Agnieszka Mastalerz ne indreapta atentia de la perspectiva globala catre complexitatea mecanismelor de control care modeleaza si exploateaza individul. Pornind de la idea de reguli incorporate in relatiile intime, artista propune lucrarea Nodes (Noduri), compusa dintr-un video si o serie de fotografii circulare alb-negru. Lucrarea este infuzata cu idei despre vraji ca acte de control; violenta inerenta in actul de a convinge pe cineva sa se indragosteasca. Purtandu-ne mai adanc, Mastalerz deschide usile unui vast spatiu industrial in care numeroase orhidee, aproape identice, traverseaza o linie de productie extrem de mecanizata la finalul careia atingerea unei femei ajusteaza fiecare floare prin adaugarea unor coloane vertebrale artificiale si indepartarea portiunilor putrede, perpetuand astfel conformitatea catre o estetica normalizata. Nodes actioneaza ca o explorare contemplativa a dinamicii controlului, invitand spectatorii sa ia in considerare interactiunea nuantata dintre manipulare, estetica si mecanismele puterii.

O analiza a muncii feminine de-a lungul istoriei este oglindita de lucrarile neobisnuite ale Monicai Mays, care foloseste coconi de viermi de matase neprelucrati intr-o explorare asemanatoare taxidermiei, valorificand strategic contradictiile inerente din cadrul proceselor de productie si conservare. Acest limbaj se intersecteaza cu placerile generative si ironice asociate cu reproducerea, asa cum o arata aici o sculptura impunatoare de mari dimensiuni care se arata in spatiul expozitional slab luminat. Forma sa inclinata spre partea din fata, in cascada, aminteste de Fecioara de la El Rocío - o statuie devotionala a Fecioarei cu pruncul. In acelasi spatiu, regasim, montate pe perete, trei casete tip shadow box, reminiscente ale sertarelor de taxonomie. Pe langa relatia acestora cu tablourile si picturile, Mays le confera dublul scop de a adaposti coconi spre pastrare. Fiecare cutie prezinta pe partea din fata un ecran delicat de matase vopsita intr-un model floral, accentuand extractia meticuloasa a materialelor de catre artista si elucidand naratiunea paradoxala din jurul fertilitatii si reproducerii in cadrul unui limbaj figurativ consacrat.

Cercetarea artistica a Chiedzei Pasipanodya isi are originile in felul de e a fi, de a cunoaste si de a crea specific culturii sud-africane. Artista intruchipeaza si innobileaza naratiunile orale care, mult prea adesea de-a lungul istoriei, au fost uitate sau transmise eronat. Seria de sculpturi intitulate Munda (Campul ) intruchipeaza memoria si descendenta prin practica. Formele ceramice amintesc de arhitectura musuroaielor de termite care brazdeaza peisajul Africii de Sud. Morfologia fiecarei structuri este la fel de unica pentru fiecare colonie de termite ca si structurile propriei noastre genealogii. Stralucirea lor metalica rezulta din frecarea cu grafit, o traditie Zimbabwiana-Shona folosita pentru sigilarea vaselor si suprafetelor, dar si pentru a iesi in evidenta printr-o estetica placuta. Acestea incapsuleaza o naratiune a grijii intime, a atingerii si a timpului concentrat. Asemanatoare, dar distincte prin inaltime, latime si semne, aceste sculpturi se unesc intr-o silueta familiala in care fiecare inaltime intruchipeaza o generatie distincta sau o viata traita. Termitele in continua crestere servesc drept metafora emotionanta pentru mostenirea noastra in continua expansiune si pentru intelegerea in continua evolutie a povestilor generationale. In esenta, Munda surprinde mitologiile construite ale neamului care ne influenteaza profund perceptia despre sine si identitate in zilele noastre.

In paralel, Najaax Harun este o artista somaleza emergenta care navigheaza prin naratiunile nespuse din cadrul comunitatii sale. Nascuta in urma unui razboi civil care a determinat o repatriere in tara natala, anii de formare ai lui Najaax s-au desfasurat intr-un mediu marcat de o schimbare vizibila a dinamicii expresive. Epoca postbelica a fost martora unei reticente palpabile in comparatie cu perioada antebelica, in special in domeniul expresiei artistice. Aceasta transformare serveste drept fundal emotionant pentru cele trei picturi vibrante de mari dimensiuni ale artistei, care reinvie si aduce in lumina povestile latente sub imediata suprafata a constiintei culturale colective. Lucrarea Nightmares (Cosmaruri) dezvaluie calatoria unei femei care se lupta cu stigmatul avortului intr-o societate invaluita in tacere, in care devine atat observatoare, cat si observata, confruntandu-se cu rusinea si vinovatia omniprezente impletite in psihicul ei. Unul dintre tablouri este insotit de un poem:

A trebuit sa invat

Aceasta negociere a controlului impus asupra corpurilor umane este exprimata de-a lungul practicii performative a Oanei Stanciu, care se manifesta in fotografii alb-negru ce redau dinamica relatiei dintre subiect si obiect. Oana Stanciu se pozitioneaza in cadrul unor tablouri domestice, insufland in mod deliberat un element de disconfort si folosindu-se de recuzita pentru a accentua stranietatea inerenta fiecarei scene. Maiestria ei consta in capacitatea de a tulbura si de a deruta asteptarile privitorului. Aceste imagini au un sentiment intrigant de familiaritate intunecata. Ca si cum figurile arhetipale invocate ar fi readuse la viata din basme sau mituri melancolice, adanc inradacinate. Dar, la o contemplare indelungata, ramane doar senzatia unei referinte care lipseste…. Aceasta natura duala a lucrarii se desfasoara ca o explorare nuantata atat a tulburatorului, cat si a absurdului, realizata cu constiinta de sine si controlul meticulos al unui dansator sau papusar priceput, sau poate chiar al unui clovn. Fotografiile transcend documentatia vizuala, deschizandu-se intr-un taram in care familiarul si suprarealismul se contopesc, provocand contemplarea interactiunii dintre realitate si fantezie.

Rachel Monosov inchide cercul impletind o autobiografie complicata in contextul arzator al geopoliticii actuale. Trecutul copilariei ei din epoca sovietica, imigrarea familiei sale in Israel in 1991 si ulterior, mutarea ei in Europa, alimenteaza accentul pe relatia dintre corp si statul-natiune. Artista trateaza sfera politica cu o amprenta poetica, folosind materiale incarcate de semnificatii si indicii simbolice. In Melodica, filmuli care invaluie intreaga expozitie intr-o calda stralucire, Monosov ne transporta intr-o gradina a Edenului. Cele trei personaje sunt separate de starea generala a lumii. Au evadat din Antropocenul accelerat si au acceptat un antidot pentru furtuna turbulenta a dezordinii mondiale. Aici se cauta un teren fertil pentru inspiratie artistica si introspectie.  Este un loc potrivit pentru a contempla epoca noastra contradictorie, toxica, a conflictelor politice, a inegalitatii posibilitatilor materiale si a degradarii mediului; pentru a cauta o semnificatie spirituala si religioasa. Dar, cum putem contempla lumea daca nu participam la ea?  Triumful iubirii si al artei asupra razboiului si a mizeriei nu este oare pur si simplu o iluzie?

Control este o expozitie organizata de Galeria Catinca Tabacaru cu sprijinul generos al Goethe-Institut Bucuresti.