Fragment din textul de prezentare a expozitiei, semnat de prof. univ. dr. Nicolae IUGA.

“Prin unele trasaturi care se pot remarca la prima vedere – culori grave, spatii monocrome taiate ferm si delimitate net unele de altele, impartirea uneori a cadrului prin diagonale energetice, o simbolistica ubicua insinuata sau explicitata – lucrarile lui Valentin Rozsnyai imbie la conceptualizare. in spatele tablourilor se poate ghici si se poate reconstitui o naratiune mitologica intrinseca ce abia asteapta sa fie decriptata hermeneutic, confirmand o data in plus ideea ca mai intai nu a fost nici oul si nici pasarea, ci mai degraba ideea de zbor, ca mai intai a fost mitul si mai apoi metafora, iar metafora – fie ea si palstica – nu este altceva decat un mit comprimat aposteriori, un mit povestit eliptic. 

Cateva teme se deceleaza cu claritate. Mai intai Timpul. Timpul curge continuu, uniform si intr-un singur sens, ca raul lui Heraclit, numai pentru simtul comun. Timpul fizic, cel dat de miscarea astrelor, de miscarea de rotatie si de revolutie a planetelor, pe care noi oamenii il masuram cu doua mijloace conventionale, ceasornicul si calendarul, este in esenta si el un timp care curge uniform incetinit, dar cu o incetinire imperceptibila la scara infima a vietii omenesti si chiar la scara scurtei durate a civilizatiei umane pe pamant. In timpul fizic avem „infinitul rau” cum il numea Hegel, adica linia timpului unidimensional care curge de la trecut prin prezent spre viitor la infinit. De ce „infinit rau”? Pentru ca acest fel de „infinit”, ca un soc infinit de-a lungul lucrurilor finite, nu poate fi atins niciodata si nu satisface nevoia de rationalitate intrinseca a spiritului omenesc. si atunci? Ei bine, acest fel de infinit trebuie „recurbat in sine”, reflectat in sine, adica adus in oglinda Spiritului, a constiintei cunoscatoare si atunci obtinem „infinitul bun”, infinitul fara rest, pentru ca oglinda Spiritului ramane aceeasi, chiar daca reflecta o infinitate potentiala sau actuala de lucruri.

In lucrarile lui Valentin Rozsnyai timpul infinitului rau este reprezentat ca o spirala care creste de la stanga la dreapta, dupa miscarea aparenta a soarelui pe cer, este timpul creat in desfasurarea lui cosmica, timpul Universului in expansiune dupa actul Creatiei, timpul facut, in care Creatorul a pus si creaturile sale, dar este totodata si Cronosul care ne macina fiinta lent dar sigur, transformand-o in heideggeriana fiintare neabatuta catre moarte. Reprezentarea plastica poate sa fie asemanata si cu o cochilie de melc, care creste de fapt urmand o lege matematica (sirul lui Fibonacci).

Dar Creatorul nu ne-a dat noua numai „Timpul facut”, Cronosul, ci ne-a daruit si „Timpul re-facut”, Timpul restaurat, sau mai bine-zis „Timpul rascumparat” (asa cum pacatul nostru a fost rascumparat cu insusi sangele Fiului Sau) si, mai mult decat atat, ne-a dat noua insine posibilitatea de a ne rascumpara viata-in-timp, prin viata-prin-valori. Ne-a dat nu numai timpul rau al Cronosului, ci si timpul bun al Kairosului, timpul bunei alegeri, in care ne putem schimba destinul nostru in bine, caierul vremii pe care trebuie sa il privim abstragand de la tors. Timpul bun poate fi reprezentat plastic ca o spirala inversa, care creste in sens opus acelor de ceasornic in planul Spiritului, care inseamna o reintoarcere in sine, o iesire din infinitul rau prin intoarcerea acestuia la reflectia in sine a constiintei cunoscatoare. Un exemplu ar putea fi edificator. in anul 1929, Constantin Brancusi deja celebru la Paris, a fost rugat de catre un James Joyce nu mai putin celebru sa-i deseneze portretul. Atunci, spre uimirea tuturor, marele Brancusi a facut dintr-o singura miscare de mana o spirala intoarsa in sine. Asta era tot?  Da. A fost deajuns.

