O noua editie din Ziua Cinematografiei Spaniole readuce in prim-plan patrimoniul cinematografic ca sursa indispensabila prin intermediul careia cunoastem mai bine cultura vizuala a secolului al XX-lea. La a cincea editie a acestui eveniment, va fi proiectat filmul „Tasio”, in regia lui Montxo Armendáriz, care infatiseaza declinul traditiei carbunarilor de combustibil vegetal din muntii Navarra (Spania). Filmul va fi disponibil online, pe canalul Vimeo al Institutului Cervantes incepand de duminica, 5 octombrie, ora 10:00, timp de 48 de ore (https://vimeo.com/institutocervantes/tasio)
De asemenea, va beneficia de o proiectie la sediul Institutului Cervantes (Bd. Regina Elisabeta 38) luni, 6 octombrie, ora 19:00, cu subtitrare in limba engleza. Accesul este gratuit, cu inscriere prealabila la cultbuc@cervantes.es.
Bazat pe viata lui Anastasio Ochoa Ruiz (1916-1989), carbunar si braconier, filmul a avut un ecou puternic inca de la premiera sa si a obtinut o mentiune speciala la Festivalul de la San Sebastián. In 1981, cu patru ani inainte de a filma pelicula, acelasi Armendáriz realizase „Nafarrako Ikazkinak”, un scurtmetraj etnografic despre ultimii carbunari care produceau artizanal carbune vegetal.
„Tasio” este unul dintre filmele memorabile pentru iubitorii cinematografiei spaniole. Descrie intr-o maniera rafinata si naturalista o lume care pare sa se stinga, sa fie abandonata, dar in care protagonistul si familia sa rezista intruziunii modernitatii si diferitelor ei forme de constrangere. Accentul este pus pe descrierea personajelor care nu isi fac explicita lupta si pe caracteristicile unei munci fizice riscante zi de zi, dar care totusi pastreaza o relatie de armonie si respect cu natura. Intr-o anumita masura, rezistenta lui Tasio este strigatul tacut pe care insasi natura il exercita prin el.
In interviul publicat de Diego Galán in El País pe 27 mai 2007, Armendáriz il definea pe Tasio drept „un barbat de aproximativ de ani care traia viata pe care si-o dorise dintotdeauna, care se simtea mandru pentru ca reusise sa-si intretina familia fara a se supune normelor sociale”, si care isi daduse seama ca „era un adevarat erou: una dintre acele fiinte anonime care nu apar pe prima pagina a ziarelor, dar care ar muri ramanand fidel principiilor sale”.
Fara indoiala, asa cum insusi Armendáriz a recunoscut in prezentarile filmului ulterioare restaurarii sale de catre Filmoteca Basca, astazi pelicula capata o alta dimensiune si reprezinta un adevarat strigat in fata pericolelor capitalismului si exploatarii mercantile a naturii.
Lasă un răspuns