatiu, nu este singurul trigger care produce atragerea de comunitate, ci intregul, experienta totala, traita in acest spatiu – model, unde persoana ajunge pentru ca ii poate intalni pe cei cu interese comune, alaturi de care poate dezbate idei si, chiar, dezvolta proiecte. Un spatiu cu un design functional si util tuturor nevoilor de experiment, un spatiu care sa incurajeze comunicarea, relationarea si invatarea participativa, un spatiu al armoniei, al jocului, al empatiei si al sensului. Bineinteles, cu un marketing excelent integrat cu conceptul din prima faza a dezvoltarii sale, pentru a transforma intregul intr-o destinatie, pentru a crea dorinta intrinseca de apropiere, experimentare, traire, emotie. De ce avem nevoie pentru a se crea astfel de spatii? De oameni creativi care sa le gandeasca, de oameni care sa accepte, ca astfel de proiecte sa fie puse in opera, de tineri care sa se instruiasca intru si inspre relationare, pentru a fi buni ghizi ai publicului. Cred ca resursele financiare se pot gasi, atunci cand un astfel de proiect este creionat. Pentru a construi oameni, pentru a inova, e nevoie tot de oameni, de dialog si de carti.
Am ajuns la acel moment din interviul nostru, care se numeste "O clipa de admiratie"... Asadar, va rog sa ne recomandati,cu prilejul acestei Cesti de Cultura, 3 melodii, 3 artisti vizuali/pictori, 3 biblioteci, 3 evenimente, 3 locuri geografice si 3 oameni care locuiesc in spatiul preferat al sufletului dvs.
Este foarte greu sa ma opresc la cifra trei si sa o pun in dreptul unei teme care tine de pasiuni si de trairi.
Melodii: “Let it be” - Beatles, “Love of my life” – Queen, “Alegria” – Cirque du Soleil, “This year’s love” - Katie Melua, “In the Air Tonight” – Phil Collins, “Another Brick in the Wall” – Pink Floyd, “Heroes” - David Bowie, “Wanted dead Or Alive” - Bon Jovi, “Sound of Silence” – Distrubed, “Starlight” – Muse, “The Unforgiven” – Metallica, Norah Jones etc.
Artisti vizuali: Berthe Morisot (impresionista), cartea de copii cu factura realista se inspira pregnant din curentul impresionist, John Constable (pictor romantic), Gustav Klimt (simbolist) , Audrey Beardsley (art nouveau), Kay Nilesen (ilustrator), Yayoi Kusama (suprarealista), Leo Lionni (ilustrator), Beatrice Alemagna (ilustratoare) si multi, multi, multi altii.
Bilbioteci: Biblioteca Central Universitara Cluj, Cambridge University Library, Trinity College Library.
3 evenimente: Venirea pe lume a lui Alex, concertul Monserrat Caballe din Amfiteatrul din Arles, concertul Bon Jovi, din Bucuresti, ce a avut loc in iulie 2011, pe care l-am trait din primul rand.
3 locuri geografice: San Remi, comuna Ciprian Porumbescu, Calcutta.
3 oameni din sufletul meu: familia mea.
Interviul cu autoarea si prietena cartilor & copiilor, Bianca Mereuta, este pregatit de Stefania Argeanu pentru Ceasca de Cultura.
Sursa text documentare: Stefania Argeanu;
Autor: Stefania Argeanu;
Sursa foto: din arhiva Biancai Mereuta
.
| |
|
|
|