| Acum niște ani |
| 23 decembrie 2024 |
|
|
|
| Treimea emoțiilor |  | | (Muzică) | | Pe scurt, in cifre, a doua treime a Festivalului International „George Enescu” a insemnat 25 de spectacole, 68 de lucrari, apartinand unui numar de 38 de compozitori, de la contemporani, chiar patru prime auditii, la Beethoven, Rahmaninov, Wagner, Sostacovich, Britten, Richard Strauss, Poulenc, Grieg, Ravel, Brahms, Lutoslavki, Simanowski, Lipatti, Ligeti si, in fiecare zi, cel putin o lucrare semnata George Enescu. Pe langa extraordinara concentrare pe desavarsirea unor interpretari rafinate si personale, spectacolele au fost incarcate de emotie, poate cea mai clara dominanta a acestei perioade de Festival. | Cea de-a doua treime a Festivalului a inceput cu doua interpretari memorabile, Elisabeth Leonskaja cu Imperialul lui Beethoven, alaturi de Orchestra Simfonica a Radiodifuziunii din Viena, sub bagheta maestrului Horia Andreescu si, in aceeasi zi, Yuja Wang cu Concertul nr. 3 de pian al lui Rahmaninov, alaturi de Staatskapelle Dresden, sub bagheta maestrului Myung-Wung Chung. La ambele concerte explozie de tehnica, tuse nuantate, o contopire intre artist si instrument. Diferite ca stil dar asemanatoare in stiinta de a marca auditoriul.
Intre Ateneu si Sala Palatului, obsesivele teme ale Boleroului lui Ravel de la finalul concertului orchestrei vieneze au plutit, in ziua de gratie 8 septembrie, de-asupra notelor livrate generos de dimineata, intr-un program Ravel si Enescu, de David Grimal si Stefan Simonca Oprita, care au revarsat valuri de melodie, note precise si armonii tulburatoare din Impresiile din copilarie si Andante Malinconico ale lui Enescu.
La Sala Radio, Oglinda si Teodicee, lucrarea compozitorului roman Laurentiu Ganea si-a facut debutul sub bagheta lui Jean Philipe Wurts, cu Daumants Liepins, la pian, unul dintre laureatii ultimei editii a Concursului International George Enescu. Ensemble Linea a spus povestile compuse de Raphael Cendo, Francesco Filidei, Alex Mincek cu teribila forta si expresivitate.
Bucurestiul a adormit tarziu, in acordurile operei lui Vivaldi, Giustino, frumos inlantuite de muzicienii de la Academia Bizantina in instrumente mai rare, cum sunt lauta si salterio si vocile care ne reamintesc ca oamenii au un sambure divin.
Ziua a doua. Luni a inceput pe acordurile Sonatei nr.1 pentru violoncel si pian, semnata de George Enescu. Atacul ferm al primelor masuri, precis punctat de Plamena Mangova si ritmul, ca o bataie de inima, al violoncelului lui Alexander Kniazev au asezat rotund vibratia zilei si saptamanii. Tic-tac, tic-tac.
Au urmat Brahms, cu Sonata nr.2 pentru violoncel si pian si César Frank cu o transpunere pentru violoncel si pian a Sonatei in la minor, ambele, conversatii muzicale pline de farmec, cuceritoare in interpretarea duo-ului. Capela de stat din Dresda, la a doua reprezentatie din Festival, a deschis clasic, solid, cu Uvertura la Freischutz si apoi, alaturi de soprana americana Laura Aikin a dispus, ca intr-un tablou de sunete, aproape material, cele Sapte cantece pe versuri de Clement Marot ale lui Enescu, cu tuse fine si culoare. Brahms, Simfonia a IV-a in final, fara gres, plin, asezat, intr-o citire noua, ca o imbratisare intr-un val fin de idei cunoscute si totusi surprinzatoare.
