Pictura lui Haim este una foarte directa, construita printr-o privire particulara, care uneori pare ca face trimiteri la conturul sintetic al desenului cu care iconarii incep pictura pe sticla, dar si la reciclari ale desenelor flamande, impresioniste, de banda desenata contemporana sau ale unui realism poetizat. Chipurile taranilor pictate de Haim devin iconuri ale satului maramuresean contemporan intr-o reciclare postmoderna care surprinde sintetic elemente de culoare locala, umor, atmosfera taraneasca, cat si recuperarea unui stil frust, naiv, local, aglutinat cu interventii personale care tin de un instrumentar specific artei contemporane. Taranii lui Haim sunt desenati fotografic chiar daca instrumentele de lucru sunt cele clasice: creion, pastel, culori de apa. Si desi sunt abia iviti de pe suprafata lemnului sau reliefati pe fundaluri ce amintesc de decoratia geometrica a scoartelor taranesti, ei devin personaje vii, care te patrund cu privirea si iti povestesc intreaga lor viata.

Ca Spiritul Sapantei este puternic si viu, o demonstreaza din plin chiar picturile Norei.

Nora picteaza cu sufletul. Precum taranii lucrau icoanele. Intoarcerea la autoportret a Norei ne este dezvaluita printr-o serie de treceri delicat construite, de la expresivitatea frusta si frumusetea decoratiei viu colorate de pe ia maramureseana, a farfuriilor si a stergarelor de culme din casele tarancelor, la delicatetea aristocratica a broderiei de la oras si a parfumului interioarelor de casa veche, ipostaziate in atmosfera naturilor statice. Picturala, poetica, melancolica dupa ingenuitatea si frumusetea lumii taranesti cu care intra in dialog usor si neconditionat, lumea Norei primeste din locurile de unde-a plecat forta si sensibilitate pentru a construi armatura lumii noi in care locuieste. 

Lumea maramureseana a lui Dumitru Tincu, continuatorul lui Ioan Stan Patras, cel ce a facut din Sapanta un sat viu in moarte,  descrie cu vitalitate si acelasi simt al umorului si spirit ludic, momente esentiale ale vietii noastre, asa cum sunt dragostea si casatoria, maternitatea, muzica, jocul, munca si nu in ultimul rand atat de exploatata trecere a mortii. Poeme scurte in imagine si tablouri naïve prin excelenta, insotite sau nu de texte la fel de pline de umor si de vitalitate, scenele lui Dumitru construiesc acelasi peisaj viu ca si cel al crucilor din cimitirul vesel, cu o scenografie naiva, dar puternic afirmata in cadrele unei priviri contemporane ale mestesugului. El poate fi sigur ca are toate elementele prin care lasa celor care ii urmeaza si noua privitorilor si degustatorilor de arta traditionala, un intreg dictionar in imagini pictate si sculptate prin care Spiritul Sapantei sa dainuiasca.

Curator: Lila Passima

Vernisaj: 16 octombrie 2014, orele 18.00 / in deschidere concert mic: grupul Iza

Perioada de vizitare: 16 octombrie – 9 noiembrie 2014

Sala Irina Nicolau, orele 10.00 – 18.00

Intrarea libera