| Retrospectiva primelor 8 zile ale ediției 2019 a Festivalului Internațional George Enescu |  |
| (Muzică) |
| Artistii si-au provocat limitele - alegeri inspirate, piese de mare virtuozitate. Primele opt zile ale Festivalului International George Enescu au adus melomanilor nu mai putin de 27 de concerte, 75 de lucrari apartinand unui numar de 47 de compozitori. |
Spectatorii au avut ocazia de a compara sonoritatile unor extraordinare ansambluri orchestrale de nivel mondial, de a analiza stilurile dirijorale ale unor giganti ai momentului, de a se intalni cu artisti lirici expresivi, tehnici, cu voci pline de personalitate si culoare in recitaluri memorabile, de a asculta piese rare, premiere si un repertoriu extins de la baroc subtil, inflorit, dantelat la mari clasici, plini, coplesitori, si la contemporani, minimalisti si expresivi.
Cheia primei treimi a Festivalului a fost provocarea limitelor - majoritatea artistilor si ansamblurilor au optat pentru piese de mare virtuozitate, prezentand publicului o viziune proaspata, rezultatul unui exercitiu intens.
Atentia tuturor a fost concentrata pe debutul Festivalului, Sala Palatului gazduind peste capacitate iubitori de muzica impatimiti si ocazionali, curiosi sa urmareasca modul in care Kirill Petrenko, noul dirijor al celebrei Berliner Philharmonic, a preluat pupitrul faimoasei orchestre. Rapsodia a II-a de Enescu si Simfonia a 9-a de Beethoven, din repertoriul simbolic ales au generat numeroase comentarii despre radacinile profund europene ale operei lui Enescu, identitatea noastra culturala si invitatia la armonie. Alle Menschen werden Bruder, interpretat cu accente stralucitoare de corul Filarmonicii George Enescu, a purtat, peste muzica, o declaratie de intentie. Precisa ca un ceasornic elvetian, orchestra sub bagheta maestrului K. Petrenko a propus un discurs asezat, solid, temperat.
Seara, La Cetra dOrfeo, cu un repertoriu plin de savoare, instrumente mai rare la vedere si utilizare, cum sunt teorba, viola da gamba, vihuela, completat de mici miscari de dans au pudrat cu parfum baroc atmosfera Ateneului. Eleganta importata in spatiul de astazi, fara a fi desueta, un control splendid al spectacolului si o conexiune prietenoasa cu publicul.
Ziua a doua, pare sa fost dominata categoric de glamour-ul sopranei Diana Damrau, orasul vuia de asteptarea concertului ei de dupa amiaza.
Inainte insa, doua alte secvente concertistice memorabile, Monte Piano Trio a deschis ziua concertistica in acordurile Trio-ului in la minor a lui Enescu, urmat de Serenade Lointaine, ambele piese candva pierdute si regasite printre manuscrise, parca o trimitere subtila la regasirea ciclica a operei lui Enescu, pe perioada Festivalului ce ii poarta numele.
Muzica Secolului XXI a marcat debutul sectiunii cu o compozitie in premiera absoluta, semnata de Sabina Ulubeanu, pentru Camerata Regala. Sectiunea s-a deschis, astfel, cu un discurs despre emotie - expresia unui instantaneu de stare #justacomposer si s-a incheiat cu Changements a lui David Phillipe Hefti, o relatare muzicala despre schimbarea si fluiditatea trairilor.
Recitalul Dianei Damrau alaturi de Xavier de Maistre va ramane unul de referinta. Soprana si-a cucerit publicul printr-un repertoriu inteligent construit, amprente muzicale Mendelshon, Rahmaninov, Poullenc, poezie pura, versuri de Verlaine, Goethe, Haine, Puskin, Schiller care au pus in evidenta tehnica vocala impecabila si harul muzical. Dincolo de disciplina si munca asidue care construiesc parte din exemplaritatea interpretarii, timbrul si sonoritatea daruite contureaza un ansamblu exceptional.
