Autor: omdecultură

Noaptea Galeriilor la Facultatea de Istorie: Born before, raised after 1989

Un eveniment realizat cu sprijinul domnului decan al Facultatii de Istorie, Adrian Cioroianu.

"Poate parea putin neuzual ca Facultatea de Istorie sa invite niste tineri artisti sa vorbeasca prin arta despre istorie. Am convingerea, atat eu cat si colegii mei, ca arta este parte din istorie, astfel nu facem altceva decat sa oferim cadrul pentru lucrarile unor artisti, unii la inceput de drum, iar altii trecuti de emotiile primei expozitii, intr-un spatiu care nu a fost gandit ca o galerie de arta. Consider ca suntem partasi la un fragment de frumusete al acestei lumi si, fara nicio pretentie, am convingerea ca astfel de lucrari fac lumea din jurul nostru sa fie putin mai colorata."

Adrian Cioroianu, decan al Facultatii de Istorie, Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Istorie ofera un loc favorabil desfasurarii activitatilor tinerilor artisti. Locul promoveaza artistii care au cautarea vie in sufletul lor, care isi pun probleme si nu cad in capcana modei in arta. Ana Petrovici Popescu, Curator

La data de 23.05.2014 Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti, va aduce in prim-plan artistul format prin experienta propriei generatii care a trait schimbarile si s-a adaptat din mers. Fiecare dintre noi poate fi considerat o piesa a mecanismului istoric, iar problematizarea devine principalul mod de a constientiza ideea saltului Romaniei dinspre comunism spre democratie.

Prin expozitia Born Before/Raised After’89 ne propunem sa creionam o harta din cronologii subiective prin suprapunerea picturii, graficii, sculpturii si a fotografiei in dorinta elaborarii unui mozaic istoric. Cheia de interpretare a operei artistice, mai ales in contextul dat, este memoria ca forma colectiva de reprezentare.

Cu ocazia NAG va asteptam in noaptea dintre 23 spre 24 mai sa ne bucuram impreuna de spectacolul artelor in spatiul expozitional al Facultatii de Istorie, de pe Bd. Regina Elisabeta, nr 4-12, Sector 5. Intrarea este libera si se va face prin Holul de Marmura in intervalul orar 19.00 si 03.00.

Artisti participanti si curator

Curator: Ana Petrovici – Popescu

Pictura, Grafica, Animatie

1.Nora Stingu

2.Nada Stingu

3.Florin Lungu

4.Felicia Ionescu

5.Rene Raileanu

6.Daniel Turliu

7.Maria Nichifor

8.Iulian Mita

9.Teofana Filip

10.Ana Petrovici-Popescu

11.Luiza Fetita

12.Margareta Udrescu

13.Alex Ivan

Sculptura

1.Catalin Burtea

2.Valentin Soare

Fotografie

1.Sever Petrovici-Popescu

Muzica

1.Levant – electronic

2.Between Colours – acustic

3.Julia Black – jazz

4.Tica Lumanare

5.Mihaela Ristea- folk

Teatru si film

1.Radu Gabrea- proiectie "Moartea Ceausestilor"

2.Euritmie

Programul in timpul NAG

– 19.00– Deschiderea Galeriei

– 20.00– Vernisaj BB/ RA ‘ 89 urmat de Live Performance Rene Raileanu: ”Giulgiul meu”, Generatia 80- moment de Euritmie Poetica. Vor vorbi: Adrian Cioroianu si invitatii sai.

– 21.00– Concert Maine va fi ieri, folk&acustic: Tica Lumanare, Mihaela Ristea.

– 22.00– Proiectie film "Moartea Ceausestilor", Radu Gabrea.

– 23.00– Concert The Milennials-Levant, Between Colours, , Julia Black.

– 24.30-3.00– After Party cu intrare libera pana la ora 3, tur ghidat al galeriei, activitati permanente.

Expozitia poate fi vizitata intre orele 19.00-03.00.

„Arta participativa” activitati permanente intre orele 19.00 si 3.00–

•Reenactament

Repunerea in scena a manifestatiilor de masa de tip comunist, insa adaptate la simboluri moderne referitoare la tranzitie. Se vor pune la dispozitia publicului cartoane de tip puzzle, pe care grupuri de 15-20 oameni le vor recompune, pe baza unei imagini proiectate.

•Ghidaj

asigurat de voluntari, care vor prezenta publicului

•Pauza dintre momentele artistice va fi punctata de anunturi din partea sponsorilor.

Curator: Ana Petrovici Popescu,
Organizator: Alexandru Groza,
PR: Maria Nichifor;

(Re)Searching team: Cristian Peter Marinescu, Astrid Isabela, Lorelei Raducan.

Sponsor oficial al evenimentului Personal Private Banking Services

Partener principal:

ASID – Asociatia Studentilor la Istorie Dacia

12 mai 2014
Avangarda Europeană în Arhiva Națională de Filme a României

Editia a IV-a: AVANGARDA DIN ROMANIA.

Sesiunea a VI-a: ISIDORE ISOU.

