| Extraordinarul Andris Nelsons |  |
| (Muzică) |
| Are 40 ani; este, in acelasi timp, directorul muzical a doua dintre cele mai importante orchestre de dincolo si de dincoace de Ocean – Orchestra Simfonica. Boston si Orchestra Gewandhaus din Leipzig; si inregistreaza, in acelasi timp, 3 proiecte discografice dintre cele mai ambitioase: integrala simfoniilor de Sostakovici cu Orchestra Simfonica din Boston, integrala simfoniilor de Bruckner cu Orchestra Gewandhaus din Leipzig si integrala simfoniilor de Beethoven cu Orchestra Filarmonicii din Viena, in cadrul unui contract semnat cu Deutsche Grammophon in aceeasi zi. |
Nici Herbert von Karajan, recunoscut drept un campion al inregistrarilor, nu a avut in paralel asemenea proiecte discografice!
Si nu face deloc superficial ceea ce face; proiectul Sostakovici, in cadrul caruia au aparut deja 4 albume, detine un adevarat record de premii Grammy – 4 pentru 3 discuri, ultimele premii obtinute in 2019 pentru cea mai buna interpretare orchestrala si cel mai bun sunet. Al patrulea album din serie a aparut in 22 februarie 2019, deci inca nici nu a avut sansa de a lua vreun premiu Grammy, insa timpul nu e pierdut!
Andris Nelsons s-a nascut in noiembrie 1978 la Riga, in Letonia. La 5 ani a fost fascinat de o reprezentatie cu opera Tannhauser de Wagner, un moment care a ramas una dintre amintirile cele mai puternice din copilaria lui. A studiat pianul si trompeta, a cantat si intr-un cor. A studiat dirijatul la Sankt Petersburg si a fost discipolul celebrului Mariss Jansons. Cariera sa dirijorala a inceput in anul 2003, cand a devenit dirijor al Orchestrei Operei Letone; au urmat angajamente la City of Birmingham Symphony Orchestra, in calitate de dirijor principal, intre 2007 si 2015; in 2014 a devenit directorul muzical al Orchestrei Simfonice din Boston si in 2018, capelmaistru al Orchestrei Gewandhaus din Leipzig. In tot acest timp, a dirijat in calitate de invitat cele mai importante orchestre ale lumii, de la Filarmonica din Berlin la Concertgebouw din Amsterdam. Andris Nelsons este, cu siguranta, unul dintre staturile incontestabile ale artei dirijorale contemporane; l-am putut admira si la Bucuresti, in cadrul editiei din 2015. Cum se explica succesul lui fulminant? O tehnica dirijorala impecabila, venita din traditia rusa de cea mai buna calitate si trebuie sa recunoastem ca scoala rusa de dirijat ramane una dintre cele mai bune din lume. Un simt muzical iesit din comun, capacitatea de a comunica cu muzicienii din orchestra, dar si cu publicul; energie, viziune si o tusa personala pe care o aduce oricarei partituri pe care o abordeaza. Plus o experienta de viata care ii permite sa inteleaga o partitura dincolo de tot ceea ce e scris pe hartie.
Simfoniile a VI-a si VII-a de Dmitri Sostakovici
Cred ca acest din urma aspect, legat de experienta de viata, este crucial in succesul pe care-l au discurile care au aparut in seria integralei simfoniilor de Dmitri Sostakovici. Pentru ca nu poti intelege cu adevarat muzica lui sostakovici daca nu ai trait ceva din ce a insemnat comunismul, in special cel stalinist. Initial, proiectul lui Nelsons s-a intitulat “Sostakovici in umbra lui Stalin” si trebuia sa cuprinda simfoniile de la a cincea la a zecea, compuse intre 1936 si 1953 cand Sostakovici a avut o relatie extrem de tensionata cu regimul stalinist si cu Stalin insusi. Succesul primului disc (2015), cu Simfonia a X-a, care a luat un premiu Grammy in 2016, a facut ca seria sa fie extinsa la integrala celor 15 simfonii de sostakovici. Pana in prezent, au mai aparut inregistrarile simfoniilor cu numerele 5,8,9 (2016), 4 si 11 (2018); in 22 februarie 2019 au aparut Simfoniile cu numerele 6 si 7.
Simfonia a VII-a, Leningrad, este unul dintre cele mai cunoscute opusuri simfonice ale lui Dmitri sostakovici. O simfonie scrisa intre 1939 si 1941, evocand razboiul trait la propriu de sostakovici: primele trei parti au fost scrise chiar in Leningradul asediat de trupele naziste, ultima, dupa evacuarea la Samara. 500.000 de oameni au murit in Leningradul asediat, iar simfonia, chiar daca insusita de propaganda sovietica drept o descriere a victoriei sovieticilor in fata nazistilor, este mai curand un omagiu adus acestor victime. Da, este vorba despre victorie, dar victoria este foarte amara! in plus, exista o interpretare inca mai extinsa asupra intentiilor pe care le-a avut sostakovici cu aceasta partitura, care vorbeste despre impactul dezastruos pe care oricare forma de totalitarism il poate avea pentru societate: si nazismul, dar si comunismul. De altfel, aceasta dubla cheie de interpretare este caracteristica pentru multe dintre lucrarile lui Sostakovici, care aveau un dublu sens: unul al propagandei si altul, al muzicii in sine.