Cele doua spirale orientate diferit, cea crescatoare a lumii vazute, a Universului fizic in expansiune, si cea intoarsa in sine a lumii nevazute a Spiritului, pot fi aflate ingemanate genial in arhetipul numit „coarne de berbec”, in cele doua volute simetrice ale capitelului care incheie coloana ionica. Sau, in cazul lucrarii lui Valentin Rozsnyai care da si titlul expozitiei, in afara de sugestia cornelor de berbec pe care o putem observa aici, se afla si intr-un ou cosmic plutind imponderabil, in care asteapta facerea lumii cele doua spirale in stare latenta. Tabloul lui Valentin Rozsnyai, cel care da si titlul expozitiei: „Facerea si refacerea timpului”, mai este pigmentat si cu elemente onirice, pesti stilizati care zbora impetuos pe verticala, criptograma paleocrestina a lui Iisus Christos inaltandu-se la ceruri, sau evolutia Cosmosului in indreptarea lui catre punctul suprem Omega, ca in Fenomenul uman al lui Teilhard de Chardin.

O a doua tema a discursului plastic al lui Valentin Rozsnyai este aceea a Pasarii Phoenix, care este mai degraba o legenda decat un mit, pentru ca nu explica cu mijloace sacre ceva din ordinea profanului, ci de fapt Pasarea Phoenix se mitizeaza pe sine. Pasarea Phoenix in varianta lui Valentin Rozsnyai este tratata in triptic, potrivit cu secventele de baza ale legendei, auto-ingroparea in sarcofagul de tamaie, arderea si apoi renasterea din foc. Prin efectele sale cromatice, panza pictorului nostru ne provoaca certe sinestezii, ne face sa auzim efectiv Pasarea cantand cu putere sau tipand exaltat, la fel cum putem auzi si pasarile pictate de catre Joan Miró. Echivalentul muzical ar putea fi  Pasarea de foc a lui Igor Stravinski.

In esenta, cred ca in persoana lui Valentin Rozsnyai avem un pictor al maturitatii depline, cu un discurs plastic cerebral, cu o tehnica bine elaborata si diversificata, parcurgand facil distantele dintre cubism, futurism si suprarealism, reiterand cu succes nu numai mituri fundamentale ale culturii noastre europene, ci si paradigme mitologice dintr-o hyponoia a filosofiei.”

Nascut la Carei, jud. Satu Mare la 22.02.1952.

Licentiat in Arte Vizuale – Pictura, la Universitatea de Nord Baia Mare.

Membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania, sectiunea Pictura.

Expozitii personale: 

1972, 1974, 1980, 1985, 2011, 2012, 2013 – Sighetu Marmatiei;

1981- Muzeul din Carei;

1984 – Galeria de Arta U.A.P. Suceava;

2010 – Galeria de Arta U.A.P. Baia Mare;

2014 – Expozitia “Mitul Deconstruit” – Galeria Caminul Artei, Bucuresti

Expozitii colective si de grup

1975, 1976, 1977, 1983, 1984, 1986, 2002, 2010, 2011, 2012, 2013 – Sighetu Marmatiei

1984 – Muzeul de Arta Suceava;

1984 – Galeria U.A.P. Baia Mare;

1986 – Teatrul National Bucuresti;

2009 - 2016 – “Anuala Artelor”, Colonia Pictorilor, Baia Mare;

2010, 2012 – Bienala “Ion Andreescu”, Buzau;

2010, 2012 – Bienala “Gheorghe Petrascu”, Targoviste;

2011, 2013 – Bienala “Lascar Vorel”, Piatra Neamt;

2011, 2013 – Bienala Internationala Meeting Point, Arad.

2013 – Expozitia international “Homage to Picasso”, Zagreb, Croatia

2013, 2014 – Salonul Artelor, Sala “Brancusi”, Palatul Parlamentului, Bucuresti

2013, 2015, 2017 – Bienala Internationala de Pictura Chisinau

2016 – Castelul Banffy, Bontida

Premii: 

Premiul II – Bienala Gheorghe Petrascu, Targoviste – 2012

Marele Premiu - Expozitia international “Homage to Picasso”, Zagreb, Croatia – 2013

Diploma de Excelenta a Ministerului Culturii din Moldova – Bienala Internationala de Pictura Chisinau - 2017