În 1985, biserica Mănăstirii Mihai Vodă (ctitorită de Mihai Viteazul în 1594) este translatată împreună cu turnul clopotniței pe o distanță de 289 m și o diferență de nivel de 6,2 m. Comuniștii demolaseră în prealabil zidul de incintă și anexele mănăstirii (clădiri ce adăpostiseră pe rând reședințe domnești în sec. XVIII – XIX, un spital militar în 1828-1829 și, în final, Arhivele Statului). Ce n-au știut demolatorii istoriei naționale la translatare este că odată cu biserica au fost salvate și câteva fresce de mare valoare pentru istoria interbelică a României; dacă știau, probabil o scăpau nițel pe jos cât să se ciobească puțin, astfel având motivul dărâmării definitive.
În 1916, regele Ferdinand I, spre a răsplăti faptele de eroism ale ofițerilor în fața inamicului, creează ordinul militar Mihai Viteazul (Legea din 21 Decembrie 1916, în Mon. Of. Nr. 223, din 25 Dec 1916).
„Ordinul are trei clase, începând de la clasa III până la clasa I, care este cea mai înaltă decorațiune de război. Numărul membrilor este nelimitat.
Însemnul ordinului se prezintă astfel: Cruce treflată, smălțuită albastră și cu marginile de aur; în centrul ei, cifra de aur încoronată a regelui Ferdinand I, iar deasupra, coroana regală de aur. Pe revers, crucea este smălțuită tot albastru și poartă data 1916.
Panglica este de culoare roșie-vișinie, cu dungi de aur la margini.”
Ordinul Mihai Viteazul cl. a III-a
Deosebirea între clase constă numai în mărimea crucii, dar cea de cl. I se poartă ca o placă, fără panglică și fără coroană.
Ordinul Mihai Viteazul cl. I
Nu există regulament al acestui ordin, astfel că modalitățile conferirii și purtării decorației s-au stabilit prin uz. În orice caz, este considerat ca cel mai înalt ordin militar românesc. (sublinierea îmi aparține)
„Prin legea din 12 Mai 1927 (Mon. Of. Nr. 105 din 15 Mai 1927), se acordă ofițerilor decorați cu ordinul Mihai Viteazul anumite avantaje (…) se dau gratuit proprietăți rurale în loturi individuale de câte 25 jugăre; locuri de casă în orașe și sate, de câte 500 mp, pe care le pot plăti în 20 rate anuale, apoi dreptul de a călători gratuit în clasa I pe rețelele CFR, ale Navigației fluviale și ale Serviciului maritim român (S.M.R.)” (Citat din Enciclopedia României 1938).
Din 1920, biserica Mihai Vodă devine sediul cavalerilor Ordinului Mihai Viteazul. Între 1928-1935 mănăstirea este renovată, iar pictura interioară a bisericii este refăcută de pictorul Costin Petrescu în stil neobizantin, într-un tot unitar ce servește ideii de sediu al unui ordin militar de slăvire a eroilor neamului. Cred că pot afirma fără să greșesc că artistul a fost influențat în decorarea interiorului bisericii de ideea Bisericii Memoriale Kaiser Wilhelm din Berlin.
Dar să vedem cum se prezintă interiorul bisericii în acest moment: În stânga intrării, pe peretele pronaosului (ce acum face corp comun cu naosul), se află pictați în mărime naturală: Mihai Viteazul și Doamna Stanca, ca ctitori ai bisericii, susținând în mâini sfântul lăcaș; pe fundal, stema domnitorului cu însemnele celor trei țări române unite la 1600. Domnitorul Mihai Viteazul este reprezentat în armură, cu manta de cavaler pe poalele căreia este brodată stema Țării Românești, pe cap având celebra căciulă.
Ctitorii bisericii: Mihai Viteazul și Doamna Stanca. În stânga sus se poate citi „MIHAI VITEAZU Ctitorul bisericii”.
În dreapta intrării (pictați tot în mărime naturală) se găsesc MS Regele Ferdinand I și MS Regina Maria, încoronați, în ținută de gală, având în spate stema regală (mică) a României Mari. Locul lor, similar cu al ctitorilor lăcașului, nu este întâmplător: Regele fiind fondatorul Ordinului ce-și avea aici sediul.
Regele Ferdinand I și Regina Maria. Pe frescă, în colțul stânga sus, se poate citi pe patru rânduri: „FERDINAND I Regele tuturor românilor Întemeietorul ord. ostășesc Mihai Viteazu”
Iată textul corectat, cu toate diacriticele necesare:
Cele două fresce sunt pictate într-un registru artistic similar, fiind cu siguranță opera aceluiași pictor.
Pe peretele nordic și sudic al pronaosului se găsesc două fresce de dată recentă ce nu au decât tangențial de-a face cu Ordinul Mihai Viteazul (fresca aflată pe peretele sudic îl înfățișează și pe Mareșalul Ion Antonescu în ipostază de cavaler al Ordinului, decorat cu ordinul Mihai Viteazul cl. a III-a!!!) și nimic comun cu amenajarea interbelică a sediului Ordinului.
Mareșalul într-o companie ecleziastică…
În naos, aproape de pronaos (vezi și fotografia de ansamblu a pronaosului de mai sus), pe peretele sudic avem zugrăvită imaginea MS Mihai I în uniformă militară, având pe fundal stema (mică) a României (vom reveni asupra acestei fresce).
