| Aurel Vlad a ales o partitura sapientiala, o parabola a versantilor de cunoastere a vietii: inocenta, cuplul, caderea si uzura raului mundan. In primul deceniu postcomunist, Vlad Aurel a dat expresie gestica si volumetrica unui repertoriu de spaime si suferinte, de doliu istoric, care l-au calificat drept un dramaturg de teatru al durerii.
Exista la Vlad, compensatoriu, tema bucuriei si a adamismului. Geneza, Eva si ramura infrunzita au castigat teren in anii mai recenti. Asa se face ca „foaia“ de tabla schimba atacul mainii inspirate, de la cioplirea busteanului cu barda, la pliere, ondulare si lipire.
Aurelia Mocanu
. |