La virsta de 12 ani Stefanita a fost intemnitat in fortareata de la Buciulesti-Bistrita, impreuna cu mama si sora sa Ruxandra, dupa ce logofatul Gheorghe Stefan l-a detronat pe Vasile Lupu. Dupa cativa ani de captivitate, Stefanita a fost eliberat, iar Poarta Otomana l-a numit in 1659 voievod. A intrat solemn in Moldova insotit de tatari si o mie de albanezi. Cronicile vremii precizeaza ca, desi Stefanita era firav la trup din cauza indelungatei detentii, avea mintea agera. 

Totusi, cronicarul muntean Radu Popescu spunea despre tanarul domn ca „facea lucruri copilaresti, sau sa zic mai bine nebunesti”.

Contextul politic si economic in care a domnit Stefanita Voda

Pe timpul domniei acestui “copil fara nici o experienta", cum a fost numit Stefanita Lupu, Moldova a trecut prin numeroase evenimente politice si militare. In scurta sa domnie (noiembrie 1659 – septembrie 1661), Stefan-Voda i-a “deranjat” pe aproape toti vecinii, Transilvania, Polonia, Crimeea, Tara Romaneasca, Ucraina, fara a iesi din cuvant  vizirului Koprulu. Una dintre primele actiuni externe ale tanarului voievod a fost participarea contingentului moldovenesc la operatiunea de inlaturare din Scaunul Munteniei a voievodului Radu Mihnea. La doar citeva zile de la inscaunare, Stefanita Lupu poruncea parcalabilor si altor dregatori ai statului sa scuteasca provizoriu de dari populatia tarii.

Si cu mediul bisericesc a reusit sa mentina o relatie buna. In timpul domniei sale, a fost finisata construirea manastirii Golia din Iasi, au fost scutite de dari manastirile si inzestrate cu mosii si sate. Tocmai de aceea, Patriarhia de la Constantinopol l-a apreciat  pe Stefanita Lupu. Acesta s-a dovedit un bun aparator al intereselor Moldovei, a intarit relatiile cu vecinii, in special cu Muntenia, a dezvoltat comertul si economia, i-a scutit pe tarani de biruri.

In ceea ce priveste relatiile cu tarile vecine ele erau si bune si rele, dar neaparat pe placul Inaltei Porti. Astfel, in vara lui 1660, Stefanita Lupu a poruncit sa fie atacata urbea “cazaceasca” Raszkow, unde locuia sora-sa Ruxanda, vaduva lui Timos Hmelnitki. Unii cercetatori pretind ca ea ar fi fost prizoniera cumnatului ei, Iurie Hmelnitki, altii, ca ar fi  refuzat sa se intoarca in Moldova la solicitarile tatalui si fratelui sau. Rezultatele campaniei au fost altele decat cele asteptate.

La inceputul anului 1661, cazacii l-au pus in Scaun pe Constantin Serban, dar carmuirea acestuia nu a durat decat  o luna. La mijlocul lui februarie 1661 Stefanita, impreuna cu protectorii sai, il invingeau pe uzurpator la Tatarasi. Mai dificile au fost raporturile cu Transilvania, unde lupta pentru tron se ducea intre mai multi pretendenti: Gheorghe II Rakoczy, Acacius Barcsay si  generalul Ioan Kemehy, invingator devenind ultimul.

In ceea ce priveste raporturile diplomatice cu statul polon,  se poate vedea in documentele din acea perioada ca Stefanita a insistat pe langa Ian Kazimir sa-i fie restituita o suma “de patru ori o suta de mii si cincizeci de mii de zloti polonezi, bani gheata, precum si bijuterii care ramasera dupa moartea surorii sale Maria Radziwill”. In aceasta privinta, edificatoare este cartea lui Corfus I., "Documente privitoare la storia Romaniei culese din arhivele polone. Sec.XVII".

Totusi, in plan intern, domnul avea sa se  confrunte cu o situatie economica precara. Lupta pentru tron si raidurile turco-tatare au agravat si mai mult viata oamenilor de rand. Acestor conflicte politice si militare li s-a adaugat si foametea. Ca sa le salveze vietile, oamenii acceptau sa-si vanda copiii. Din lipsa de bani si produse alimentare, ei se hraneau cu coaja de copac si papura. Domnia lui Stefanita s-a consolidat treptat, dar moartea tatalui sau, in  1661, si febra tifoida i-au pus capat. La sfarsitul lunii septembrie a anului 1661, Inalta Poarta a instalat in Moldova un alt domn, pe Eustratie Dabija (1661-1665).

Originile poreclei Papura Voda si ale expresiei "Tara lui Papura Voda"

De numele domnitorului Stefanita Lupu se leaga si una dintre cele mai plastice expresii intrate in vocabularul si mentalul colectiv, "Tara lui Papura Voda". Pentru a afla originile acestei expresii, care sunt cauzele care i-au dat nastere, este necesara o privire aruncata pe cronicile acelor vremuri. Astfel, se poate vedea ca, in anul 1660, an in care Stefanita Lupu era inca domnitor al Moldovei, o ciuma si apoi o foamete cumplita, provocata de jafurile tatarilor si de o mare invazie de lacuste, au afectat provincia. 

Foamea oamenilor din tinut era atat de mare, incat acestia, nemaiavind hrana, au ajuns sa foloseasca coaja de copac si papura macinata in loc de paine. De aici i s-a tras tinarului domnitor porecla de Papura Voda.

_______________________________________________________________

Martor ocular al acestor evenimente, Miron Costin scria: “oamenii manca(u)…papura uscata in loc de paine…, poreclea si pre Stefanita-Voda, de-i dzicea Papura-Voda”.

_______________________________________________________________

Desi, cronicarul Radu Popescu preciza in "Istoriile domnilor Tarii Romanesti" ca Stefanita Lupu mai era supranumit si "Stefan slabanogul”, “necoptu in varsta sa”, “dezmierdat si inimos”, “la manie rapitoriu”, tot "Papura Voda" a ramas cea mai cunoscuta porecla a sa.

In secolul in care traim, expresia "Tara lui Papura Voda" nu s-a pierdut din vocabularul curent al romanilor, asa cum s-ar putea crede. Dimpotriva. Desi multi nu stau sa ii mai cerceteze originile, in folclor ea este folosita atunci cand se doreste sublinierea unei nemultumiri legata de felul in care este condusa tara, face trimitere catre o tara fara stapan, unde legile nu mai exista sau sunt incalcate.