Cercul lui Itten

Am rasfoit zilele trecute cateva manuale de educatie plastica pentru clasele V-VIII. Ce bine ar fi fost daca le-as fi parcurs la scoala pentru ca ofera informatii elementare despre culoare, compozitie, perspectiva, genuri artistice si chiar istoria artei, informatii foarte bine structurate, insotite de o gramada de exemple. Bine-nteles ca am multe goluri si ma gandesc sa cumpar aceste manuale si sa le studiez. Atat la scoala, cat si aici pe blog analizez lucrarile marilor artisti, vorbesc despre semnificatia lor, despre modul in care artistul reda formele, despre tuse si efecte cromatice, dar, hm… nu stiu prea bine care e diferenta dintre nuanta si ton. E ca si cum il citesti pe Dostoievski, dar nu cunosti bine alfabetul si semnele de punctuatie. Situatia trebuie remediata urgent. Voi prezenta cateva lucruri aparent banale, dar care pot ridica adevarate probleme cand ti-e lumea mai draga.

Pentru inceput, hai sa vorbim despre culoare. Cel mai utilizat model de culoare este cercul lui Itten.

In centrul cercului se afla culorile primare, rosu, galben si albastru, care au cel mai inalt grad de stralucire si nu pot fi obtinute prin amestecul altor culori.

Amestecand doua cate doua culori primare, obtinem culorile secundare (binare).

rosu + galben = oranj

galben + albastru = verde

albastru + rosu = violet

Amestecand o culoare primara cu o culoare secundara, obtinem culorile tertiare.

galben + oranj = oranj-galbui

oranj + rosu = oranj-roscat

rosu + violet = violet-roscat

violet + albastru = violet-albastriu

albastru + verde = verde-albastrui

verde + galben = verde-galbui

Albul si negrul sunt considerate nonculori. Amestecand alb cu negru, obtinem griuri neutre (necolorate).

Putem obtine si tonurile nuantelor (ex. amestecam oranj-roscat cu alb).