Joi, 15 mai, ora 19.00 – Cinemateca Eforie (Str. Eforie 2, Bucuresti) – Sala „Jean Georgescu”

Joi, 22 mai, ora 19.00 – Cinemateca Eforie (Str. Eforie 2, Bucuresti) – sala „Jean Georgescu”

Cinemateca Eforie – Arhiva Nationala de Filme a Romaniei a lansat, incepand cu 17 noiembrie 2012, un demers de revizitare a operelor cinematografice create de regizorii avangardei europene, cu scopul cercetarii modului in care s-a constituit cultura vizuala autohtona si cultura filmului in perioada de dinainte si de dupa nationalizarea din 1948 a productiei cinematografice din Romania, cat si a filmelor detinute de cinematografele locale. Prima editie a proiectului a cuprins avangarda cinematografica franceza, cea de-a doua editie a abordat avangarda sovietica, editia a treia s-a ocupat de avangardele germana si olandeza.

Artisti: Isidore Isou, Maurice Lemaitre, Jean Cocteau, Blaise Cendrars, Gil J Wolman

Curator: Igor Mocanu

Organizator: Cinemateca Eforie – Arhiva Nationala de Filme a Romaniei

Desi fara a fi primit vreo invitatie oficiala din partea organizatorilor, Isidore Isou se prezinta in 1951 la festivalul de film de la Cannes cu o productie cinematografica profund experimentala – adevarat manifest al filmului lettrist, cum avea sa exclame critica intr-un glas dupa aceea – avand functia precisa de a, cum am spune astazi, pirata circuitul elitist al bransei mondiale. La premiera de la Cannes, „filmul discrepant”, cum il numeste Isou, provoaca gesturi de protest si dezaprobare, revolta si indignare, insa primeste premiul publicului pentru avangarda si un nou membru al miscarii lettriste – pe Guy Debord. Afisul fusese desenat de Jean Cocteau, iar in film apare, pe rand, pe langa acesta si Isou insusi, Blaise Cendrars, Andre Maurois, Gil J Wolman, Armand Salacrou sau Rodica Valeanu. Cateva luni mai tarziu, apare si Le film est dejà commence? al lui Maurice Lemaitre, Gil J Wolman lanseaza filmul L’Anticoncept, iar Guy Debord – Hurlements en faveur de Sade, toate trei marturisit tributare viziunii discrepante din pelicula lui Isou. Inutil sa mai spunem ca neoavangardele si-l revendica intr-un glas drept precursor, incepand cu Nouvelle Vague (Godard) si terminand cu undergroundul american (Brakhage). Cu toate acestea, s-ar parea ca proiectia de acum a filmului semnat de Isou este oarecum precoce, considerand ca inca nu i-a fost tradusa opera in limba romana, mai ales in comparatie cu popularitatea covarsitoare de la noi a unui autor precum Guy Debord, ale carui concepte care din jurul societatii spectacolului isi au originea in teoriile lui Isou si in special in Traite de bave et d’eternite, care a circulat o vreme intr-o forma trunchiata, dar care a fost restaurat de curand de Arhiva Nationala de Filme a Frantei si remasterizat de Frederic Acquaviva. Proiectia de la Cinemateca Romana prezinta, in premiera nationala, aceasta din urma versiune, restaurata si autorizata.

TRAITE DE BAVE ET D’ETERNITE

Franta, 1951, Film experimental, 120 min

R. Jean Isidore Isou

S. Isidore Isou

Asistent: Maurice Lemaitre

I. Nat Saufer

Montaj: Suzanne Cabon

Muzica: Daniel Guarrigue

Sunet: Jacques Boutiron, Marcel Ormancey

Afis: Jean Cocteau

Cu: Marcel Achard, Isidore Isou, Jean-Louis Barrault, Blanchette Brunoy, Blaise Cendrars, Jean Cocteau, Daniele Delorme, Edouard Dermithe, Daniel Gelin, Andre Maurois, Armand Salacrou, Rodica Valeanu, Albert J. LeGros, Bernard Blin, Colette Marchand, Gil J. Wolman, Marc’o

Producator: Marc’o, Leon Vickman

12 mai 2014
Eveniment Marcel Proust la BCU

Sambata, 10 mai, ora 12.00, la Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti, are loc o noua editie a Clubului de lectura "Calderon". In centrul dezbaterii se afla cel de-al doilea volum din seria "In cautarea timpului pierdut", de Marcel Proust, invitatul special al reuniunii fiind profesorul Vlad Alexandrescu.

Cercetator la Colegiul Noua Europa, istoric al ideilor, specialist in dezbaterile savante din Europa secolelor XVI si XVII, Vlad Alexandrescu preda de ani buni la Catedra de franceza a Universitatii Bucuresti.

Sustinut de Biblioteca Centrala Universitara "Carol I", evenimentul are loc in frumosul edifciu din Piata Revolutiei. Cei interesati sa participe sunt asteptati, cu un sfert de ora mai devreme, in Salonul "Carol I", Corp Fundatie, intrare Calea Victoriei, nr. 88.

6 mai 2014
The Broken Circle Breakdown – review

Bluegrass, celule stem, religie si tatuaje. Fara indoiala, aceste cuvinte pot constitui un veritabil sinopsis pentru The Broken Circle Breakdown. Cuplul Elise – Didier intruchipeaza perechea perfecta, pereche a carei dragoste este in directa proportionalitate cu multimea trasaturilor contrastante din care se naste: ea – o realista cu inclinatii religioase; el – un ateu romantic. Desi Didier seamana cu un om al cavernelor, acest lucru este compensat prin faptul ca Elise este o fiinta suava la origini chiar daca are corpul plin de tatuaje. Probabil singura trasatura comuna a celor doi este aceea ca ambii activeaza in domeniul artei.

