«Cand am vazut pentru prima oara lucrarile lui Mihai Ciplea, gandul m-a dus  imediat catre manuscrisele de la Qumran, sulul numit Razboiul fiilor Luminii impotriva fiilor intunericului. Nu a fost vorba de un razboi, ci mai degraba de o tensiune, o fragilitate, de umanitate. Nu a fost vorba de o lupta escatologica, ci de o tensiune interioara, o incordare.

Lumina releva culoarea dar odata cu intunericul se clarifica forma. Fiinta umane are nevoie de ambele. Fiind imposibil sa traiasca in obscuritate totala, orbii percep semnale mai mult sau mai putin prin unde luminoase. Aceasta este o caracteristica specifica nevazatorilor. 

Ceea ce ne transmite Mihai Ciplea, este ca intre cele doua situatii, (lumina si intuneric) e un paradox al starii  mentale, prin care ne este imposibil sa fixam imaginea sau ideea. Senzatia ca totul ne scapa, ca este neclar.

Cu cat ne apropiem mai mult de lumina, cu atat ne ardem mai tare, cu cat suntem mai tentati sa ne apropiem de intuneric, cu atat acesta dispare. Trebuie sa acceptam  tot ceea ce este neclar, incertitudinea. Sa trecem peste aceasta bariera a controlului. Sa acceptam sa traversam teritoriile obscure. Sa plutim, sa ne lasam purtati, sa abandonam teritoriile cunoscute pentru a infrunta necunoscutul si a ne regasi cel mai bine. Pentru mine este transcrierea exacta a ceea ce in Orient, mai mult in Est se numeste “abandonarea de sine“. » Anouk Lederle, curator.

Mihai Ciplea apartine generatiei de treizeci de ani a scolii din Cluj. Nascut in 1984 in Baia Mare, a absolvit Facultatea de Arta si Design din Cluj-Napoca. Timisoara este unul dintre orasele sale de adoptie. A urmat un Master in Grafica si a expus de mai multe ori, mai ales la Galeria Jecza in 2009, "About bodies / Despre corpuri" si 2011 "Ecce homo". In 2013, el a obtinut Marele Premiu al Bienalei de Pastel din Polonia. in prezent, el traieste si activeaza in Baia Mare.