Iata si cazul simfoniei a VI-a, scrisa in 1939. Vine dupa simfonia a cincea, cu care sostakovici s-a realibilitat in fata regimului stalinist care-l trimisese in dizgratie dupa premiera operei Lady Macbeth din Mtensk; iar dizgratia nu insemna doar ca era denigrat in Pravda, ziarul partidului comunist, ci si ca un an intreg, sostakovici a dormit cu bagajul la usa, asteptand sa fie ridicat de NKVD si trimis in Siberia. Totusi, prestigiul sau a contat foarte mult si dupa premiera simfoniei a cincea, a fost considerat reabilitat. Intr-un interviu din 1939, Sostakovici declara ca isi doreste ca simfonia sa a sasea sa fie mai senina decat a cincea, insa istoria a schimbat planurile initiale: in 1939 a izbucnit al doilea razboi mondial, s-a semnat pactul Ribbentrop-Molotov, iar toate aceste tensiuni se regasesc in aceasta simfonie neobisnuita in trei parti, din care prima si a treia sunt lente.
Lectura lui Andris Nelsons asupra acestor simfonii, a sasea si a saptea, este entuziasmanta, cu atat mai mult cu cat inregistrarile au fost realizate in timpul unor concerte live din 2017: nu doar ca are la dispozitie extraordinarul aparat orchestral care este Orchestra Simfonica din Boston, dar avem imagini, istorie vie in aceste interpretari in care niciun detaliu nu este lasat deoparte si in care regasim nu doar drama unui popor, ci a unei lumi intregi care a cunoscut in prima jumatate a secolului XX ororile a doua razboaie mondiale si ale totalitarismului. Mai ales pentru cei mai tineri, auditia simfoniilor de Sostakovici este o lectie: aceea ca pacea si bunastarea nu sunt un dat, ci un lux al societatii in care traim astazi si ca totul se poate narui, oricand. Simfoniile a sasea si a saptea de Sostakovici cu Andris Nelsons au fost difuzate de Radio Romania Muzical si pot fi reascultate aici. http://www.romania-muzical.ro/info/discul-anului-2019/disc.htm?a=2171731&c=5901&g=2
Simfoniile a VI-a si a IX-a de Bruckner cu Andris Nelsons
In 2018, Orchestra Gewandhaus din Leipzig a aniversat 275 ani de existenta. Si cum din februarie 2018, noul capelmaistru al venerabilei orchestre germane, al 21-lea, a devenit Andris Nelsons, au fost gandite mai multe proiecte menite sa marcheze atat aniversarea, cat si noul directorat. Au fost concerte, dar si un proiect discografic: integrala simfoniilor de Bruckner din care au aparut Simfoniile nr. 3 (2017), nr. 4 (2018), nr. 7 (2018) si nr. 6 si 9 (2019), toate, inregistrari din concerte live. Fiecare dintre simfoniile bruckneriene este insotita si de o lucrare wagneriana; e simplu de explicat aceasta asociere, odata prin legatura lui Wagner cu Leipzig si Gewandhaus (Wagner s-a nascut la Leipzig si prima lui lucrare lucrare simfonica a fost cantata in premiera de Orchestra Gewandhaus), apoi, prin prisma experientei personale a lui Nelsons, care a ales sa devina muzician dupa ce a vazut opera Tannhauser de Wagner.
Anton Bruckner este vazut in general ca un compozitor mai dificil, mai curand prin semnificatiile muzicii sale, decat prin sonoritati, care sunt vadit romantice. Ca si la Mahler sau Sostakovici, intalnim dimensiuni foarte mari la simfonii (in jur de o ora sau peste o ora), desigur, mai greu de urmarit decat o piesa pop de astazi, care are in medie cam 3 minute….
Anton Bruckner a fost un om foarte credincios, iar acest lucru transpare din ethosul simfoniilor sale; ultima sa simfonie, a noua, pe care a lasat-o neterminata in 1896, cand s-a stins din viata, este dedicata “iubitului sau Dumnezeu”. Ca a fost o intamplare sau nu, Simfonia a IX-a are trei parti finalizate, care se si canta astazi, doua parti lente incadrand un scherzo viguros, prevalenta partilor lente venind si mai mult in sprijinul dedicatiei lui Bruckner.
In interpretarea simfoniei a IX-a de Bruckner, despre care cronicari internationali deja au scris ca este una dintre cele mai bune realizate in secolul XXI, Nelsons pune accent pe majestuozitatea partiturii si a constructiei acelor coloane sonore specifice muzicii bruckneriene. Este servit de o formidabila orchestra, recunoscuta, de altfel, pentru calitatea exceptionala a muzicienilor de la partidele instrumentelor de suflat si de coarde. Gewandhaus are o indelungata istorie in interpretarea muzicii bruckneriene, iar acest lucru se simte; de altfel, unul dintre argumentele alegerii proiectului Bruckner a fost acela ca Simfonia a VII-a de Bruckner a fost interpretata in premiera de Orchestra Gewandhaus si a fost cel mai mare succes pe care l-a cunoscut Bruckner in viata sa de compozitor.
Pentru Simfonia a VI-a de Bruckner, Nelsons mizeaza pe urmarirea detaliilor in tempo-uri mai lente decat se abordeaza in mod obisnuit; discursul sau este minutios construit, desi imaginea generala poate avea, uneori de suferit. In orice caz, o auditie de neratat, asa cum este intregul proiect Bruckner, mai ales pentru cei care vor sa-si educe gustul artistic, atentia si... rabdarea. Da, e un curaj pentru o casa de discuri sa lanseze o integrala Bruckner, insa conteaza mult numele lui Nelsons si faima Orchestrei Gewandhaus, asa ca va invit sa ascultati Simfonia a IX-a la Radio Romania Muzical, luni, 1 iulie, de la ora 19.00, si intregul album, pe site-ul proiectului Discurile anului 2019. http://www.romania-muzical.ro/info/discul-anului-2019/disc.htm?a=2307941&c=5901&g=2
.
| |
|
|
|