El este cantaret de bluegrass, ea este tattoo artist. Situatia paradisiaca initiala se schimba radical din cauza diagnosticarii unicului copil al acestora cu cancer, fapt care reprezinta o prima proba pentru relatia celor doi. Dupa moartea fiicei lor, vechi frustari ies la iveala. In contextul unei posibile vindecari cu celule stem, decesul apare brutal, constituind generatorul suprem de frustrare.

Intr-un joc al disperarii cu caracter autodistructiv, Elise si Didier isi paseaza succesiv mortea fetei, producand astfel numeroase conflicte ce duc treptat la ruperea relatiei. Antiteza dintre cele doua personaje este iarasi reliefata si tot mai bine conturata cu fiecare ocazie. Daca la inceput asimetria parea sursa de dragoste si emotie, poate chiar cheia relatiei, pe masura ce avansam in poveste intelegem ca opozitia dintre cei doi reprezinta, de fapt, principala cauza a destramarii relatiei.

Elise sufera, incercand sa-si mascheze tristetea, insa Didier blameaza cu fiecare ocazie pe care o are religia, religie care nu este de acord cu dezvoltarea celulelor stem si care din aceasta cauza constituie, dupa parerea sa, principalul vinovat pentru moartea copilului lor. Din pricina faptului ca nu se descarca si este o persoana introvertita, Elise ajunge la capatul puterilor mult mai repede decat Didier, fapt care o impinge spre suicid.

Filmul ridica intrebari si cere raspunsuri, insa reprezinta si o formidabila ocazie de a critica biserica si de a dezbate teme ca reincarnarea sau viata dupa moarte, toate acestea pe un fundal tragi-comic cu muzica bluegrass.

3 mai 2014
De profesie Român: Maia Morgenstern

Nascuta in Bucuresti intr-o familie evreiasca, Maia Morgenstern a studiat la Academia de Teatru si Film intre 1981 si 1985, iar apoi a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt pana in 1988. A aparut apoi pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din Bucuresti, dupa care s-a alaturat trupei de la Teatrul National „Ion Luca Caragiale”. Printre rolurile sale de referinta: Doamna T, in teatru si film, Marguerite in „Dama cu camelii“, Lola Blau, in „Asta-seara, Lola Blau“, Lola Lola in „Ingerul albastru“. A jucat mari roluri de tragiciana: Medeea ( in „O trilogie antica“, montata de Andrei Serban, la National, in 1990), Clitemnestra ( in „Orestia“ lui Silviu Purcarete de la Craiova) sau „Electra“, la Atena. A interpretat-o pe mama lui Iisus in filmul lui Mel Gibson si pe Arkadina in spectacolul „Pescarusul“, al lui Andrei Serban.

Maia Morgenstern a fost casatorita de doua ori. Are trei copii: Tudor Aaron, Eva Lea Cabiria si Ana Isadora.

sursa foto:cinemarx.ro

”Frumusetea, ca si sacrul, indraznesc sa spun, se afla in ochii celui care priveste. Asa ca, daca nu esti dispus sa primesti, ramai la zona de divertisment.” (yorick.ro)

***

”Sunt extrem de deschisa la orice cercetare, la orice sondare, orice incercare mi se pare benefica. Fara joc, fara a cerceta, fara a dezvola imaginatia nu putem exista. Raportez asta la sensul jocului pentru copii.” (adevarul.ro)

***

”Inspiratia, inefabilul, astea au locul lor si nu se pot defini in arta actorului. insa sunt, de asemenea, foarte importante mestesugul, rigoarea, disciplina interioara, felul in care te integrezi intr-o echipa si iti gasesti masura justa. Asta tine de organizarea interioara, de gestionarea propriilor energii, de largirea propriilor limite si, mai ales, de cunoasterea acestora in primul rand.”(adevarul.ro)

***

”O sa va intristez pentru ca… poate ca nu, dar sper ca daca nu intelegeti, macar sa cantariti: eu nu cred in modestie. Nu cred ca e… pot sa fiu timida, sunt timida, am inhibitii, am spaime care vin din cunoasterea si din lipsa din puterea de a accepta limite si limite. si atunci parez, bravez si dezvolt un fel de tumora care sa mascheze limita, insa modestia e…. Poate nu intelegem amandoua acelasi cod. si asta se poate. Modestia este virtutea mediocrilor.” (atelier.liternet.ro)

***

”Exista multe umbre, multe nostalgii si multe tristeti in viata mea, dar nimic din toate astea nu e inchis intr-o camara a sufletului. Pentru ca atunci cand vrei sa-ti inchizi tristetile in cutiute, ele au prostul obicei sa dospeasca si se transforma in dureri si-apoi in rani adanci. Asa ca eu imi scot, din cand in cand, la lumina tristetile, le primenesc si-mi aerisesc sufletul si constiinta. Din pacate, umbrele astea ale mele nu se pot risipi de tot, fiindca ele se refera la pierderi ireparabile.” (formulaas.ro)

***

”Nu mi-e rusine sa recunosc ca sunt o fiinta vulnerabila. Dar faptul ca sunt vulnerabila nu inseamna, din nou, ca-mi permit sa ma victimizez. Nu sunt mandra de vulnerabilitatea mea si de aceea ma straduiesc, in fiecare zi, sa aflu cum imi pot deveni cel mai bun prieten. Loviturile cele mai dureroase nu ne vin din partea celorlalti, ci le primim chiar de la noi insine.” (formulaas.ro)

