Autor: omdecultură

  • Monologuri Psi sau despre iubire fără prea multe bloguri

    Cand am descoperit cartea lui Alin Les, Monologuri Psi despre cuplul modern,  aparuta recent la editura Paideia, la sfarsitul lui 2013, n-am crezut ca pot spune acum asa ceva: 
    «Aceasta nu este numai o carte de psihologie!». Este mult mai mult, e un psiho-jurnal, un respiro, dupa cum mi-a marturistit autorul ei, un timp de reflectie acordat siesi de la tot ce inseamna social, munca de psiholog criminolog, cercetator in domeniu si cumva si o evadare din lumea cartilor de expertiza si a scrierii lor. Cand l-am intrebat de ce si-a finalizat respiro-ul eulistic intr-o carte, scriitorul a deschis cartea si mi-a citit dedicatia. E o dedicatie pentru noi toti, care trec sau am trecut prin relatii de cuplu ca prin gari mici si insignifiante dar in care tot opreste trenul pentru ca asa-i „traseul” vietii, al nostru, al tuturor.
    «Acelor cupluri pentru care lupta intre sexe reprezinta ratiunea lor de a fi. Acelor cupluri interesate de spatiul lor psi. Acelor cupluri care au ajuns sa iubeasca distanta dintre ei. Acelor cupluri carora le lipseste setea de excelenta in doi.»

    18 ian 2014 026 the one

    Intradevar, coperta si titlul te duc in sfera cartilor de specialitate, mi-ati putea spune dar am sa va contrazic un pic; e drept o gasiti pe raftul de psihologie al librariilor si la sectiunea psiho pe site-urile de distributie de carti dar cartea aceasta e o minunata bijuterie ascunsa. Cine va trece dincolo de coperta, va sta si va ramane in librarie pana la inchidere, neputand-o lasa din mana. Pentru ca, sa fim sinceri, mare parte dintre noi l-am citit pe Bruckner cu Paradoxurile iubirii, pe Jose Ortega Y Gasset cu-ale sale Studii de iubire, pe Liiceanu in Despre seductie, sau pe multi prieteni pe blogurile lor; cu totii am vrut sa fim sedusi literar de iubire prin aceste scrieri in speranta aflarii unei idei, unor raspunsuri, unei rafisante mangaieri pe inima… Mai toti insa s-au pierdut in stiintificarea iubirii si a sufletului, in obiectivizarea tuturor trairilor lor, ascunzandu-se in spatele bibliografiei si a citatelor altora. Au scris «departe» de noi publicul si nu, nu le contesta ici valoarea, ci doar relatia cititor-scriitor. Insa aici, scriitorul Alin Les porneste invers drumul paradigmatic al iubirii; de la sinele sau, trait, lovit, indurerat, iubitor si iubit, tradat, invartosat in simtiri, el ajunge  un sine catharsis, un suflet eliberat si purificat prin dezvaluiri din adevarul propriu trait. Prin aceste scrisori-monolog adresate cu un generic vocativ Iubito, el reface traseul unei iubiri proprii si bate clopotul lui gauss spre trezire interioara, o trezire la constientizare de sine fara egoism sau narcisism posesiv de iubire. Pornind de la «Cunoaste-te pe tine insuti!» socratic, scriitorul ajunge sa refaca la nivel de carte drumul unui Dante contemporan. Numai ca aici, in citadinul nostru social si vitezoman, Dante-le nostru nu mai parcurge o hipersfera pentru a se purifica de toata suferinta si frumosul iubirii. El ti se adreseaza ca-ntr-un dialog epistolar ce reverbereaza in sine totul, asemeni unei lovituri de bumerang; toate trairile si constientizarile, totul este dus la o interiorizare psihanalitica excelenta ce, odata terminata, dezvaluie  cate un licar de adevar purificator. Astfel in fiecare monolog, la final, esti readus cu picioarele pamant si pe o treapta mai sus in cunoasterea ideii de cuplu si iubire in contemporanul nostru neaos. As putea spune chiar, parafrazand drumul poetului in Divina Comedie spre o Beatrice, mereu alaturi, dar intotdeauna in neantul idealului, ca pentru scriitorul nostru, Beatrice trebuie sa faca mereu un bungee-jumping metafizic si nu o hipersfera initiatica ca-n Renastere.  Vedem un El rasucit, intortocheat in amintiri si emotii, un captiv al tuturor tabu-urilor marca Amor, un Eu care in prima parte a cartii se invartoseaza sa ramana un razvratit al dorului, in care lacrimile nu-s inca terminate. Un suflet in care simti prezenta lui Allain de Botton, Nietzsche, Cioran, Eliade…

    ”M-ai privit prelung si mi-ai intins singura esarfa la care tineai cu inima… Fluturata in vant, era ca un steag de pace , alb, curat, in lacrimi. Mi-am aplecat capul sub ea, si pe loc, mi-a venit sa zic o rugaciune. Avem predispozitie de zei.”

