Dintr-o alta viata, dintr-o alta lume: cred ca asa vedeau oamenii din timpul gripei spaniole perioda belle époque. Si poate tot astfel ne gandim si noi la zilele unui februarie 2020 cand viata era normala si un violonist britanic lansa un disc intitulat chiar asa: Belle époque. Sunt o mare admiratoare a violonistului Daniel Hope, care nu doar este un muzician exceptional, dar care are si numeroase idei care ii transforma fiecare aparitie discografica intr-un adevarat eveniment. A fost elevul lui Yehudi Menuhin, caruia i-a dedicat in 2016 albumul My tribute to Menuhin – se implineau 100 de ani de la nasterea marelui violonist. Si pe acest disc din 2016, Hope nu a uitat sa includa doua piese care evidentiaza legatura lui Menuhin cu profesorul sau iubit, George Enescu: Horia Unirii de George Enescu si Rumanisch de Jo Knumann.
In 2020, gasim Impromptu-ul concertant de George Enescu pe albumul Belle époque semnat de Daniel Hope, printre alte numeroase lucrari camerale si concertante existente pe acest dublu CD cuprinzand doua ore si jumatate de muzica.
Cred ca pentru cei care au trecut peste primul razboi mondial, perioada anilor 1871-1914, asa numita “belle époque”, le evoca paradisul pierdut: o epoca linistita, de dezvoltare din istoria omenirii, cand artele si stiinta au inflorit. In muzica, in aceasta perioada apare si se dezvolta stilul modern, impresionismul in Franta si stilul celei de a scoli vieneze coexistand cu romantismul.
Piesa de rezistenta a albumului este Concertul op. 21 pentru vioara, pian si ansamblu de coarde semnat de Ernest Chausson, o lucrare compusa intre 1889 si 1891 de un compozitor francez care s-a stins din viata la doar 44 ani, exact in momentul cand incepea sa culeaga roadele talentului sau (a murit intr-un stupid accident de bicicleta, lovindu-se de un zid coborand de pe un deal). Alaturi de Daniel Hope, solista este pianista franceza Lise de la Salle careia i se potriveste foarte bine aceasta partitura eminamente romantica, impetuoasa si plina de avant.
Lasă un răspuns