1 mai 2014
Oameni care şi-au propus să schimbe România: Andrei Gârbă

Seria documentarelor Fascinatia Mestesugului a ajuns la episodul cu numarul 5 si continua cu povestea lui Andrei Garba – economist dupa studii, ceramist dupa experianta.
O poveste despre vointa, alegeri si dorinta de schimbare. O poveste de bine despre romani si Romania.
Povestea lui Andrei Garba face parte din proiectul Fascinatia Mestesugului, un proiect realizat cu pasiune, despre pasiunea celorlalti. Proiectul este independent, finantat din resurse proprii, iar primul documentar a fost realizat in anul 2012. Proiectul contine o serie de documentare video, motivationale despre pasiune, perseverenta, mestesug si continuitate. Ideea proiecului a pornit din dorinta tanarului videograf Matei Plesa de a realiza documentare artistice si de a promova valorile “ascunse” sau prea putin mediatizate ale Romaniei.

„Tu esti drumul. Daca ti-ai descoperit interiorul, asa vei descoperi mai departe si solutiile care te vor ajuta. Trebuie sa perseverezi si sa te descoperi pe tine. Nu fac ceva pentru ca vreau sa fac ceva, fac pentru ca simt ca trebuie sa fac. Nu exista o logica. Vointa nu vine dintr-un rationament, vine dintr-o simtire. Lucrurile logice se astern dupa aia.” – mentioneaza Andrei Garba in interviul sau. Uneori drumul ti-e dat, alteori ti-l alegi singur sau pur si simplu porneste de la o idee.

Andrei Garba a inceput sa lucreze alaturi de tatal sau la varsta de 14 ani, iar acum, in atelierul din Cluj-Napoca lucreaza alaturi de alti 5 colegi, fiecare cu propria lui specializare. El nu crede in concurenta in sensul contemporan al cuvantului, ci mai degraba in colaborare. Succesul intr-un mestesug e greu de atins si mai mult decat atat, greu de definit. Pentru Andrei, succesul reprezinta o satisfactie personala, o bucurie primita din partea clientului. Pentru Andrei, cuvantul „provocare” inseamna a accepta proiecte pe care, la momentul asumarii lor, ar putea sa nu se afle in aria lor de expertiza. Cu alte cuvinte, „Industria are niste limitari, nu poti face chiar orice. Dar de fiecare data canda aparut un proiect dificil, am spus ca fac si am invatat sa fac, am incercat. Poate nu ne-a iesit un produs din prima incercare, dar nu a plecat de la noi pana ce nu a iesit asa cum ne-am dorit.”

Andrei Garba lucreaza cu pasiune ceramica si e un optimist care iubeste Romania si traditiile ei, fapt pentru care in viziunea lui: „Romania merita mai mult decat ce are acum. Oamenii care sunt in stare sa schimbe Romania sunt oamenii care o iubesc si care ii respecta traditiile, care sunt mandri ca fac ceva si ca acel ceva este romanesc, facut în Romania”.

Nu si-a pierdut increderea in Romania pentru ca e convins ca tara noastra mai are mult de oferit. Spune cu incredere si tarie ca iubeste locul acesta si ca-i vede potentialul: „Cand ma gandesc la ceva, ma gandesc la potentialul pe care acel ceva il poate avea. Acel lucru banal poate fi inspiratie pentru multi. O bucata de piatra pentru tine e o bucata de piatra, o bucata de piatra pentru Brancusi e Poarta Sarutului.”

Articolul si povestea completa: http://fascinatia-mestesugului.com/ceramistul-andrei-garba/

23 aprilie 2014
Concurs Ceașca de cultură și Editura Meteor Press

Una dintre aparitiile anului 2014 la Editura Meteor Press este cartea semnata de catre Edgar Feuchtwanger, Hitler, vecinul meu. Amintirile unui copil evreu, inspirata din insasi viata autorului. Pe scurt, Edgar Feuchtwanger, in varsta de 5 ani, este unicul fiu al unui editor evreu. Are o copilarie fericita in orasul München. Este lipsit de griji, rasfatat de parinti si de bona, pana cand, in blocul de vizavi, se instaleaza Adolf Hitler, seful Partidului National-Socialist. In 1933, fericirea acestei vieti neumbrite de nimic dispare. Hitler este numit cancelar al Germaniei. Parintii lui Edgar, lipsiti de drepturile lor cetatenesti, incearca sa-si protejeze fiul de umilinte. La scoala, invatatoarea il pune sa deseneze svastici, iar colegii intra in randurile tinerilor hitleristi. De la fereastra casei lui, Edgar va asista la pregatirea unor evenimente tragice: Noaptea Cutitelor Lungi, Anschlussul, Noaptea de Cristal. Evreii sunt arestati, tatal lui este inchis la Dachau. Groaza, frigul si foamea de acolo il vor marca pentru totdeauna. In 1939, Edgar este trimis singur in Marea Britanie, unde isi va vedea mai departe de viata. In prezent, Edgar Feuchtwanger este istoric. Locuieste la Winchester, in Marea Britanie. A locuit vizavi de Adolf Hitler din 1929, cand avea cinci ani, pana în 1939.