Harpa, o alta surprinzatoare eroina a zilei, s-a descoperit delicata sub mainile inspiratului Xavier de Maistre in dialog sustinut cu vocea Dianei Damrau, completand sentimentul de spatiu coborat dintr-un eon al armoniei. Momentele solistice ale harpei, incluzand o piesa scrisa de Enescu special pentru harpa, dantelarii de Debussy si transpuneri ale unor lucrari de Franz List au dezvaluit un interpret cu forta si sensibilitate.
Ziua de 1 septembrie a continuat cu cea de-a doua reprezentatie din Festival a Filarmonicii din Berlin, de aceasta data cu Schonberg, provocatorul concert de vioara, in interpretarea Patriciei Kopatchinskaja: toata imersata in muzica, rebela, teatrala, asa cum se asteptau fanii. Apoi, absolut cuceritoarea Simfonie a V-a, de Ceaikovski cu romantismul sau debordant, acaparand ascultatorul, dincolo de tehnica de masinarie perfecta a orchestrei.
Ziua s-a incheiat cu reprezentatia plina de umor si farmec a celor 12 violoncelisti ai Berliner Philharmonic. Un exercitiu de recuperare a splendidelor formule muzicale si sonoritati ale violoncelului. S-au cantat, in transpuneri specifice, lucrari de la Piazzola, la Dvorak, Sostakovici si Duke Ellington.
Ziua a treia s-a construit in jurul a doi piloni de senzatie: spectacolul London Symphony Orchestra, claritatea de cristal a sunetului orchestrei conduse de Gianadreea Noseda si calatoria printre emotii, condusa de mezzo-soprana Joyce DiDonato. Dialogul vioara-pian al Lumintei Ungureanu si al lui Mihai Ungureanu, in tonuri de Enescu, Franck si Clara Schumann au completat tabloul zilei.
Personalitatea lui Joycei DiDonato, impreuna cu vocea inca si mai cuceritoare si timbrul lucrat si sofisticat de mezzo soprana, asociate cu arii selectate special pentru a descrie o calatorie in lumea emotiilor au irupt de pe scena Ateneului, direct in inima ascultatorilor. Hydn, Mozart, Rossini, Bellini, Hahn - alegeri inspirate, tratate cu aplomb, un mesaj de speranta si incredere, un public definitiv fermecat.
London Symphony Orchestra a propus un repertoriu integral rusesc, acoperind inceputul de secol XX, Sostakovici, Rimski-Korsakov si concertul de pian al lui Prokofiev, alaturi de Denis Matsuev, la pian. Orchestra britanica a servit din nou lectia ansamblului provenit dintr-un regat, pentru ca royal a fost sunetul precis controlat de Maestrul Noseda si prestanta implicita. Denis Matusev si-a incrucisat talentul cu o piesa de mare virtuozitate si a propus o varianta in care si-a scos in evidenta tehnica deosebita.
Ziua a patra. La Sala Palatului, London Symphony Orchestra a selectat poemul Vox Maris a lui George Enescu, in deschiderea celui de-al doilea concert si in contrapunct Patru interludii ale marii si Passacaglia, semnate de Britten. Marea si multele ei imagini s-ar zice si, in acelasi timp, ziua demonstratiei capacitatii de nuantare si a amplitudinii marii orchestre. Lucrarea lui Iain Bell - ”The hidden place”, a permis Dianei Damrau sa ia cu asalt si sa castige definitiv si publicul de la Sala Palatului, orchestra s-a transformat intr-un partener de dialog pentru anotimpurile piesei si trecerile fabuloase de la diafane recitative la profunde si coplesitoare vocalize ale divei Damrau.
La Ateneu, maestrul Lawrence Foster ne-a propus o noua constructie in nota sa personala de descoperitor si curator de sunete si simboluri. Orchestra Filarmonica a Poloniei a deschis ziua, sub bagheta sa, cu lucrarea compozitorului roman Adrian Pop, “Solstice”, si a continuat cu Chopin si-apoi Lutoslawski, ambii compozitori polonezi. Maestrul Foster nu se dezminte, recupereaza si scoate la lumina comori, repara urmele lasate de istorie asupra talentului, peste tot pe unde calatoreste.