    In partea a doua a cartii insa, observam la nivel de cititor cum Eul devine linistit, mai impacat si mai palerian. Si atunci se decanteaza totul, si durere si emotie si iubire. Si toate iau forma unei pietre de destin pe care scriitorul Alin Les o lasa deoparte, pe marginea drumului aruncand o ultima privire spre orasul trecutelor amintiri si intorcandu-se cu sine la sine, pornind spre un alt taram necunoscut, o alta sansa de poveste, spre noi trairi, sentimente, alte melancolii si o noua inteleptire, pentru ca epilogul lui Cioran e mereu acelasi:
    Cine nu sufera din cauza cunoasterii, acela n-a cunoscut nimic.
    Chiar daca v-am spus finalul povestii, oarecum, tin totusi sa va atrag atentia si spre un alt traseul al cartii, si anume acela de mic breviar psihologic pentru iubire, de ce merita totusi sa mai credeti in iubire si cum sa nu va mai lasati dusi de viteza ei, atunci cand aceasta devine nociva. 
    Monologurile Psi ale lui Alin Les merita citite si rascitite si de psihologi si cercetatori in domeniul lui Psyché pentru ca abordeaza printr-un sincer si curajos studiu de caz propriu, mai toate paradigmele iubirii in cuplu din toate perspectivele filosofice, teologice, psihanalitice si metafizice. De la fragilitatea amintirilor inocente de-nceput, trairile ambivalente ale celor doi eu-tu, jongleuri  mai mult sau mai putin profesionisti, cu libertatea si valorile proprii, sentimentele-oglinda care rabufnesc negativ dintr-un pahar prea plin si pana la impacarea cu sine si oarecum starea de gratitudine in fata amintirii celuilalt «tu» dintr-un trecut «noi», toate converg spre un om frumos, impacat, re-entuziasmat, vorace prin curiozitate si cautare de noi alei ale sinelui in acelasi destin. 

    18 ian 2014 034

    Personal, pot admite ca aceste monologuri epistolare m-au retrezit cu entuziasm la o reactivare interioara si literara. M-am bucurat la sfarsit de an cand, luand cartea din mana unei prietene, ea n-a mai putut-o dezlipi de lectura mea pana ce n-am sfarsit-o. Ma incanta si acum, redescoperind-o si regasindu-i stilul sincer, limpede, complet si universal, in toate paradigmele iubirii in doi la nivel contemporan. E o carte ce depaseste cu mult versatilitatea joviala a lui Pascal Bruckner in statistica paradoxurilor  sale, intr-un fel poate pentru ca aici, acum, noi avem nevoie de cineva sau ceva care sa ne readuca frumusetea spiritului, a intelegerii si comunicarii reale in realul cotidian. Durerile pe cord deschis mai mereu intineaza frumusetea melancoliei, iar eu cred ca, dupa o reflectare in oglinda experimentata a cartii, putem lasa fiecare pietrele grele din destinul propriu adunate de prin trecut, le putem aseza pe o margine de lac, le putem scufunda pentru a nu mai sti vreodata ce-i narcisismul sinelui in doi si putem sa ne ridicam, sa ne continuam drumul prin viitor. Inchei recomandandu-va cu mare drag sa va opriti privirea, data viitoare cand sunteti intr-o librarie, la raftul de psihologie, si sa trageti coperta acestor Monologuri Psi despre cuplul modern de Alin Les. De ce? Pentru ca, vorba lui Nietzsche… „Viata inseamna a transforma constant in lumina si flacara tot ceea  ce suntem si ce intalnim.”  

     
    960160_593873877338948_2012963186_n
    articol publicat pe 24 ianuarie pe webcultura.ro
  • Terry Jacks – Seasons In The Sun

    80. Meleodia de la ora 22:30

    Melodia este o adaptare dupa "Le Moribond" scrisa de belgianul Jacques Brel in 1961. 