In 2013 Bertil Scali, editor si fost reporter la VSD, apoi la Paris Match, intre 1992 si 2004, a realizat un documentar, Hitler, mon voisin (Hitler, vecinul meu, 2013), pentru canalul de televiziune Planète.

Pentru o scurta privire aruncata asupra felului in care este scrisa cartea Hitler, vecinul meu. Amintirile unui copil evreu cateva pasaje sunt binevenite.

“In aceasta dimineata, mergand sa ne plimbam, am trecut prin fata casei lui. Dorle a vrut sa-i citeasca numele pe usa, „Adolf Hitler”. Paznicul a privit-o fix, iar Rosie a luat-o de mana si a grabit pasul. Dupa ce au trecut de imobil, i-a soptit lui Dorle ca n-ar fi trebuit sa se uite la usa. Sora mea i-a raspuns sec ca asa ceva nu este interzis si a adaugat:

– In orice caz, pe usa nu este scris numele lui. Este scris „Winter”, si nu „Hitler”!

Pentru prima data, vedeam un copil raspunzand unui adult. Rosie n-a zis nimic. Se facea frig, iar ninsoarea continua sa cada. Trecatorii mergeau cu grija ca sa nu alunece. Paznicul se uita dupa noi. Rosie s-a intors si ne-am reluat plimbarea.

Mergeam sa ne intalnim cu tata la cafeneaua Fürstenhof. Am asteptat tramvaiul pe cealalta parte a strazii, sub privirile barbatului aflat in fata locuintei lui Hitler. M-am simtit usurat cand am auzit sunetul rotilor pe sinele de metal care serpuiau de-a lungul caii pavate. Conductorul agita clopotul. Ne-am dat inapoi ca sa-i lasam pe calatori sa coboare, apoi am urcat. In vagon, toata lumea fuma, stateam inghesuiti, iar Dorle a vrut sa se aseze pe una dintre bancile de lemn. Cu un aer sever, Rosie i-a cerut sa lase locul oamenilor mari. Am coborat chiar in fata cafenelei. Este o sala uriasa, in care ma tem mereu sa nu fiu calcat in picioare. Chelnerii trec in fuga cu tavile pline cu halbe de bere deasupra capului. Tata statea in spate, cu fratele lui, vechi combatant, unchiul meu soldat, Berthold. Pe Rosie a indemnat-o sa faca o plimbare, iar noua ne-a comandat gustarea noastra preferata. Eu si Dorle luam intotdeauna acelasi lucru. O inghetata de ciocolata, acoperita cu frisca si ciocolata topita. Dorle a povestit imediat ca Hitler si-a pus un nume fals pe usa. Dar taticu stia deja. Cei doi frati au inceput o discutie.

– Da, da, stiu, a zis tata. Asa o cheama pe menajera lui. Se teme c-o sa vina cineva si-o sa-l bata la cap. Este un las.

– Luigi, stii foarte bine ca a fost in transee, ca mine. De ce s-ar teme de propria umbra? Nu vrea sa fie batut la cap de toate femeile care alearga dupa el, doar atat.

– Ah, da! Transeele! Sus, la el, se tanguie tot timpul, in toata cartea lui enorma si plictisitoare, Mein Kampf. Se vaicareste. Se lamenteaza. Striga. Urla. Mi-l inchipui in timp ce-si scrie cartea rostogolindu-se pe jos ca un pustan nespalat. Vrea s-o citeasca toata lumea, da! Francezii, generalii, caporalul lui, evreii, sobolanii… De altfel, nu face deosebire intre aceste ultime doua specii – caci da, dupa el, cei care practica religia evreiasca nu sunt nimic altceva decat o specie aparte. O rasa inferioara, zice el. Aproape ca „parazitii”, ca sa reiau una dintre expresiile sale de scriitor. Incantator, nu-i asa? Si ce se face cu parazitii? Te las sa ghicesti.

– Da, Hitler este un mizerabil. Dar stii, lumea este cu susul in jos. Oare cu noi ce-o sa se-ntample? Ce-o sa ajungem? Care este viitorul Germaniei? Trebuie intr-adevar sa facem ceva!

– Dar Hitler, tu iti dai seama? A continuat tata. Ii uraste pe evrei si pe toata lumea, ca toti camarazii lui. Este ticnit, inacrit, paranoic, violent si mai ales periculos. Stii ca Lion scoate peste cateva zile o carte despre el? Succesul, care spune povestea ascensiunii unui mizerabil de teapa lui. Este foarte comica. Il descrie ca pe un fel de om isteric care calomniaza pe oriunde se duce. In ultima lui carte, Evreul Suss, Lion a povestit deja cum, in trecut, alti arivisti au indemnat multimea sa-i masacreze pe stramosii nostri in tara noastra. Aceasta carte este singura care o bate bine pe Mein Kampf. Succesul ar trebui sa faca si mai mult zgomot prin faptul ca-l caricaturizeaza in mod direct. Lion spera sa-i faca pe cititorii lui Hitler sa inteleaga in ce masura este acest pictor frustrat un uzurpator si mai ales un personaj periculos care ne intoarce in urma cu secole.” (Hitler, vecinul meu, pag. 33 – 35)

