Incheiem intalnirea noastra cu lumea si atelierul lui Ovidiu Simionescu lansand al saptelea caiet din seria Portret /atelier dedicat de aceasta data artistului Ovidiu Simionescu.

Una din mizele noastre in seria Portret / Atelier este dialogul dintre lumea taraneasca si societatea urbana, dintre mestesug si arta. Dincolo de prelungirile pe care le vedem intr-o expozitie de arta sau de etnografie — ori de contur antropologic —, atunci cand expunem obiectele finite, dupa acest prim nivel vizual ne dorim ca lumea interioara a celui invitat sa fie insotita de o privire inauntrul atelierului pe care o dezvaluim si in lumea reprezentata a caietului expozitiei. Incercam sa descoperim reperele comune, prin care portretul de mester sau de artist sa se dezvaluie putin cate putin publicului si cititorilor. 

Celor care nu au vazut inca expozitia le refacem invitatia de a se intalni cu lumea semnelor, a desenelor si reprezentarilor imaginare ale virtutilor si vazduhului. 

Intalnirea cu Ovidiu Simionescu este o intersectie frumoasa si interesanta intre mestesug — cum este cel al realizarii crucilor in metal — si semnul artistic. Primul nostru reper comun, al Muzeului Taranului si al artistului, este semnul crucii. Obiectelor li se alatura in aceasta expozitie o serie de desene, reprezentari esentializate ale virtutilor si vazduhului. Delicate, rafinate, abia ivite din suprafata hartiei, devenita o lume in sine, insumeaza concentrat un studiu aprofundat al reprezentarilor crestinismului rasaritean, dar si al desenului extrem oriental si virtuozitatii caligrafiei arabe. Impreuna, desen si obiect, fac ca intalnirea cu Ovidiu Simionescu sa fie perceputa ca un dialog al tacerii continute in forta obiectului, desenului, sculpturii, pe care le face cu discretia si modestia unui initiat adevarat. Este o plimbare tacuta prin lumea simbolurilor, transformate in semne personale, recapatând identitatea inceputurilor, o stare poetica dublata de o buna cunoastere, aceea in adâncimea lucrurilor, starilor.

Daca putem vorbi de un corp viu al obiectelor, acesta este si cel al crucilor lui Ovidiu Simionescu. Dincolo de teritoriile culturale ale caror sursa de inspiratie sunt (crestinismul rasaritean cu diversitatea sa: Etiopia copta, lumea bizantina, muntele Athos sau creatia taraneasca româneasca), ele pulseaza, irump cu o putere discreta dezvaluind in acelasi timp tensiunea luminoasa a semnului. Obiectul devenit insemn iti reveleaza un adevar simplu: transforma materia in prezenta si leaga omul de imaginea si trairea hristica. Crucile sunt transfigurate si amprentate, precum primul semn al lumii crestine — vehicul pentru mântuire —, pline de o iradiere care umple si pastreaza sensurile credintei. Indiferent de marime, prin semne discret incizate sau reliefate, ele trimit intr-o maniera esentializata la trupul lui Hristos. 

Curator: Lila Passima

Partener: Libraria Bizantina, Assamblage – Scoala de Bijuterie Contemporana