Cine m-a-ncuiat
in acest creier de piatra
scornit de mana de om
si-n care vremuitul
stalp scrijilat cu totemice embleme
intinde un deget tocit
catre domul
de mozaic bizantin.
Pe sub aceasta-mpodobita
tigva aurie ratacesc
printre cioburi de zei, printre monede fara luciu,
printre gesturi imbalsamate
randuite cronologic,
uitandu-ma sa vad unde scrie iesire
ci in pofida diagramelor
de la fiece colt, vopsite
in rosu: esti aici
labirintul ma tine
invartindu-ma-n jurul
bufetului, toaletelor,
o serpentina prin marmura
Grecia si Roma, caii de
bronz ai Chinei
apoi prin fata mastilor sculptate, de lemn si blana
catre cinci indieni mulati in ghips
care-ntr-o vitrina
stau palc langa-un foc prafuit
iar mai incolo, dam piept cu
un schelet de copil conservat
in aerul pustiu, ghemuit
langa o oala de lut si cateva margele.
Am ajuns imi spun destul
de departe sa ne oprim aici va rog
e prea de-ajuns,
dar perversul muzeu, coridor dupa
coridor, o neghioaba
voce hurducata de-un
buton apasat, isi repeta-amintirile
si-s tarat pan-la capatul
puterilor mintii, huiet de
tintirim, si-s pierdut printre mastondonti
ori mai departe: o scoica
fosila, apoi
mostre de roci
si minerale, pana si colosalii
colti descrescand ca
niste varfuri de ac in
mormanele de gunoi astral
fluorescent luminate
ale geologiei.
O noapte in Muzeul Regal din Ontario – Margaret Atwood
Traducere de Ion Caraion
Texte culese din antologia `Poeti canadieni contemporani (de limba
engleza)`, alcatuita de Ion Caraion, Editura Albatros, Bucuresti, 1978
Lasă un răspuns