23 aprilie 2014
Recitind pe Camil Petrescu

Prin G. Calinescu si Camil Petrescu notiunea de scriitor complet devine o realitate. „Voi scrie pana la 25 de ani versuri (declara o data Camil Petrescu), pentru ca este vremea iluziilor si a versurilor; voi scrie intre 25-35 de ani teatru, pentru ca teatrul cere si o oarecare experienta si o anumita vibratie nervoasa; voi scrie intre 35-40 ani romane, pentru ca romanele cer o bogata experienta a vietii si o anumita maturitate expresiva. Si abia la 40 de ani ma voi intoarce la filosofie…” Din toate aceste ipostaze, in care el nu s-a manifestat in succesiunea strict anuntata, romancierul ramane categoric cel mai interesant ceea ce nu inseamna ca poetul, dramaturgul, mai ales eseistul nu merita stima. Practic, o delimitare nici nu e posibila, incat la un examen atent in Ultima noapate de dragoste, intaia noapte de razboi si in al doilea roman, Patul lui Procust, analiza isi asociaza dupa necesitatii reactiile unui poet („vibratia nervoasa” adica tensiunea unui dramaturg si o ardenta miscare cerebrala). Nici un alt romancier din epoca n-a acordat atata spatiu „explicatiilor” de aspect filosofic, rationalist, trasatura ce confera dealtminteri o stransa unitate operei in ansambul. Scriitor cu pasiunea problematizarii, la romancier ca si la dramaturg frapeaza dezacordul tragic dintre calitatile indivizilor si complexul social, incat Danton, Pietro Gralla, Gelu Ruscanu in drame, Stefan Gheorghidiu si G. D. Ladima in roman sunt argumente pentru silogisme, simbolizari ale esecului. Fata de „rudimentarul” Rebreanu (cum califica Ion Barbu pe autorul lui Ion), excelent interpret al realitatilor vazute, la Camil Petrescu efortul merge spre decriptarea datelor umane invizibile, spre resorturi profunde, pentru a imbogati in final cunoasterea cu detalii nebanuite.

Finalitatea actului creator implica un maximum de autenticitate, de aceea nu scrisul frumos trece in primul plan, ci scrisul revelator, destinat sa instaleze pe cei ce-l frecventeaza in miezul viu al faptelor, in concretul lucrurilor. Idei filosofice din Bergson si Husserl (Logische Untersuchungen), exemple literare provenind de la Stendhal si Proust se constituie la autorul lui Danton intr-o retea de ipoteze in a caror lumina se va inalta conceptia estetica proprie. Autenticitatea si substantialitatea raman pentru Camil Petrescu, angajat in detectarea relatiilor profunde dintre fenomene, modalitati de a sugera fluidul vietii, esentele, de a inlatura tot ce inseamna sofisticare. Analist din necesitatea de a extrage din relatiile dintre lumea externa si dinamica interioara toate consecintele de ordin estetic, spirit necontenit in alerta din nevoia de a surprinde fenomenologic proteicul, diversitatea si de a la subordona unei viziuni coagulante, principalul sau demers teoretic se inscrie (desi cu alta optica) in prelungirea modernismului lovinescian. Bazat pe gandirea carteziana, clasicismul a reprezentat o „structura” necesara unei epoci; romancierul propunea o alta structura, in acord cu orizontul altei societati; perspectivele umanitatii necesara unei epoci; romantismul implica o noua „structura”, iar scriitorul cel mai sincron, cel mai adecvat ca stil acestei structuri, ar fi Proust. Se poate spune ca eseul Noua structura si opera lui Marcel Proust (din Teze si antiteze) a fost la data publicrii (1935), in egala masura, un pretext de comentariu esteteico-filosofic, dr si confesiune travestita, un cred in marginea operei altuia, mai exact un act de delimitare.

Se citeaza nume de mari creatori care, la intrebarea de ce au procedat intr-un anumit mod lasa totul pe seama intamplarii. Lucid si efervescent, Camil Petrescu tine sa ne explice, sa motiveze totul, polemic de multe ori, paradoxul nu de putine ori Literatura fiind in conceptia lui „un formidabil instrument de cunoastere”, nimic nu trebuie ignorat pentru depistarea sensurilor si semnificatiilor. Daca la Husserl, atat de frecvent citat, faptele sufletesti; „se bazeaza pe calitatii irationale”, scriitorul e obsedat mereu de indicare cauzelor. Tema geloziei de pilda, a iubirii nearomince, nutreste dezbateri analitice de exceptionala finete si nu doar intr-o singura opera, in teatru (Suflete tari, Act venetian, Mioara), in romanele de inceput, ilogicul si logicul in erotica isi afla cea mai temeinica demonstratie din literatura romana. Drama sciitorului in cautarea absolutului e de a constata ca relatia motiune-idee schioapata, ca durata concreta la un personaj difera de timpul, de durata altuia, de unde o dialectica inselatoare a lucrurilor. Exista vreun mijloc de salvare? Utila in grad inalt ar fi intoarcerea programatica la elementar, la simplitatea primara, care ar permite, prin sinceritatea absoluta, perspective autentice, nemistificate. In creatie (ni se spune intr-o nota ampla, la inceputul romanului Patul lui Procust) „meseria” si „mestesugul” sunt „potrivnice artei”. Acela care vrea sa faca „literatura” trebuie neaparat sa aiba „ceva de spus”. Cu toate ca discutabil in litera lui argumentul ca scrisul corect „nu e obligatoriu decat pentru cei care sunt scriitori”, luat insa in spiritul lui el rezista, vrand sa arate ca esentiala nu e scrierea frumoasa, codificata, ci capacitatea de a revela. Cu aceste precizari, definitia scriitorului data de Camil Petrescu accentuand pe spontaneitatea, dinamitand normele retoricii clasice, tinde sa acrediteze primatul unei „noi structuri” in literatura noastra. Scriitor ar fi prin urmare, „un om care expprima in scris cu o liminara sinceritate, ceea ce a simtit, ceea ce a gandit, ceea ce i s-a intamplat in viata, lui si celor pe care i-a cunoscut, sau chiar obiectelor neinsufletite”. Totul „fara ortografie, fara compozitie, fara stil si chiar fara caligrafie”.