Fortissimo la emotie, liber la lacrimi si liber la zambete in ziua a treia. Rolando Villazon a deschis dupa amiaza mai intai cu spiritul, apoi cu vocea lui clara, placuta. Cu un repertoriu acordat la personalitate, incluzand de Falla,
Federico Mompou, Revuelto, Calvo si alti autori de cantece spaniole, alaturi de Carrie Ann Matheson la pian, artistul si-a absorbit total publicul (chiar si literalmente, oferind si carand scaune) pe scena.
A urmat o noua avalansa de idei si de frumos, de la Orchestra Romana de Tineret, sub bagheta lui Michael Sanderling. Concertul romanesc de Ligeti a sunat ca o sarbatoare. Cu Nobuyuki Tsujii la pian, Concertul nr. 2 de pian al lui Rahmaninov a proiectat spre audienta mii de fire sonore, coplesitoare pornite din abordarea interesanta a interpretului si comuniunea intima orchestra-solist. In final, Cvartetul cu pian nr.1 in sol minor de Brahms in orchestratia lui Schoenberg, a permis orchestrei sa etaleze un sunet matur, plin, crescut ca o paine numai buna de degustat de iubitorii muzicii. Totul cu o bucurie si daruire sincera care au cucerit total publicul.
Noaptea s-a incheiat la Ateneu cu Marcello, Mozart si Haydn si Orchestra de camera Ion Voicu, sub bagheta lui Madalin Voicu. Mihaela Martin a subliniat cu timbrul perfect al viorii sale cumintenia splendida a structurilor mozartiene si a imbracat orasul, peste noapte cu materialul potrivit pentru visare.
Miercuri, ziua a patra, a debutat din nou cu un boom emotional lansat de asta data de sunetul viorii manuite de Maxim Vengherov interpretand Balada lui Enescu. Apoi, alaturi de aceeasi Orchestra a Filarmonicii din Monte Carlo, sub bagheta lui Vengherov, un alt artist carismatic si convingator, violoncelistul Gautier Capucon. Romantism la cote inalte, Ceaikovski pe toata linia si in final Simfonia a VI-a, Patetica.
Un crescendo ravasitor pentru publicul festivalului care urma sa se intalneasca peste putin timp, la Sala Palatului, cu un alt urias impresionant, Orchestra Academica de Stat a Rusiei „Evgheny Svetlanov” cu maestrul Vladimir Jurowski la pupitru si cu un repertoriu provocator, De profundis semnat de Retinsky, Concertul nr. 2 de pian al lui Sostakovitch cu Alexandra Silocea la pian si Simfonia a II-a a lui Enescu.
Noaptea s-a incheiat cu Grand Chapelle Madrid care a preluat Ateneul parca pentru a oficia o slujba laica, cu Grupajul de piese Sarbatoarea Invierii in Piata Navona.
Ziua a cincea a debutat sub semnul indraznelii, Adritti Quartet pe scena Conservatorului a propus compozitii care experimenteaza puterea sunetului in moduri noi, de la structura lucrarilor, la amplasamente neobisnuite si dialogul dintre instrumente si sunete electronice. Au fost interpretate lucrari de Brian Ferneyhough Dum Transisset I-IV, Joshua Fineberg La Quintina, James Clarke Cvartetul de coarde nr. 4 si, in prima auditie, lucrarea lui Fred Popovici Cvartet de coarde. Pe afis, apar linii noi, mai putin obisnuite, “Deocamdata”, ar spune Adritti Quartet. Live-electronic realization: SWR Experimentalstudio, Freiburg, Thomas Hummel sound direction, Grig Burloiu sound designer, co realizatori ai unora dintre lucrari.
La numai 30 de minute de la terminarea concertului ce includea accentele crocante ale tehnologiei, cuceritoarea caldura a vocii umane a pus din nou stapanire pe public. La fel personalitatea de o eleganta si deschidere totale. Am numit aici pe Sir Bryn Terfel, inobilat pentru marile servicii aduse Operei pe care continua sa o promoveze ca un Sir al unui imperiu de suflet, international. In recital Wagner, arii din Lohengrin, Walkiria, Maestrii cantareti, Ceaikovski- Evgeni Oneghin, Rodgers & Hammerstein, Weil, Bock. Vocea plina, abordarea acutelor cu o usurinta si claritate formidabile, intrarea rapida, succesiva in roluri cu tonalitati diverse, bucuria de a impartasi cantul pareau ca vor exploda atmosfera de la Ateneu.
