|
De ce pictez pe sticla?
M-am nascut la Stoenesti, Arges, intr-o casa mare, cu peretii grosi de un metru, iar tapsanul ferestrelor era locul meu de joaca. Ferestrele erau impartite in multe patrate, iar cand geamurile se abureau, desenam pe ele Ingeri.
Am aflat mai tarziu ca sticla este o materie vie, care dupa un timp devine mai densa jos si mai rarefiata sus, apoi daca o intorci se schimba.
Este ca o clepsidra vie.
Ma obsedeaza sticla, deoarece pot sa pictez bidimensional si sa realizez a treia dimensiune; lasand spatii transparente, unde desenez sau pun hartie, care sa te duca cu gandul la ceva... miscare, curgere, liniste, neliniste... la un spatiu magic.
Nu intamplator, ramele sunt ca niste casete. Realizez instalatii. Compozitii spatiale, cu lumina.
Prin sticla trasparenta pot sa intru cu gandul in spatiul interior si sa privesc spre exterior; pot sa inventez povestea mea, ferestre catre sufletele oamenilor si nu numai... catre Dumnezeu. Se spune ca unde este gandul, suntem si noi, sufletul si spiritul nostru. Am constatat ca dupa rugaciune, mintea coboara in inima, in suflet, se poate spune ca pictam cu sufletul, nu cu mintea; asa faceau si taranii iconari.
Exista rugaciunea iconarului.
Cateodata matuiesc o parte din sticla, unde - ceva – nu trebuie sa se vada in totalitate, ci discret, putin, rafinat.
Imi place jocul dintre translucid si semiopac, intre vazut si nevazut, intre aratat si ascuns, intre marturisire si tacere.
Oglinda ma ajuta sa implinesc spatiul magic.... este un joc minunat.
Maria Constantinescu
Despre Maria Constantinescu, au scris: Vasile Dragut, Nicu Steinhardt, Giulio Carlo Argan, Ricardo Barletta, Francoise Bonardel, Franz Grieshofer, Paul Barbaneagra, Corneliu Antim, Horia-Roman Patapievici.
Expozitia va putea fi vizitata la Muzeul Taranului, pana pe 23 martie 2014, de marti pana duminica, intre orele 10.00 si 18.00.
. |