Funcționăm ca individualități dacă respectăm câteva reguli de bază impuse de propriul organism și de propria minte și, în același timp, suntem zi de zi, încă din prima secundă de viață, țintele unor norme, ne supunem, voluntar sau involuntar, selecției sociale, ne adaptăm pentru a fi incluși în grupuri socio-profesionale și ne vindem, de multe ori, libertatea și talentele pentru apreciere, putere, iubire, admirație, respect. De aceea, indiferent de sex, frumusețea fizică este aproape întotdeauna un atu, un card de liberă trecere prin viețile celorlalți și o condiție a atracției. Cei mai puțin frumoși, cei care încep să adune în viață straturi peste straturi de grăsime din prea multă atenție, din frustrare sau din cauza unei boli, au de luptat, zi de zi, cu prejudecăți și stereotipii, cu respingerea, cu neîncrederea. De aceea, orice gest care denotă afecțiune și orice personaj care le gâdilă orgoliul și îi copleșește cu atenție devine brusc centrul universului lor.

În esență, piesa Natura moartă cu nepot obez scrisă și regizată de Ion Sapdaru și prezentă în programul stagiunii 2011-2012 a Teatrului Național “Vasile Alecsandri” Iași, își trage rădăcinile exact din destinul unui om nefericit din cauza incapacității de a se armoniza cu modelul social standard. Personajul central al piesei, Pompiliu, Grasu’ Contrabasu sau Pompiță, cum este alintat de către una dintre cele trei mătuși care îl încarcă și îl obosesc cu dragostea și cu talentele lor culinare, conturează, prin personalitate și forme, viața plină de frustrări pe care o duce o persoană supraponderală, durerile și dorințele ascunse ale unui om care pierde controlul asupra propriei greutăți. Însuși autorul mărturisește: „Povestea tristă dar și comică a lui Grasu’ Contrabasu este rodul unor experiențe proprii dar și a unor întâlniri cu oameni simpli, cu care am trăit și mai trăiesc alături și care nu au nimic interesant în ei: nu sunt eroi, nu au aptitudini excepționale, aspirații intergalactice, nu duduie de înțelepciune, nu sunt sfinți dar nici diavoli, au o singură calitate-sunt oameni. Și iubesc.”

Pentru a-și împrieteni personajele din Natura moartă cu nepot obez cu spectatorii, Ion Sapdaru i-a ales pe experimentații actori ai naționalului ieșean, Volin Costin, Irina Răduțu Codreanu, Georgeta Burdujan, Anne Marie Chertic și Catinca Tudose și i-a așezat într-un decor primitor de casă de modă veche, cu portrete de familie pe toți pereții, decor gândit de Gelu Rișca. Și s-a dovedit a fi o alegere cât se poate de înțeleaptă, întrucât piesa prinde spectatorul în ițele acțiunii sale, acțiune care oscilează între comedie și tragedie și îi stârnește acestuia, atât pe față, cât și în interior, când pofta de un râs cu gura până la urechi, când gustul amărui al compasiunii.

Luate ca individualități, personajele din Natura moartă cu nepot obez spun pe rând o poveste de viață tristă. Fiecare dintre cele trei mătuși ale lui Pompiliu, Cesonia, Mirela și Vanda, interpretate cu un umor, o vitalitate și un farmec irezistibile de către Georgeta Burdujan, Anne Marie Chertic și Catinca Tudose, scot la suprafață, prin personalitatea și visele lor spulberate, banalitatea, lipsită de fast și aura de tristețe înghesuită într-un interior uscat de trecerea anilor a unui destin asumat cu falsă seninătate. Totuși, resursele de afecțiune ale fiecăreia dintre ele se adună pentru a contura destinul singurului nepot, Pompiliu, fără a ține, însă, seama o clipă de adevăratele dorințe ale acestuia. Astfel, din nevoia de a-și epuiza aceste resurse de afectivitate, mătușile îl transformă pe acest nepot, prin preaplinul de orice pe care i-l oferă, dintr-un om care tinde spre fericire, într-un om mai nefericit decât ele toate luate împreună. Regizorul și autorul, Ion Sapdaru pune, prin aceste personaje, degetul pe unele răni adânci și dureroase cu care este nevoit să trăiască, uneori, un om obișnuit, un om care nu excelează la nimic și nu se evidențiază prin nimic: incapacitatea de a se ridica deasupra propriilor slăbiciuni, proiectarea propriilor dorințe neîmplinite asupra copiilor și nepoților, atenția excesivă, negarea adevăratelor neputințe, lipsa de comunicare într-o familie, inconștiența cu care unele mame se încăpățânează să creadă că un copil foarte bine hrănit este un copil fericit, tirania frumuseții și consistența de putregai a stereotipiilor.

Dar mătușile și nepotul obez nu sunt singurele personaje care stârnesc emoții contradictorii spectatorului în Natura moartă cu nepot obez. Apariția prostituatei, întruchipată de către Irina Răduțu Codreanu și al cărei rol, așa cum îl văd mătușile iubitoare, este acela de a-l face pe nepotul deja asocial să își satisfacă unele nevoi vitale și să interacționeze și cu altcineva în afară de ele, declanșează hohote de râs și complică acțiunea conducând-o spre un final în cheie tragică. Prostituata Lili, plătită de mătuși, își duce atât de bine misiunea la îndeplinire, încât nepotul obez, Pompiliu se îndrăgostește de ea până la disperare, găsește în frumusețea acesteia un motiv pentru a trăi, pentru a se simți important, în centrul atenției unei femei care să nu îi fie mătușă. Înainte de a-i afla adevărata identitate, este copleșit de atenția femeii plină de sex-appeal și se luptă cu propriile frustrări pentru a-i răspunde la semnalele pe care i le trimite. Pentru o perioadă scurtă de timp îndrăznește chiar să creadă că poate fi și el fericit, că poate câștiga atenția și dragostea unei femei atrăgătoare, în ciuda deficiențelor sale fizice. Treptat, treptat, însă, adevărul iese la suprafață, viața lui Pompiliu se complică iremediabil, mătușile se retrag, pe rând, în lumea celor veșnice, fără a renunța, însă, la prezența lor în viața nepotului, pe care ajung să îl bântuie și după ce nu mai sunt fizic, iar singura soluție pe care acesta o găsește pentru a-și curma suferința este sinuciderea.

Cu o înlănțuire de întâmplări și sentimente care tapetează cei patru pereți ai unei încăperi în care o canapea încurajează psihanaliza, confesiunea și descărcările nervoase, piesa lui Ion Sapdaru, Natura moartă cu nepot obez, nu lasă o secundă plictiseala sau nepăsarea să pună stăpânire pe spectator, se așază în scenă într-un spectacol plin de umor și substrat existențialist, cu personaje memorabile, interpretate convingător de actori cu experiență, un spectacol de neratat pentru forța pe care o găsește în propriile replici de a naște întrebări esențiale în viață: cine sunt cu adevărat și ce am devenit?, ce trebuie să fac pentru a câștiga dragostea celor din jur?, cum să mă fac fericit pentru a-i lăsa și pe ceilalți să fie fericiți alături de mine?