Spre ochii tai, cu ape-adanci ca marea,
Calatoream: naierul trist, pribeagul.
In licar stins isi risipea siragul
De ametiste pure, inserarea.
Ce calda melodie imi trimise
Chemarea ta, transfigurandu-mi seara?
Stiam ca mor, si n-am ales nici ceara,
Nici funia vicleanului Ulise.
Si-acum cand incantatia isi stinge
Acordurile-ademenirii oarbe –
Cu buze moi, talazul ce ma soarbe
Ca un sarut suprem te va atinge.
Cantec pentru sirena – Constantin-Aurel Dragodan
Lasă un răspuns