A urmat o alta serie de emotie cu solid asezata Orchestra Academica de Stat a Rusiei, sub bagheta lui Gabriel Bebeselea. La Sala Palatului, Pastorale Fantasie a lui Enescu a rasunat coplesitor, dirijorul punand in perfecta armonie atuu-rile orchestrei si viziunea asupra lucrarii. Apoi violistul Ray Chen a ridicat stacheta simpatiei cu o prestatie impresionanta-tehnica si stapanire a instrumentului, pasiune si nunate a concertului pentru vioara a lui Korngold. La final, Simfonia a IV-a Manfred, a lui Ceaikovski, manusa pentru inima orchestrei si inca o picatura de romantism pentru public.
Ziua a sasea si-a conturat profilul matinal cu Orchestra Filarmonicii George Enescu, la Sala Radio, intr-o serie intersanta deschisa de sunetele ingeresti ale flautului lui Ioan Bogdan Stefanescu in lucrarea Doinei Rotaru „L’ange avec une seule aile”. Au urmat Tristan Murail, Concert pentru pian si orchestra cu Francois Frederic Guy la pian, Ivan Fedele „UR” pentru orchestra simfonica si Unsuk Chin, Concert pentru vioara si orchestra cu Viviane Hagner la vioara. Spectatorii au plecat imbracati in uriasele contradictii ale vremurilor, reprezentate aproape cinematografic de sunetele muzicienilor.
Apoi Gidon Kremer si echipa Kremeratei Baltica au propus un repertoriu Enescu, Lipatti si Weinberg, intr-o citire impresionanta a lucrarilor. Aria scherzino pentru vioara si orchestra cu Dzeralds Bidva la vioara se adauga interpretarilor care depun marturie despre inspiratia inainte de vremuri a operei lui Enescu si redescopera scanteia lui de genialitate. In mainile lui Fuad Ibrahimov, care a dirijat o parte din lucrari, Lipatti si Enescu au lasat din nou o amprenta sonora in inima publicului. Pascal si Ami Roge la pian au evidentiat cu aplomb si sensibilitate tusele universale ale Simfoniei concertante pentru doua piane a lui Lipatti, s-au jucat cu temele, le-au conturat fin si au pus acolo unde ii sta locul, in marea muzica, lucrarea aleasa.
Seara a adus melomanilor bucuria intalnirii cu maestrul Vasily Petrenko, Oslo Philharmonic Orchestra si pianistul Leif Ove Andsnes. O revelatie a ultimilor ani, orchestra care isi aniverseaza centenarul a deschis cu o prima auditie, o piesa a compozitorului norvegian Øyvind Torvund, Morning forest, parca o oglinda peste timp a clasicului Morning a lui Grieg. A urmat, de altfel, Concertul de pian, in la minor, intr-o citire noua si memorabila. Leif Ove Andsnes a asezat pentru acest clasic noua referinta, la Bucuresti. A urmat Bartok, Concertul pentru orchestra Sz116 BB123 care a dezvaluit amalgamul miraculos pe care forta si flexibilitatea orchestrei alaturi de claritatea viziunii dirijorale il pot obtine. Norvegienii au aratat cum poate exploda sufletul chiar si atunci cand textul muzical navalnic si profund emotional este continut din interpretare, cu eleganta.
Emotia nu s-a terminat aici, Seria de concerte By Midnight a adus melomanilor Leonora, opera lui Beethoven, in interpretarea Orchestrei Baroce din Freiburg si Zurcher Sing-Akademie, cu o montare in format de concert, dinamica, proaspata, curenta. Sub bagheta maestrului Rene Jacobs si a lui Florian Helgath, dirijorul corului, intreaga frumusete a constructiei bethoveniene s-a revelat in jocul solistilor, in vocile potrivite, in miscarea scenica, in tot.
