Reunite sub aceeasi tematica, abordarile celor patru artisti raman foarte diferite, avand in comun consecventa cu care se feresc de solutiile formale facile. Aluzia, fie ea de tipul sugestiei de atmosfera (asa cum o practica Radu Rodideal) sau de tipul sinecdocei (solutia preferata de Delia Andries), este cuvantul de ordine. Lucrarile lui Radu Rodideal contureaza atmosfere intime, casnice, in care cuplul in raporturi de putere opuse este personajul principal, eliberat de mitologii estetizante si de masti sociale politicoase. Cadrul familial al caminului devine scena manifestarilor necosmetizate si necenzurate, reprezentate simbolic in doua imagini sumbre, apasatoare, statice. Ipostaza opusa se prezinta in formula fetisizarii incarcate de simbolistica mitologica si sexuala, sugerata de fructul si frunza de smochin din fundal, transformate in decor casnic. Veneratia, fundamentala mecanismului fetisizarii, se insinueaza in fundal sub aspectul tapetului incarcat de simbolul domniei celeste si terestre, floarea de crin.
Delia Andries
Sinecdoca vizuala pe care se construiesc lucrarile Deliei Andries pune privitorul in postura privilegiata (chiar daca dirijata atent de artista) de a incheia cercul intepretarii, descifrand sugestia ascunsa in detaliile iconice asociate erotismului sau in formele care amintesc de testul Rorschach, cu care au in comun intentia de a suscita o reactie psihologica la forma abstracta. In absenta obiectului uman al dorintei, artista asaza responsabilitatea interpretativa in terenul spectatorului, aducand in scena problema subiectivitatii, insa, simultan, si pe aceea a posibilitatii reale de independenta a privitorului in raport cu intentiile autorului.
Radu Rodideal
Antrenand privitorul intr-un plonjon in detaliile unui univers microscopic secret, Ruxandra Raileanu reuseste sa conserve atmosfera ireala, suprarealista, de la o abordare la alta. Dansul siluetelor fluide, oglindit si deformat ca intr-o picatura de apa, completeaza antropomorfic particula studiata in hiperdetaliu. Silueta umana nu este straina acestei lumi a texturilor si structurilor secrete revelate, din care face parte organic. Ea locuieste acest spatiu ca o prezenta inconstienta si pasiva, supusa acelorasi reguli ca si restul materiei, ceea ce permite suspendarea completa a asteptarilor realiste din partea spectatorului si imersia acestuia in universul creat.
Ruxandra Raileanu
In acest ansamblu de abordari diferite, Andrei Tudoran introduce problematica privirii, centrala tuturor aspectelor erotismului si intimitatii, insa in forma ei inversata, prin refuzul formulat de ochii inchisi ai personajelor. Citatele din imagistica electronica de zi cu zi transforma imaginea intr-un joc pe granita dintre reprezentare si realitate. Totodata, detaliul ochilor inchisi corelat cu directia privirii rastoarna raportul dintre cel care priveste si cel ce este privit. Asezata astfel intr-o permanenta oscilatie, relatia dintre subiect si obiect, privitor si privit devine, dincolo de accentul ludic al iluzionismului, adevarata miza a imaginii si cheia de lectura a proiectului comun al celor patru artisti.
Andrei Tudoran
autor text: Stefania Dumbrava . |