    Melodia lui Brel a fost tradusa in limba engleza de cantautorull Rod McKuen. McKuen si-a intitulat melodia Seasons in the sun, iar aceasta versiune a fost inregistrata pentru prima data de catre Bob Shane de la "Kingston Trio" in 1963, dar nu a avut succes la public. The Beach Boys au inregistrat si ei melodia, dar nu a fost niciodata lansata. 
    Tery Jacks, care a participat la inregistrarea grupului Boys Beach, si care de fapt a prezentat piesa grupului, a rescris o parte din versuri. Versiunea lui va deveni un hit international. In versurile initiale, McKuen pastrase monologul muribundului care se adreseaza sotiei sale infidele, insa Jacks a preferat sa schimbe o parte din versuri si sa se adreseze unei prietene. Melodia a fost reluata si de multi alti artisti renumiti, printre care Nirvana, Bad Religion sau Nana Mouskouri. Westlife au readus-i in atentia publicului pe albumul lor de debut (1999), cand a ajuns pe locul 1 in UK Singles Chart. 

    sursa: wikipedia.org

  • De profesie Român: Alice Barb

    Alice Barb s-a nascut pe 14 februarie 1963, la Hunedoara. A absolvit Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „Ion Luca Caragiale" din Bucuresti, sectia Regie, in 1997, la clasa profesorului Cristian Hadjiculea, dupa ce intre 1990 si 1993 a fost studenta la Actorie. In 1998, a fost angajata la Teatrul din Oradea, iar din 1991 si pana in 2001 a foa angajata la Theatrum Mundi. Intre 2003 si 2006 a fost angajata a Teatrului National din Bucuresti, unde a montat spectacole importante printre care „Noiembrie" cu Olga Tudorache si „Legenda ultimului imparat", de Valentin Nicolau, pentru care a obtinut premiul de regie la Festivalul de Regie „Capul de ratoi". Printre cele mai importante spectacole se numara „Cartofi prajiti cu orice", la Teatrul Odeon, „Don Juan moare ca toti ceilalti", la Theatrum Mundi, „Hotelul dintre lumi", la Teatrul Mic, „Nebuna din Chaillot", la Teatrul Metropolis, si „Alice in tara Minunilor", la Teatrul tandarica, pentru care a primit premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul National de Animatie, in 2011. 

    302423_173867349365151_369360247_n

    foto: Grand Adriana

    “Sigur ca trupului nostru ii trebuie paine, dar si sufletul nostru trebuie sa se hraneasca cu frumusete”
    „Daca nu vrei sa abdici de la visurile tale poti sa fii un om al realitatii. Numele meu m-a obligat sa fiu o visatoare.”
    ”Oamenii din jurul nostru au din ce in ce mai putin timp pentru prietenii si pentru comunicare. Or, o echipa se formeaza numai prin comunicare, generozitate si respect reciproc. Acum toata lumea fuge de aici dincolo, poate ca-si face cat mai bine treaba la locul de munca, dupa care fuge la alta treaba. si eu fug dintr-o parte intr-alta, dar ma bucur foarte mult cand lucrez in teatru, atunci uit de lumea exterioara.”
    ”In comunism, teatrul avea o functie de rezistenta. Acum nu mai exista un singur public in fata unui singur dusman. Acum totul s-a imprastiat si exista deja publicuri. Fiecare-si doreste altceva. E foarte greu sa le raspunzi tuturor, dar teatrul are in continuare capacitatea de a modifica spectatorul. Mi-au spus-o spectatori si colegi, dupa anumite spectacole. Teatrul ii modifica in primul rand pe creatori, in timp ce lucreaza – o spun actorii. Si in mine se intampla schimbari. Dupa ce terminam un spectacol, suntem altii. Iata ce ma intereseaza cel mai mult in teatru, care, pentru mine, nu este un scop, ci o cale de cunoastere a mea, a lumii, a divinitatii. E metoda mea de a cunoaste. E o metoda buna si pentru ca este extrem de rapida – daca-i modifica, teatrul ii modifica pe toti cei din sala impreuna. Nicolae Steinhardt spunea ca „arta nu e comunicare, ci cuminecare”.
    "In ultimii ani, incerc sa nu las sa treaca nicio dimineata fara o ora de lectura si nici o seara fara un CD cu muzica clasica. Si viata, asa haotica cum pare, devine ordonata, interesanta si chiar frumoasa."

