***

De la Nasterea lui Iisus Hristos, ca eveniment biblic, la sarbatorile populare legate de aceasta nastere este acelasi drum ca acela de la dogma la povestile calde si pline de imaginatie nascocite de un popor bland care leaga Nasterea Mantuitorului de bucuria zilei ce creste aducand lumina si anuntand sfarsitul gerurilor.

Romanii au zeci de povesti despre Craciun. in toate este vorba despre Fecioara Maria, alungata in drum si prigonita, gasindu-si loc pentru nasterea Fiului Sau intr-un staul al lui Mos Craciun. Sotia acestuia (Baba Iova, Craciuneasa) o asista la nastere si din aceasta cauza este pedepsita de sotul ei prin taierea mainilor de la coate. Se spune ca Maica Domnului i-a dat in schimb maini de aur cu care sa-i inveleasca pruncul. Vazand mainile de aur ale Craciunesei, Mos Craciun intelege minunea Nasterii Mantuitorului si o accepta. In majoritatea povestilor se vorbeste de boii blanzi, binecuvantati de Fecioara sa manance putin si sa fie satui, si de caii care au indraznit sa manance fanul de pe trupul gol al Copilului Sfant, fiind blestemati sa nu se sature niciodata si sa aiba carnea tare si atoasa.

In unele povesti se spune ca primul animal care a vestit Sfanta Nastere a fost o broasca. Maica Domnului a binecuvantat-o sa vesteasca intotdeauna ploile si sa traiasca cu trupul vesnic. De aceea trupul de broasca moarta nu face niciodata viermi, ci se usuca si se „pomaieste”. Daca omori o broasca se manie Dumnezeu si iti mor vitele, iar anul aduce ploi si inundatii.