PostModernism Museum aduce în fața publicului, cu acces liber, două materiale realizate în cadrul proiectului „Din arhivă în arenă: cultură, memorie și reziliență — perspective est-europene”. Primul este înregistrarea integrală a dezbaterii susținute pe 28 august 2026 la Frihamnsdagarna, festival dedicat democrației din Göteborg. Al doilea este scurtmetrajul animat educativ „Artists & Art Historians Under Totalitarian Detention — Erased Artists, Recovered Histories”.

Patru voci românești pe scena Föreningsscenen Dawit

Ediția din acest an a festivalului a avut ca temă „Olika röster – gemensam framtid” („Voci diferite – un viitor comun”).

Dezbaterea „Din arhivă în arenă”, moderată de Burak Sayin (Space Time Works, cercetător doctoral la Universitatea din Lund), a pornit de la o întrebare: cum sunt transformate în arme narațiunile istorice, imaginile și simbolurile culturale, și cum pot arta și cultura vizuală să devină surse de reziliență democratică.

Antonia Colibășanu, analist geopolitic senior la Geopolitical Futures și conferențiar la SNSPA, a descris mecanica dezinformării ca pe o potrivire între o vulnerabilitate socială reală și interesul strategic al unui actor extern. Actorii străini nu ajung niciodată pe teren gol, ci acolo unde nemulțumirea există deja. Datele pe care le-a prezentat arată că peste 60% dintre narațiunile de atac monitorizate nu au o sursă atribuită. Asta face plauzibil ca ele să fie întâi motivate politic pe plan intern și abia apoi instrumentalizate din afară.

Istoricul Cosmin Popa, cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, a urmărit trei constante de lungă durată ale gândirii imperiale ruse. Concluzia lui a fost că, la origine, criza românească nu are aproape nimic de-a face cu Rusia. Este o criză a partidelor democratice, a credibilității instituțiilor și a expertizei, suprapusă peste o criză a educației. Rusia a înțeles și a exploatat această breșă, inclusiv în diaspora, unde propaganda funcționează astăzi ca educație, livrată pe TikTok.

Adrian Cioflâncă, cercetător la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” și director al Centrului „Wilhelm Filderman”, a vorbit despre memorie ca teren instabil. Cele două comisii de stat, cea pentru studierea Holocaustului și cea pentru analiza dictaturii comuniste, au adus douăzeci de ani de arhive deschise și de consens politic. Cu prețul însă de a trimite cele două istorii pe drumuri separate. Tot el a adus în discuție arhivele luate în 1944 la Odesa, Chișinău și Cernăuți și autobiografiile rescrise de cinci-șase ori sub presiune politică. Și-a încheiat intervenția cu o întrebare procedurală: cu cine mai vorbim, într-o sferă publică în care traficul generat de boți l-a depășit pe cel uman?

Istoricul de artă Cosmin Nasui, coordonatorul programului DARE al PostModernism Museum și fondatorul modernism.ro, a adus în dezbatere costul uman. Din cei aproximativ 600 de membri ai singurului organism profesional al artiștilor de la începutul anilor ’50, circa o treime au trecut prin sistemul de detenție, în valuri succesive începând din 1952. Majoritatea dispar din istoria artei după momentul arestării. Nasui a atras atenția și asupra felului în care propaganda comunistă funcționează astăzi. Tinerii care nu au trăit regimul ajung să fie nostalgici după el, iar lucrările din acea perioadă sunt privite ca „vintage” și „cool”. Realismul socialist a ieșit din modă ca estetică, dar mesajul propagandistic, gândit pentru generațiile viitoare, continuă să acționeze. Chiar și lucrările scoase din expunere rămân în depozitele muzeelor, iar Nasui a comparat propaganda cu un virus.

Întrebați dacă Europa poate oferi structura de care e nevoie, cei patru au dat răspunsuri diferite. Nasui a vorbit despre definiții depășite ale culturii și despre lipsa unei infrastructuri care să lege sensurile de public. Cioflâncă a vorbit despre acquis-ul istoric, fără alternativă. Popa a numit războiul din Ucraina o șansă politică pentru Europa, oricât de tragică. Colibășanu a spus că argumentul ideologic al proiectului european a fost câștigat, iar întrebarea deschisă e una operațională.

Scurtmetrajul animat: artiști șterși, istorii recuperate

Narat în limba engleză și gândit pentru publicul tânăr, prezentarea video transpune în rezumat cercetarea lui Cosmin Nasui despre artiștii și istoricii de artă aflați în detenție politică. Filmul arată cum cei eliberați au fost scoși din evidențele oficiale, catalogați drept „artiști minori” sau declarați persona non grata. Au rămas sub supraveghere, cu domiciliu obligatoriu și presiuni de recrutare. Fără dosar curat nu puteau intra în UAP sau în Fondul Plastic, deci nu aveau acces la expoziții, ateliere și materiale. Mulți au lucrat apoi fără să-și mai semneze sau dateze lucrările, iar aceste opere circulă azi fără contextul care le dă sens.

Filmul propune și o metodă. Biografia fiecărui deținut există în cel puțin trei versiuni: ce a declarat anchetatorilor, ce a spus colegilor de celulă și ce a păstrat pentru sine. Metodologia propusă confruntă dosarele fostei Securități inclusiv cu arhivele de familie, fără hagiografie și fără judecată morală retrospectivă. Reintegrarea științifică a acestor artiști în istoria artei est-europene este, în formularea cercetării, un act de justiție istorică.

Contextul european

Proiectul se înscrie într-un moment în care instituțiile europene recunosc explicit cultura ca infrastructură a democrației. Momentele-cheie au fost declarația din noiembrie 2025 a miniștrilor culturii și mass-media din 26 de state membre privind cultura și presa ca garanție a democrațiilor europene, Scutul European al Democrației și Culture Compass for Europe, adoptate în aceeași lună. În iunie 2026 a urmat declarația comună „Europe for Culture, Culture for Europe”, prima prin care Parlamentul European, Consiliul și Comisia se angajează împreună să protejeze și să susțină cultura.

Prezentarea de la Göteborg a fost prima din țările nordice a programului DARE (Documentare, Arhivare, Revalorificare, Expunere), activ din 2015 și dedicat culturii vizuale din România anilor 1944–1989. Echipa a continuat deplasarea cu întâlniri de lucru la Lund și Malmö, cu cercetători care studiază teoriile conspirației, infrastructurile informaționale și politica adevărului.

Unde pot fi urmărite

Dezbaterea integrală și rezumatul intervențiilor: https://www.postmodernism.ro/from-archive-to-arena-propaganda-memory-and-the-fight-over-europes-pasts/
Scurtmetrajul animat:

 Pagina proiectului: https://www.postmodernism.ro/from-archive-to-arena-culture-memory-and-resilience-eastern-european-perspectives/

Despre PostModernism Museum

PostModernism Museum (PMM), fondat în 2013, este o platformă de cercetare non-profit dedicată culturii vizuale. Are patru programe: cercetare-arhivă pentru perioada 1944–1989, editură proprie, formare profesională și expoziții. Fondatorii săi coordonează din 2012 platforma Formare Culturală. Experții PMM sunt membri ai Culture Action Europe și membri asociați ai EIT Culture & Creativity.

Proiect cofinanțat de Institutul Cultural Român prin Programul Cantemir, care sprijină proiecte culturale adresate publicului internațional.

Institutul Cultural Român nu este responsabil pentru conținutul proiectului sau pentru modul în care rezultatele acestuia pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.