Ziua a cincea
Vedeta incontestabila a zilei, opera concertanta. Impecabila si rara Die Frau Ohne Schatten, la Sala Palatului, cu Maestrul Vladimir Jurowski la pupitrul Orchestrei Filarmonice Radio din Berlin si Castelul lui Barba Albastra, singura opera compusa de Bela Bartók, la Ateneu, sub bagheta maestrului Cristian Mandeal, la pupitrul Orchestrei Nationale a Poloniei. Ambele spectacole au beneficiat de proiectii si regie multimedia, semnate Carmen Lidia Vidu si, respectiv, Nona Ciobanu. Doua lucrari pline de simboluri, profunde, compozitii cu arhitecturi complexe, sonoritatile secolului XX, armonii cromatice, niste uriasi de sunete revarsate peste audienta. Orchestra Radiodifuziunii din Berlin a coplesit prin formidabila ei expresivitate si forta. Am vazut un Jurowski compus, echilibrat, un saman al sunetelor care a ravasit efectiv auditoriul care s-a incumetat cap-coada la un spectacol maraton de trei ore si jumatate.
Ziua a sasea
Lera Auerbach, la pupitrul Filarmonicii Transilvania a deschis ziua de Festival prezentandu-si viziunea asupra lucrarilor proprii; Serenada pentru marea melancolica, Simfonia I si lucrarea speciala Twarfache Traum, Vis dublu (o compozitie rescrisa de autoare din cateva piese ale lui Mozart). Un dialog inedit intre marele clasic Mozart si un compozitor contemporan.
Orchestra de camera Pelleas, cu Benjamin Levy la pupitru a abordat perioada contemporana a muzicii cu o reteta sigura: Debussy - Sarabanda (orchestrata de Maurice Ravel), Enescu - Sonata a III-a pentru pian si vioara (aranjata orchestral de Valentin Doni), Ravel - Tzigane, Chabrier - Bourrée Fantasque (orchestrata de Thibaud Perrine) si a incheiat in cel mai pur stil clasic cu Bizet - Simfonia in do.
Memorabila va ramane extraordinara versiune a Simfoniei a III-a a lui George Enescu in interpretarea Orchestrei Filarmonice a Radiodifuziunii din Berlin, cu maestrul Jurowski la pupitru. O varianta interpretativa crescuta parca dintr-o legatura secreta cu lucrarea enesciana care a sunat magistral. Cele trei parti, compuse in perioade istorice diferite si tulburatoare in sine au capatat in interpretarea din aceasta zi o noua referinta. Concertul a inclus in prima parte si prezenta splendidei Julia Fischer, interpretand Concertul in Re major de Brahms, o alta piesa cu greutate pentru concertul de la Sala Palatului.
Ulterior, ansamblul Europa Galante, cu Fabio Biondi la pupitru a continuat seria propunerilor lirice, by Midnight, cu opera Silla, de Haendel. O lucrare baroca, cantata rar, ea insasi cu un istoric de ocazie, compusa cumva politic, cantata initial doar o data, reluata ulterior de Haendel in alta opera. Spectacolul a inclus o distributie interesanta, prezenta unei contra-alto cu rol principal, Sonia Prina si extraordinara mezzo-soprana Vivica Genaux, cu un control supraomenesc al vocii si al inflexiunilor.
Ziua a saptea
Cameristi dela Scala, sub conducerea lui Wilson Hermantos au readus in sonoritatile zilei Octetul de coarde al lui Enescu, intr-o versiune realizata de maestrul Foster, au pus accentul pe regele violoncel, in concertul lui Haydn si armoniile cu profunzime slava ale Serenadei lui Ciaikovski. La violoncel, Daniel Muller Schott.