    545117_388787787821325_833180535_n

    foto: Adi Marineci

    sursa: yorick.ro/ agenda.liternet.ro/ evz.ro/ cinemagia.ro

  • LVMEN EST OMEN. Arta, istoria şi spiritualitatea iluminatului artificial. Prima expoziţie din România cu tehnologie de realitate adăugată

    Complexul National Muzeal ASTRA din Sibiu, invita publicul, joi, 20 februarie, ora 17:00, la Casa Artelor, Piata Mica, nr. 21, unde va avea loc vernisajul expozitiei LVMEN EST OMEN. 
    Iluminand astazi fiecare colt de strada, fiecare casa, fiecare birou, lampa a devenit atat de banala incat ar putea parea aproape lipsita de interes. Si totusi!
    Plecand de la conceptul elaborat de catre Muzeul de arta si istorie din Geneva in 2012, expozitia a fost in intregime regandita de Muzeul Etnografic al Transilvaniei si adaptata caracteristicilor etnografice si arheologice din Romania.
    De la mitul lui Prometeu la atotputernica Zana electricitate, aceasta va ilustra nu numai tehnicile si utilizarile flacarii imblanzite, ci si valoarea sa simbolica, pentru ca ea este adesea perceputa ca o liniuta de unire intre om si divinitate, intre material si spiritual. Aceasta expozitie deschide deopotriva usa spre o reflectie mai profunda asupra impactului social al luminii care ne permite continuarea activitatilor… la caderea noptii.
    Cu aceasta noua expozitie, Muzeul Etnografic al Transilvaniei (MET, Cluj-Napoca) in colaborare avec le Complexul Muzeal ASTRA (Sibiu), Muzeul National al Taranului Roman (MNTR Bucuresti) si Centrul de cercetari eco-muzeale (ICEM Tulcea), cu sprijinul Muzeului de arta si istorie din Geneva si cu sprijinul a numerosi parteneri, ii redau lampii dimensiumnea sa globala de-a lungul timpurilor si al continentelor, prezentand publicului mai mult de trei sute de piese insotite de o selectie de fotografii si documente de epoca.
    Bogatia putin cunoscuta a colectiei de corpuri de iluminat pastrate in Romania, din epoca dacica pana in perioada moderna, completata de un aport intercontinental al colectiilor ASTRA si MNTR, dar si de capodoperele mai multor muzee si al colectiilor particulare, ne permite sa propunem un parcurs muzeografic diacronic inedit.
    Corpul de iluminat isi regaseste aici densitatea istorica, dar si importanta sociala si religioasa, permitandu-ne sa intelegem rolul jucat de iluminatul artificial in diferitele activitati umane si sfidarea pe care o reprezinta si astazi obtinerea unei lumini de calitate.
    Ca atare, iluminatul artificial si diferitele sale suporturi constitue un element primordial pentru intelegerea atat a societatilor si a lumilor care ne-au precedat cat si a originilor propriilor noastre obisnuinte cotidiene.
    In fine, intr-o lume unde, mai mult de doua miliarde de fiinte umane nu au acces la lumina electrica in timp ce in alte parti, chiar aceasta lumina, atunci cand este prost gestionata, devine o noua cauza de poluare, expozitia se doreste, de asemenea,a fi in centrul unei reflectii mai profunde, atragandu-ne atentia asupra impactului social al mijlocului care ne permite continuarea activitatilor… la caderea noptii.
    «Am intrat in era luminii administrate. Singurul nostru rol este acela de a invarti un comutator. Noii nu mai suntem decat subiectul mecanic al unui gest mecanic. Noi nu putem profita de acest act pentru a ne constitui, intr-un orgoliu legitim, ca subiect al verbului a aprinde».
    (Gaston Bachelard, Flacara unei lumanari, 1961).
    Arta si istoria luminii
    Expozitia arata bogatia si evolutia corpurilor de iluminat pe cele cinci continente. Prin intermediul a mai mult de trei sute de piese, din Antichitate si pana la aparitia electricitatii, lampile, lanternele si candelabrele isi regasesc dimensiunea globala: practicedar si estetice si cateodata chiar ludice. Organizata pe patru sectiuni, expozitia permite de asemenea descoperirea rolului luminii in viata cotidiana, spirituala, profesionala, si chiar festiva.
    Evolutiile si involutiile iluminatului de-a lungul timpurilor
    Istoria corpurilor de iluminat este o istorie punctata de evolutii, involutii si simultaenitati, rareori in concordanta cu progresele tehnice. Ditotdeauna, un iluminat bun a fost o problema de pret, de loc si de taxe. Intr-adevar nu atat corpul de iluminat ca atare, cat combustibilul sau energia pe care acestea o utilizeaza reprezinta proportional cea mai mare cheltuiala. Asadar vor aparea diferite tipuri de aparate de iluminat, care se vor dezvolta si adesea vor disparea sau reaparea in functie de disponibilitatea de diversi combustibili de pe piata si de pretul lor.