In practica, nici compozitia, nici stilul, asupra carora s-au concentrat in acel moment focurile avangardei literare nu scapa atentiei scriitorului. Parantezele, digresiunile, notele din subsol, colajele din romane atesta o grija continua pentru organizare, in sensul unor perspective convergente. Refuzul romanului de tip clasic nu se reduce la o negare absurda. Ideea despre un teatru de cunoastere, opusa unui teatru de caractere presupune, de asemenea, un nou mod, deci alta organizare. Toate acestea sunt orientate in directia unei evidente apropieri de realitatile in miscari. Cum obiectivarea totala este imposibila („din mine insumi, orice as face, eu nu pot iesi…”), organizarea datelor si impresiilor sa urmareasca cel putin o conciliere acceptabila, astfel ca intre „eul” creatorului si personaje, intre personaje si societatea la care acesta se refera sa nu apara disonante flagrante. Biograficul, mai precis elementul biografic la Camil Petrescu suscita un puternic suflu de realism, de obiectivitate chiar. Pledoaria unor Pierre de Bodisdefire si Jean Borel, in ultima vreme, pentru revenirea la autobiografie, pentru regenerararea romanului contemporan nu este fara temei. Camil Petrescu a demonstrat exemplar resursele „agotismului” tocmai prin aptitudinea de a se ridica intr-o supraindividualizare a contemplarii lucide.

sursa: Cronica, Nr. 15, anul 1973, p. 4

21 aprilie 2014
De profesie Român: Nina Cassian

Nina Cassian ( Renée Annie Cassian, 27 noiembrie 1924, Galati – d. 15 aprilie 2014, New York) a fost o poeta, eseista si traducatoare romanca.

Nina Cassian a debutat editorial in anul 1947, cu volumul de versuri “La scara 1/1”. Incepe sa scrie si literatura pentru copii, atrasa fiind de “posibilitatile evadarii in fantezie si candoare”. A realizat traduceri remarcabile si a publicat peste 50 de carti de poezie, eseuri si proza.

In 1985 e invitata in Statele Unite pentru a sustine un curs la New York University. Se stabileste acolo, unde traieste si in prezent. Casa din Romania i-a fost confiscata, iar cartile i-au fost interzise si retrase din biblioteci, pana la caderea regimului Ceausescu.

"Mi-a placut sa smulg cu dintii / un fruct ce nu voia sa cada" – ma refer, desigur, la "distinsa roada / din arborele cunostintii", cum scriam candva intr-o foarte veche poezie… Cat despre fiinta mea trecatoare (sper ca cealalta e ceva mai "durabila"…), multe mi-au fost interzise (indeobste cele la care nici n-am ravnit): bogatie, frumusete (fizica), intelepciune, forta (fizica), onoruri, invatarea mai multor limbi straine (rusa, spaniola), tinerete fara batranete etc." (romlit.ro)

***

"Umorul? Il consider o dimensiune a vietii mele (laolalta cu arta si dragostea). Fara el, n-ar fi existat avangarda, el inseamna, fireste, distantare, si spirit critic, si bun simt exacerbat (exista asa ceva?) si atitudine ludica si orgie de cuvinte in libertate!" (romlit.ro)

***

"Bertolt Brecht, intr-o poezie, spunea ca "omul bun" ("Der gute Mensch") se gandeste si la altceva in afara lui insusi. "Disciplina de gandire" si cea "morala" au constat exact in faptul ca ma desparteam de egocentrismul care se nastea in mine (datorita puseurilor creatoare), aderarii la o cauza generala si generoasa. Ca la ora aceea – in 1940! – aceasta s-a numit pentru mine "comunism" – aceasta merita o mai lunga si mai nuantata discutie. Oricum, aceasta sonoritate e compromisa (prin instalarea, in numele ei, a unor regimuri dictatoriale si imperialiste, bazate pe teroare, minciuna, rastalmacire, calcare in picioare a "comandamentelor" ideologiei insesi…). Astazi, e dificila, daca nu chiar imposibila, pomenirea ideii insesi. Rezultatele pozitive in formarea caracterului meu au fost: o mai coerenta privire asupra lumii, detasarea de avantaje materiale, implicarea in destinul napastuitilor de pe glob (indiferent de rasa sau de nationalitate) – plus iradierea unei utopii (uneori, e frumos sa visezi!). Dar "frigerea cu ciorba" si "suflarea in iaurt" ma urmaresc pana astazi, impiedicandu-ma sa cad prada oricaror ispititoare chemari…" (romlit.ro)