Orchestra Nationala a Frantei, cu Evgheny Kissin la pian si Emmanuel Krivine la pupitrul dirijoral au concentrat din nou atentia melomanilor. Invazia marilor artisti, pe toate scenele in acesta perioada, face dificila selectia spectacolelor. Totusi, Sala Palatului este un magnet irezistibil pentru multi. Cum altfel, cand una dintre cele mai bune orchestre ale lumii de foarte multi ani propune Liszt si Musorgski/Ravel in repertoriu si unul dintre cei mai cautati pianisti ai momentului. Concertul nr. 2 de pian are, in sine, o poveste de slefuire si revizuire de peste 10 ani. Concertul este unul tehnic, iar Kissin si-a expus viziunea si maiestria.
In seria Muzica Secolului XXI, New European Ensamble s-au prezentat sub bagheta lui Jose Maria Sanchez Verdu cu o lucrare in prima auditie a lui Carlo Boccardo si, printre altele, cu cvartetul de “Matase si metal” al lui Adrian Pop.
In sectiunea Concertelor de la Miezul Noptii, Orchestra of The Age of Enlightenment (OAE), condusa de Laurence Cummings cu o formula de tineri muzicieni, alaturi de experimentati artisti lirici, cum sunt Anna Caterina Antonacci si Christopher Maltman, Toby Spence au pus acordurile finale ale zilei in nota deja cunoscuta - opere lirice, rare, dificile. Ifigenia, de Gluck. O poveste, teatru grec concertant, plastic reprezentat prin orchestra, solisti, cor.
Ziua a opta
Dimineata a inceput cu recitalul de pian al lui Charles Richard Hamelin si un repertoriu fara gres: Ravel, Enescu, Debussy.
Apoi, Orchestra Filarmonicii din Bacau, cu Hayce Ogren la conducere, a prezentat, in sectiunea Muzica secolului XXI, o serie de lucrari semnate Adrian Iorgulescu, Adam Schonberg, Avner Dorman si Xiogang Ye. O diversitate de sonoritati - clarinet, vioara, percutie - cu rol de prima scena.
Dupa-amiaza, Julia Fischer, la vioara in recital cu Henri Bonamy, la pian, cu piese de Enescu, Mozart, Brahms si Ravel - simplu, cuceritor. Orchestra Nationala a Frantei, cu maestrul Ion Marin la pupitru a propus Suita nr.1 a lui George Enescu - in deschidere si o extraordinara suita “Imagini”, de Debussy, la final. Intre aceste lucrari, Concertul nr. 2 pentru pian al lui Ravel, un concert-poezie, aproape jazzy, cu trimiteri la Rahmaninov, Gershwin, Debussy, “recitat” gratios de Alexandra Dariescu, un artist roman in certa evolutie, expresiv si rafinat.
Seara s-a incheiat intr-un crescendo valoric rar si in nota obisnuita, cu o noua bijuterie lirica: Euridice, de Gluck, cu o distributie solida si un mai rar rol de contra-tenor, sustinut perfect de Iestin Davies.
Despre Festivalul International George Enescu
Ajuns la cea de-a XXIV-a editie, Festivalul International George Enescu se va desfasura in perioada 31 august-22 septembrie 2019. In salile de concerte din Bucuresti, vor urca pe scena peste 2.500 dintre cei mai valorosi muzicieni ai lumii, avand 50 de nationalitati si vor fi prezentate 84 de concerte si recitaluri. Editia din acest an a festivalului totalizeaza 34 de prezente in premiera in Romania: 25 de artisti, printre care Marion Cotillard, Kirill Petrenko, Mitsuko Uchida si noua orchestre de talie mondiala.
Editia 2019 a Festivalului Enescu isi asteapta publicul la Sala Palatului, Ateneul Roman, Sala Radio si la Sala Mica a Palatului la concerte si recitaluri grupate in jurul a sase mari sectiuni: „Mari orchestre ale lumii”, „Concertele de la miezul noptii”, „Recitaluri si concerte camerale”, „Muzica secolului XXI”, „Mozart Week in Residence” si „Forumul International al Compozitorilor”. De asemenea, vor avea loc concerte si evenimente in Piata Festivalului, conferinte, lansari de discuri si de carte, spectacole extraordinare.
Pentru mai multe detalii: https://www.festivalenescu.ro/
.
| |
|
|
|