| Construita pe structura unui eseu vizual, expozitia Portret / Atelier. Ioana si Dumitru Mischiu dezvaluie, ca si in exercitiile trecute, o anume stratigrafie care concentreaza o serie de priviri compuse pentru a oferi vizitatorilor mai multe niveluri de lectura ale temei: arhivarea traditiei prezenta in relatia colectiei de muzeu cu obiectul patrimonializat, istoria mestesugului, mitologiile personale care dau autenticitate si individualitate profilului de mester, observarea unei tipologii specifice ceramicii de Horezu, schitarea contextului actual al acestui vechi centru de ceramica romanesc, ritmate din unghiurile de vedere ale documentarii vizuale si etnografice.
Povestea Ioanei si a lui Dumitru Mischiu, amandoi deveniti mesteri din familii de olari, incepe prin anii ‘60 si traverseaza perioada comunista in toata evolutia ei, pana astazi. Intrebati daca pastreaza stilul ceramicii de Horezu sau prin ce se diferentiaza de ceilalti olari, raspund invariabil ca multi mesteri din sat: facem la fel cum au apucat mosii nostri, chiar daca mai venim si noi, pe ici pe colo, cu semne de-astea, de-ale noastre. Documentarea noastra isi propune sa contureze vizual un instrumentar simbolic clasicizat, alternandu-i, intr-un dialog viu, forme ale unui artizanat inceput in perioada comunista si revitalizat de turismul cultural post-decembrist.
Curator: Lila Passima
Program de vizitare: 10.00 – 18.00, de marti pana duminica
Vernisaj: 20 martie, ora 17.30, Sala Foaier
12 aprilie 2014, ora 17.00
Lansare caiet Portret / Atelier. Invitata: Ioana Mischiu
Improvizatie sonora: invitat Calin Torsan – instrumente de suflat, Juan Carlos Negretti – instrumente de percutie
Eu ma suiam da copil pa roata, mereu, cum ar fi ca la patru-cinci ani, nu puteam s-ajung la ea. Invarteam roata-ntai, si pa orma puneam mainile-acolo, pa pamint, sa fac. Cand sa fac si io mai bine, atunci incepea roata sa mai stea. Iar ma dam jos, iar invarteam. Cand esti mic nu poti s-ajungi acolo, la roata. Io de mica am umblat cu pamant, ca daca am fost cu pamantu’ in casa si taticu’ a lucrat si el, noi eram mereu pa roata, ziceam ca sa facem si noi oala, o cana, ce-o iesi, acolo. Mie chiar mi-e drag, ca daca nu lucrez o zi, io sunt bolnava. Nu stiu, mi-a intrat in sange meseria asta. Bine c-ati venit acuma, ca daca veneati in vara poate mai rau imi tremura mana. Din ce trece timpu’, din ce imi tremura mana, nu stiu ce naiba.”
Ioana Mischiu, Horezu, sat Olari
. |