| Progresand in fiecare zi, David Bertizzolo construieste o sculptura in incinta fabricii, sculptura care va fi inaugurata la sfarsitul rezidentei sale artistice, in 24 mai. Aceasta va fi expusa la Carpat Sticks, unde, zi de zi, angajatii vor putea urmari cu curiozitate sau amuzament cum obiectul muncii lor se transforma in opera de arta.
Etapele proiectului pot fi urmarite pe site-ul internet al Institutului francez (www.institutfrancais-roumanie.com) si pe site-ul internet al artistului (projet-oaz.blogspot.ro)
Vernisaj: vineri, 24 mai, ora 19
Carpat Sticks (Str. I.I. de la Brad nr.15)
Proiectul la care voi lucra in timpul rezidentei mele in intreprinderea CARPAT STICKS din Timisoara este axat in jurul notiunii de teritoriu ca si spatiu incarnat. Closer investigheaza valoarea notiunii de colectiv, de partajare si de apropiere. Valorile inerente ale intreprinderii Carpat Sticks, acelea ale dezvoltarii durabile, ale incarnarii istoriei si ale intemeierii echipei, m-au indreptat imediat la reflectia asupra notiunii de teritoriu. Este o retea simbolica indentitara, urma unei treceri, a unui loc de viata, amprenta oamenilor a caror sentiment al apartenentei este legat de o perceptie comuna a spatiului si a timpului. O intreprindere al carui nume include teritoriul Carpatilor si care este in stransa legatura cu teritoriul si cu locuitorii sai.
Proiectul isi propune sa foloseasca in special materia prima a intreprinderii. Soclul operei va fi format dintr-o multitudine de betisoare din lemn cu forme identice. Asamblate pe verticala, betisoarele vor forma o macheta topografica a teritoriului in 3D, de unde a iesit, de fapt, materia prima. Aceasta macheta va fi amplasata la sol marcand identitatea teritoriala a locului in cauza. Ea va da sentimentul unei mari densitati si va sublinia astfel dorinta intreprinderii de a face „cat mai mult cu cat mai putin”, totul intr-o viziune globalizata asupra mediului inconjurator, macheta marcand prin densitatea sa un ansamblu, o totalitate, un teritoriu, acela al Carpatilor.
Mi-am dorit sa creez o anamorfoza pentru a simboliza imaterialitatea legaturii sociale si a traiului laolalta. Masa reprezentata de macheta este simbol al terestrului si al locului de viata, ea este spatiul. Monolitul evanescent este facut dintr-o multitudine de individualitati diferite care protejeaza pamantul. Acest proiect pune in opozitie dar si uneste timpul si spatiul caci teritoriul este de fapt rezultatul unei alchimii intre oameni si spatiul lor de viata, intre istorie si prezent.
Monolitul, format din betisoare, aduce in lumina singularitatea indivizilor inglobandu-i in acelasi timp intr-un ansamblu solid care materializeaza ideea de convietuire. Astfel, acest lucru ne trimite la descrierea companiei „Euro Sticks” care valorifica diversitatea culturala, „EURO STIKCS Group este inainte de toate, o echipa internationala, barbati si femei (in cadrul careia se vorbesc 12 limbi)” - citatul a fost luat de pe site-ul internet al companiei. Compania este perceputa ca si ansamblu de individualitati. In plus, proiectul leaga temporalul cu spiritualul. Soclul solid este precum materia prima folosita, pamantul din care sunt luati copacii, locul de munca al colaboratorilor intreprinderii. Monolitul evanescent reprezinta legatura subtila intr-o societate, coeziunea intre oameni, dorinta de a trai impreuna, respectul pentru mediul inconjurator. Monolitul, mai compact atunci cand este privit de departe pune in discutie din nou aceste concepte. Forma geometrica simpla are rolul de a ingloba si de a securiza; ea trimite catre notiunea de fiabilitate a intreprinderii. Acest ansamblu este ca si o protectie.
David Bertizzolo
CLOSER
David Bertizzolo este de formatie arhitect, de unde si rigoarea tehnica, si importanta pe care o acorda preciziei, spatiilor si volumelor in munca sa. Aproape de natura, artistul tinde sa-si orienteze munca spre exterior de cate ori are ocazia, utilizand elementele naturale ca materie prima pentru realizarea operelor sale.
In Closer, artistul a fost inspirat de la inceput de dimensiunea industriala a proiectului. Utilizarea aceluiasi element (betisorul pentru inghetata) in numar nelimitat precum si repetitia mecanica a gestului, lucru care necesita precizie si concentrare si-au gasit rapid un loc important in demersul sau artistic, bazat pe repetitia miscarii si pe multiplicarea unui obiect.
In primul rand, proiectul de rezidenta a unui artist la Carpat Sticks, isi propune scufundarea artistului in lumea industriala, urmata de apropierea de muncitori. Artistul lucreaza in vazul tuturor, de unde si relationarea imediata cu muncitorii, in jurul unui obiect comun de lucru: betisoarele. Exactitatea gestuala a angajatilor uzinei care triaza cu minutiozitate betisoarele se continua in miscarile artistului, care, la fel de riguros, aliniaza cu rabdare betisoarele care contribuie la nasterea sculpturii.
De asemenea, angajatii departamentului de cercetare, majoritatea francofoni, s-au implicat de la inceput in realizarea operei, cautand impreuna cu artistul solutiile cele mai bune de prezentare a proiectului, reflectand la utilizarea diferitelor materiale secundare. Astfel, procesul de realizare a operei a ocupat un loc la fel de important ca si opera in sine. Intalnirea tesuta intre artist si angajati a permis evidentierea scheletului operei. Deoarece conceptualizarea operei de arta, daca este necesara, ascunde adesea riguroasa tehnicitate necesara gestatiei operei.
In proiectul Closer, expunerea artistului in vazul tuturor a permis urmarirea diferitelor etape de lucru care constituie opera de arta. Intreprinderea a ales sa pastreze opera de arta la sfarsitul proiectului si sa o expuna intr-un loc de pasaj. Astfel, pentru angajatii care au fost in acelasi timp martori si actori in proiect, opera, care se contureaza ca o sculptura, nu le va mai apartine niciodata doar ca produs finit. In ochii angajatilor, chiar daca betisorul de inghetata poate fi transformat in opera de arta, acesta continua sa isi pastreze caracteristicile tehnice, fie ca face parte dintr-o sculptura monumentala sau ca e inconjurat de inghetata.
. |