|
Anii de studiu petrecuti intre anii 1975 - 1980 la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, sub indrumarea artistilor Ion Bitan si Marin Petrescu, aprecierile de care s-a bucurat din partea acestora si mai ales recunoasterea talentului ei, au determinat-o sa nu renunte la ceea ce a devenit pasiune si mod de viata.
Expozitia de pictura gazduita in perioada 31 august – 13 septembrie 2015 la Sala Foaier a Cercului Militar National, prin nivelul unitar de calitate, insumeaza intreaga experienta a artistei acumulata de-a lungul timpului, dezvaluind in acelasi timp privitorului profilul artistic, universul pe care il cladeste in fiecare lucrare in parte.
Colorist sensibil, artista este atasata in mod deosebit de plaiurile prahovene, Busteni, Breaza, Sinaia, Caraiman, Poiana tapului, dar si de cele ale Oltului, Cozia, sau chiar de imprejurimile Bucurestiului, Complexul Lebada, pe care le reda intr-o viziune proprie, impregnata de exuberanta caracterului sau, fiecare peisaj in parte fiind o expresie directa si intensa a unei trairi personale, surprinse si imortalizate in adevarate armonii cromatice, culori luminoase ce umplu de vibratie spatiul panzelor. Combinand cutitul de paleta cu penelul, artista porneste de cele mai multe ori in redarea peisajelor de la principiile cézanniene de construire a compozitiilor, printr-o riguroasa articulare a planurilor, carora culoarea le confera insa identitate si poezie.
Usurinta, libertatea in manevrarea raporturilor, acordurilor, armoniilor cromatice se intemeiaza pe o foarte buna cunoastere si o sigura stapanire a sintaxei culorilor de care artista da dovada in toate lucrarile sale si in mod special in naturile statice cu flori. Astfel, compozitiile florale sunt o articulare fireasca, dar savanta, de ritmuri si de contraste, vibratii muzicale sonore, intensitati expresioniste potentate, ordonate insa dupa o viziune de ansamblu de cele mai multe ori decorativa, sustinuta de aspiratia spre simplitate.
Un loc aparte in aceasta expozitie il ocupa desenele, portretele, care indica o certa inzestrare a artistei pentru acest gen. Ea ne dezvaluie prin aceste lucrari capacitatea de a creiona chipuri impresionand nu atat prin precizia de a le particulariza din punct de vedere fizic, cat mai ales prin calitatea de a surpinde in desen ceea ce este graitor, definitoriu, intr-o fizionomie umana. Artista dovedeste o putere de observatie si o sensibila receptivitate fata de structura sufleteasca bogata, complexa a modelelor alese. Astfel, retin atentia privitorului cele cateva portrete ale unor persoane apropiate din familie, personalitati artistice, precum Tudor Gheorghe, sau autoportrete, incarcate de o nota de gingasie sau de gravitate retinuta, dar cu o valoare expresiva clar diferentiata ce scoate in evidenta stapanirea si precizia desenului.
In ansamblu, expozitia de fata poate fi privita ca o nobila confesiune a artistei pentru frumusetea omului si a naturii pentru ca pictura Anitei Radulescu Jianu este o adevarata transfigurare a realitatii inconjuratoare, in care excesul unui temperament exploziv, inclinat catre viziuni deschise, vesele, colorate, isi gaseste expresia in modul de asternere pe panza a tuselor, in rezolvarile compozitionale si in alegerea gamelor cromatice, imbogatind lucrarile sale cu elemente agreabile, placute ochiului, facandu-le astfel accesibile oricarui privitor.
. |