Pe stâlpii ce susțin bolta naosului găsim două picturi neobișnuite pentru o biserică, dar care se înscriu în tabloul general al sediului Ordinului militar.
Pe stâlpul sudic avem o familie de țărani aflați la colțul unei case țărănești (bătrân, mamă cu copii), într-o ipostază ce sugerează actul rugăciunii.
Familie de țărani rugându-se…
Pe bolta susținută de cei doi stâlpi este pictată efigia ordinului susținută de doi îngeri.
Îngeri susținând Ordinul Mihai Viteazul.
În acest caz simbolistica este evidentă, deși ordinul militar se adresează strict ofițerilor: pe țăranii, ca principală pătură socială a țării, și pe soldații (fiii și tații celor din prima imagine unde aceștia lipsesc din cadrul familiei) pictați pe cei doi stâlpi se bazează efortul de război și, implicit, membrii Ordinului Mihai Viteazul. Este un frumos gest de recunoaștere a meritelor unui popor format la acea dată în majoritatea lui din țărani. Ca urmare a evenimentelor Primului Război Mondial, în 1921, Regele Ferdinand va iniția și reforma agrară.
Însemnul ordinului, crucea treflată cu cifra regelui Ferdinand în centru, se regăsește în mai multe locuri din biserică: pe interiorul bolților ferestrelor și în spațiile ce separă medalioanele din „rotonda” naosului.
La dreapta și la stânga altarului, cele două abside laterale formează o rotondă, un sanctuar, în care avem pictați în stil neobizantin opt sfinți militari și cei doi Sfinți Împărați, după cum urmează:
În stânga altarului: Sfinții mucenici Mercurie, Iacob Persul, Eustatiu și Sfinții Împărați Constantin și Elena.
Sfinții militari și Sfinții Împărați aflați în stânga altarului…
În dreapta altarului, Sfinții Mucenici: Nestor, Teodor, Mina, Victor și Vicențiu.
Cei cinci Sfinți militari aflați în dreapta altarului…
Prezența acestor sfinți militari întregește și definește simbolic încă o dată caracterul așezământului de sediu al cultului eroilor militari.
Să revenim un pic asupra frescei cu tânărul Mihai I. Ce surprinde în primul rând este absența oricărui înscris explicativ pe pictură. Dacă în cazul lui Mihai Viteazul, a Doamnei Stanca, a lui Ferdinand sau a Reginei Maria avem înscrisuri explicative pictate odată cu respectivele fresce, în cazul MS Mihai I nu avem decât cifra regelui, un „M” încoronat, care ar face trimitere la statutul regal al personajului. Această situație m-a dus cu gândul că suntem în fața unei fresce ce-l înfățișează pe Marele Voievod Mihai și nu pe Regele Mihai.
Este foarte posibil ca spațiile ocupate acum în pronaos de frescele noi cu Mareșalul și Înalții Prelati să fi fost ocupate inițial de regele Carol I lângă Ferdinand și de Carol al II-lea (membru al Ordinului și un aprig sprijinitor al acestuia, vezi mai jos fotografia cu Regele Carol al II-lea în ținută de Cavaler al Ordinului) în stânga intrării, lângă Domnitorul Mihai Viteazul.
Mihai I, Mare Voievod sau Rege?
Mihai I ține în mâna stângă o cască modelul olandez ce a intrat în dotarea Armatei Române începând cu anul 1939. Acest detaliu constituie un terminus post quem de datare: fresca nu a fost realizată înaintea anului 1939; de fapt, și stilistic diferă de frescele pictate în perioada 1928-1935.
Uniforma de ceremonie în care apare de obicei Marele Voievod Mihai este cea de mai jos:
Odată cu adoptarea noilor uniforme în 1939, se renunță la epoleții cu franjuri la ținuta de gală în favoarea unei uniforme simplificate, ca cea din fresca noastră. Mihai I abia la data de 6 septembrie 1940 devine Rege al României pentru a doua oară, în perioada 1930-1940 purtând titlul de „Mare Voievod de Alba Iulia”.
Termenul ante quem al frescei, data maximă la care putea fi executată, este dată de absența din decorațiile cu care este înfățișat Mihai I tocmai a Ordinului Mihai Viteazul. La 8 noiembrie 1941, Regele Mihai I, în calitatea sa de mareșal și comandant suprem al armatei române, este decorat cu toate cele trei clase ale Ordinului Mihai Viteazul, fiind unicul deținător în această situație, alături de mareșalul Ion Antonescu.
Deși am stabilit care sunt limitele temporale în care putea fi pictată această frescă, 1939 – noiembrie 1941, nu putem afirma dacă ne aflăm în fața Marelui Voievod Mihai sau în fața MS Regele Mihai I.
Toate aceste superbe fresce au supraviețuit celor aproape 50 de ani de comunism, fiind acoperite probabil cu tencuială (încă n-am aflat dacă peste ele a fost pictat altceva). După Revoluție, frescele au fost scoase din nou la lumină prin îndepărtarea sau spălarea acoperirii protective. Ăsta este și motivul pentru care acum culorile au un aer șters, dar care nu știrbește cu nimic frumusețea lor.
Un gând frumos și o pioasă rugăciune pentru toți aceia care și-au riscat viața să păstreze acest important monument al arhitecturii medievale și al artei oficiale interbelice românești.
Ancadramentul sculptat al ușii, datând din 1711, este străjuit în partea de jos de doi lei afrontați.