Ziua a saptea, sambata, 14 septembrie, a debutat in acordurile de pian ale recitalului lui Marc-Andre Hamelin care a propus Enescu si Feinberg, intr-o o abordare plina de culoare, sensibila, profunda, dezvaluind subtilitatile textului muzical. A urmat Orchestra Filarmonicii „Moldova” din Iasi sub bagheta lui Brad Lubman, cu textele contemporane semnate de Calin Ioachimescu, Michaell Jarell, Johanes Maria Staud, Philippe Manoury. Sectiunea de la Sala Radio este plina de vigoare si este locul de unde spectatorul se incarca cu energia vremurilor, temele actuale pe care compozitorii le transpun in lucrari abundand de simbolism. Ilya Gringots la vioara si Grau-Schumacher piano duo au punctat si scos la lumina “Peisajele cu figuri absente” respectiv Zonele de turbulenta, cu atentie si expresivitate.
Dupa amiaza, a continuat cu un repertoriu fara gres, o bucurie semnata Lutoslawski. Rahmaninov si Poulenc, sub bagheta maestrului Tiberiu Soare si in interpretarea Orchestrei Regale din Liege. Precisa, rotunda, intr-o abordare interesanta, orchestra a fost completata perfect de solistii, Daniel Kouzukhin, la pian, sensibil, nuantat pentru Rapsodia pe teme de Paganini si Ana Caterina Antonacci, stralucitor, cum ne-a obisnuit deja, pentru La Voix Humaine.
Melomanii au avut apoi o noua intalnire cu Orchestra Filarmonicii din Oslo si Vasily Petrenko. De aceasta data muzicienii si-au revelat nuantarea si umorul in Poemul simfonic, Don Quijote a lui Richard Strauss, apoi au purtat auditoriul printr-un Enescu de o frumusete ravasitoare, Simfonia concertanta pentru violoncel si orchestra, op. 8, alaturi de expresivul Johanes Mouser si au incheiat cu Simfonia a V-a a lui Ceaikovski in nota-marca a orchestrei care reuseste sa proiecteze intreaga fumusete a textului muzical rotund, unitar, profund si absolut impresionant.
La miez de noapte Orchestra Armonia Atenea sub bagheta lui Georges Petrou a „crosetat” dantelariile operei Arminio, semnate Händel, alaturi de solistii cu o tehnica impresionanta, voci pline, potrivite rolurilor, intr-o forma de zile mari si cu pofta de spectacol. Partitura include doua roluri de contratenor, extraordinar sustinute de Max Emanuel Cencic si Davis Dq Lee si a permis sopranelor Sandrine Piau, Alexandra Kubas-Kruk, mezzo-sopranei Ruxandra Donose, tenorului Sebastian Monti si bas-baritonului Pavel Kudnikov sa isi etaleze maiestria vocala si forta artistica.
Despre Festivalul International George Enescu
Ajuns la cea de-a XXIV-a editie, Festivalul International George Enescu se va desfasura in perioada 31 august-22 septembrie 2019. In salile de concerte din Bucuresti, vor urca pe scena peste 2.500 dintre cei mai valorosi muzicieni ai lumii, avand 50 de nationalitati si vor fi prezentate 84 de concerte si recitaluri. Editia din acest an a festivalului totalizeaza 34 de prezente in premiera in Romania: 25 de artisti, printre care Marion Cotillard, Kirill Petrenko, Mitsuko Uchida si noua dintre cele mai bine cotate orchestre din lume.
Editia 2019 a Festivalului Enescu isi asteapta publicul la Sala Mare a Palatului, Ateneul Roman, Sala Radio si la Sala Mica a Palatului la concerte si recitaluri grupate in jurul a sase mari sectiuni: „Mari orchestre ale lumii”, „Concertele de la miezul noptii”, „Recitaluri si concerte camerale”, „Muzica secolului XXI”, „Mozart Week in Residence” si „Forumul International al Compozitorilor”. De asemenea, vor avea loc concerte si evenimente in Piata Festivalului, conferinte, lansari de discuri si de carte, spectacole extraordinare.
Pentru mai multe detalii: https://www.festivalenescu.ro/
.
| |
|
|
|
|
|