***

"Nu pot marca o data anume pentru ca, de cand ma stiu, adica de la aproximativ sase ani, am fost mereu indragostita, ba de baiatul de la parter, ba de un actor de cinema. Lucrurile s-au «agravat», bineinteles, odata cu varsta. La 15 ani, am «contractat» o iubire de adolescenta la Craiova, iubire platonica devenita obsesie pe parcursul a 20 de ani (intre timp, maritandu-ma din dragoste de vreo doua ori!)" (gazeta de sud)

***

"Am o problema cu scurgerea timpului, pe care am si facut-o publica. Eu nu am avut o senzatie de trecere de la copilarie la adolescenta, tinerete, maturitate, batranete… Nu simt nici o modificare cu exceptia anatomiei. Mi se pare viata mult prea scurta ca sa o mai segmentam. Batranetea nu ma sperie decat sub raport fizic. Nici moartea nu ma sperie. Nu programez niciodata nimic. Daca o sa simt sa scriu o poezie de ziua mea, o voi face." (jurnalul.ro)

"Sunt saraca, dar nu muritoare de foame. Am gasit iubire la o varsta la care nu se mai poate astepta nimic. Daca regret ceva este ca simt un atac concentric la biologia mea. Totul mi-a fost afectat: picioarele, bratele, ochii, urechile, tot, in afara de mansarda. Ea functioneaza." (armoniiculturale.ro)

***

"Zapada proaspata se lasa

Pe cate-o casa, pe cate-o casa

Si geamul este inghetat

E liniste, toti sunt in pat.

Iar eu, un om, un ratacit

Caut un loc de-adapostit." (prima poezie scrisa de Nina Cassian la varsta de 5 ani)

16 aprilie 2014
„The Square” câștigă Trofeul Cinepolitica 2014!

Trofeul Cinepolitica 2014 i-a fost acordat duminica seara, la Cinema Studio, filmului Piata/ Al Midan/ The Square, in regia lui Jehane Noujaim, un documentar percutant despre protestele din Egipt. Cea de-a treia editie a Festivalului International de Film Cinepolitica s-a incheiat cu proiectia superproductiei Inapoi in 1942/ Back to 1942, propunerea Chinei la Oscar, dupa sase zile in care cateva mii de spectatori au vazut filme la Cinema Studio, Cinema Union si Cinema Elvira Popescu. Gala de inchidere a fost prezentata de directorul festivalului, Moscu Copel.

La filmul The Square, nominalizat anul acesta la Oscarul pentru Cel mai bun documentar, juriul a apreciat, „pe de o parte, capacitatea de a descrie adecvat dinamica tipica a unei schimbari sociale care implica relatia dintre miscari colective si institutii, si, pe de alta parte, capacitatea de a interpreta evolutia unei transformari inca nefinalizate, dar dezirabile, din perspectiva inocenta, lipsita de compromisuri, a unui protagonist tanar”.

Premiul pentru Cel mai bun film politic i-a revenit peliculei Zgomot in cartier/ O Som ao Redor/ Neighbouring Sounds, in regia lui Kleber Mendonça Filho, pentru „o abordare unica a unei realitati socio-politice complexe, tratata cu mijloace de expresie retinute si cu o imagine, un montaj si un sound-design meticuloase. Si pentru felul in care foloseste peisajul urban, atat interior cat si exterior, pentru a sublinia lumea interioara a personajelor”.

Mentiunea speciala a juriului i-a fost oferita filmului Paradjanov, o biografie neconventionala a cineastului Sergei Paradjanov, regizata de Serge Avedikian si Olena Fetisova, „pentru profunzimea politica si calitatile artistice deosebite ale filmului, pentru folosirea rafinata a unor variate mijloace de expresie cinematografica, pentru evocarea unui personaj exemplar si emblematic, ce a creat capodopere ale cinematografiei in ciuda tuturor vicisitudinilor epocii totalitare, demonstrand ca rezistenta prin cultura poate invinge opresiunea sistemica”.

Cele peste 20 de filme din selectia Cinepolitica au fost proiectate, majoritatea, in premiera in Romania, iar multe dintre ele nu vor ajunge in salile de cinema. Cateva mii de spectatori au asistat la proiectiile si dezbaterile Cinepolitica. De la masterclass-ul lui Cristian Tudor Popescu despre „Putere si Adevar in cinematografia romaneasca” s-a plecat la miezul noptii, dupa trei ore de discutii, iar la intalnirea cu Adelin Petrisor si povestile lui despre Coreea de Nord, sala Elvira Popescu a fost arhiplina. Premiera de gala a filmului Paradjanov, in prezenta actorului si regizorului Serge Avedikian, a regizoarei Olena Fetisova si a producatorului Volodimir Kozyr, a tinut zeci de spectatori la discutii pana noaptea tarziu, iar printre invitati s-au numarat ambasadorul Federatiei Ruse, E.S. Oleg Sergheevici Malginov, cel al Georgiei, E.S. Giorgadze Ilia, ?i cel al Republicii Armenia, E.S. Hamlet Gasparian.

Juriul a fost format din artistii israelieni, stabiliti in Belgia, Effi si Amir, directorul de festival si expertul in sociologie vizuala Antonio Casciaro, din Italia, si jurnalistul si analistul politic Bogdan Ficeac.

***

Organizat de Asociatia Cultura si Imagine, Festivalul International de Film Cinepolitica este patronat de Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale” (UNATC) si de Universitatea Nationala de Arte (UNArte). Evenimentul este sprijinit de Centrul National al Cinematografiei (CNC).

14 aprilie 2014