”Nu descrieri caldute, nu palori delicvescente menite sa pudreze semiintunericul, nu fade embleme ale feminitatii, asa cum ne-am putea astepta de la o reprezentanta a clubului FEMINA, ci o pictura vie, traita la cote paroxistice! 

Nu visatorie inconsistenta, nu dragalasenii discret parfumate, bune de afisat in separeuri, ci rostogoliri, revarsari si explozii in lant, tumulturi trecute prin flacari verzi, albastre si portocalii, astri arzand pe fundul oceanelor, forte descatusate sfredelind bulboane, ceruri sfasiate, ca niste esarfe, mase colosale de rosu pravalindu-se in hauri, pe scurt – o fierbere si un framant ca de Apocalipsa! 

Maria Florea picteaza in bataia stihiilor, de aceea nu-si incepe compozitia cu un desen. Stie ca frontiera subtire astfel trasata, calculata sa separe eficace diversele arii ale tabloului, va fi repede stearsa de suflul exploziilor colorate, de aceasta nestavilita revarsare de magma incandescenta. Dar cu atat mai pretios ne apare desenul in filigran, ornand, la capatul urgiei, o creasta de val urias, incremenit intr-o ipostaza sublima! Caci la un moment dat stihiile se potolesc, astrele isi regasesc traiectoria, Universul surpat, bulversat, se reagrega, energiile se calmeaza, masele colorate se aseaza in structuri inteligibile.

Maria Florea distruge un Univers istovit, inchistat in dogme si prejudecati, pregatind materia prima pentru o uriasa opera constructiva, opera inceputa cu aceasta incitanta expozitie."

Mihai Pamfil