| Plecat prea devreme dintre noi, compozitorul ne-a lasat lucrarile sale, in care investea mestesug, emotie si idei, intr-un echilibru remarcabil. Nu a ales calea riscului explorarilor muzicale de tip experimental, de avangarda ci o cale de mijloc intre traditie si o actualitate auto-filtrata pe care a transformat-o in stil personal.
Unul dintre CD-urile recent aparute in Antologia Muzicii Romanesti finantata de Ministerul Culturii si Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania si publicata de Editura Muzicala in parteneriat cu Societatea Romana de Radio, ii creioneaza un binemeritat portret lui George Balint, printr-o selectie de lucrari reprezentative pentru creatia sa - de-sine in cu-Sine – poem pentru gonguri si orchestra (2017) dedicata percutionistului Alexandru Matei, Bontrom, sunetul furat (2010) pentru trombonistul Barrie Webb si ansamblul Traiect, Telos pentru orchestra simfonica mica (2010) – in memoriam Stefan Niculescu, Ortus Novorum Athenas (Ivirea Atenei) – concert pentru harpa, orchestra de coarde si percutie (2019) si ultima sa lucrare, fara titlu - ... pentru pian si orchestra (2019).
George Balint
George Balint a fost activ implicat in viata muzicala valorificandu-si numeroasele calitati: compozitor (membru in Biroul de Muzica instrumentala si Multimedia si Consiliul Director ale UCMR), dirijor (Teatrul National de Opereta „Ion Dacian” din Bucuresti), pedagog (conferentiar la Universitatea din Pitesti si cadru didactic asociat la UNMB), editorialist si redactor-sef al revistei Actualitatea Muzicala, autor a doua volume de studii interpretativ-teoretice si eseuri referite gandirii muzicale: „Opera sonora, niveluri in perspectiva oblica” si „Privirea estetica, incercare in contemplarea muzicii”. Opera sa componistica cuprinde numeroase opusuri in aproape toate genurile academice, de la cameral-instrumental la simfonic, de la lied, la coral, vocal-simfonic si opera. Multe dintre lucrarile sale au fost onorate cu importante premii ale UCMR, precum si cu Premiul „George Enescu” al Academiei Romane (2002).
Filonul folcloric i-a influentat multe creatii in care se percepe un ethos romanesc bine dozat si filtrat de bunul sau gust artistic, la acesta adaugandu-se inspiratia de natura poetica sau cea filosofica si spiritul ludic. Muzica-stare, muzica-dor, muzica contemplare sau muzica-joc sunt emanatii ale necesitatilor sale interioare profunde ce i-au impregnat parcursurile sonore.
George Balint a ramas pana la sfarsitul vietii, un spirit luminos, caruia i se cuvine recunostinta pentru numeroasele contributii aduse vietii noastre culturale. CD-ul portret ce-i reaseaza muzica in amintire este un omagiu pe care Uniunea Compozitorilor si Muzicologior din Romania i-l prezinta, punandu-i in lumina importanta si valoarea in contextul peisajului muzical romanesc si international.
.
|