    Diferitele artefacte expuse in aceasta sectiune sunt tot atatea marturii ale istoriei economice si sociale ale instalatiilor de iluminat de-a lungul timpurilor si a continentelor. Ele constitue chei pentru a intelege alte tematici ale expozitiei si ne permit sa intelegem in ce masura un anumit numar de fenomene ale vietii noastre cotidienene provin din cea mai indepartata Antichitate.
    Primele corpuri de iluminat
    Dupa o scurta introducere dedicata «cadoului lui Prometeu», ilustrand tehnicile inventate de om pentru a aprinde focul, prezentarea incepe cu cele mai vechi corpuri de iluminat, cum ar fi tortele si taciunii dar mai ales cu primele lampi functionand cu seu de animal, care apar incepand cu sfarsitul preistoriei.
    Contrar ideilor acreditate, toate aceste tehnici sunt si astazi utilizate, neschimbate, de catre un anumit numar de populatii a caror mediu inconjurator sau mijloace economice nu le permit sa acceada la forme mai evoluate de iluminat. Este la fel de interesant sa constatam frecventa cu care stramosii nostri recurgeau la acestea, in fiecare moment al istoriei in care saracirea sau izolarea unei societati facea imposibil accesul la combustibili mai performanti. In mediile urbane, acest fenomen a putut fi observat la caderea Imperiului Roman, in mai multe reprize in timpul si dupa Evul Mediu, dar si cu ocazia razboaielor din secolele al XIX-lea si al XX-lea, cand un numar important de ateliere mestesugaresti erau iluminate cu seu. Mediile rurale montane au utilizat deopotriva lemnul si seul pana in secolul al XX-lea, inainte de aparitia electricitatii.
    Uleiul de masline ca si combustibil
    Parcursul continua prin cea mai mare descoperire a omului in materie de combustibil natural: aceea a uleiului de masline. Calitatile sale exceptionale fac ca el sa nu fie surclasat decat in secolul al XIX-lea de catre combustibilii rafinati. Consistenta lichida a uleiului determina crearea formei definitive a lampii, si anume o cupa mica din lut ars cu un rezervor convav prevazut cu un cioc, locul pentru fitil. Datorita fenicienilor, apoi grecilor, acest tip de corp de iluminat cucereste rapid tot bazinul mediteranean si totodata Marea Neagra.
    Dar adevarata revolutie economica consta in adoptarea tehnicii mulajului in epoca elenistica, si utilizarea sa masiva odata cu ascensiunea Imperiului Roman. Produse in serie de adevarate ateliere de manufactura, lampile, la fel ca si uleiul, sunt exportate in toate provinciile Imperiului. Astfel, consumatori traind la mii de kilometri de regiunile cu o cultura a uleiului de masline puteau sa se ilumineze de acum inainte cu cea mai buna dintre luminile posibile. In mai multe situri arheologice, in intervale adesea inferioare unei generatii, proportia de lampi locale si lampi importate se regaseste diametral inversata, atingand adesea mai mult de 80% din corpurile de iluminat produse la mii de kilometri de locul lor de utilizare.
    Dupa Roma, numai regiunile meditaraneene vor continua traditia lampii cu ulei. In alte parti, se observa o aplecarea diferitelor societati medievale spre combustibilii si corpurile de iluminat produse local. Timid, lampa de ulei isi face reaparitia in secolul al XV-lea odata cu descoperirea proprietatilor de iluminat ale uleiului de rapita.
    Ceara, care constituie apanajul Bisericii si a marilor nobili, este o exceptie. Acest bun este atat de scump si atat de ravnit incat el este unul dintre singurele bunuri care fac obiect de comert la distante foarte mari. Europa isi procura ceara din Novgorod, Baku, Bagdad sau Béjaïa, un port din Algeria care va da numele sau lumanarii.
    Ameliorarea iluminatului: contributia unui inventator genevez…
    Pentru a asista la primele tentative de ameliorare a calitatii iluminatului, trebuie sa asteptam Renasterea – cu inventiile lui Leonard de Cardan -, apoi secolul Luminilor – cu lampa cu dublu curent de aer, o descoperire geniala a lui Genevois Ami Argand.
    Marile descoperiri ale epocii moderne vin in sfarsit sa inchida aceasta prima sectiune. Dupa mai mult de douazeci de milenii de quasi-imobilism in sens tehnologic, asistam la o succesiune excesiva de noi tehnici, tot mai performante, cu, bineinteles, corpuri de iluminat a caror forme si caracteristici au evoluatin simbioza cu noii combustibili. Lampile cu petrol, cu benzina, cu acetilena apoi cu gaz vin sa lumineze casele si strazile.
    Lumina in viata cotidiana
    Cea mai vasta dintre sectiunile expozitiei permite vizitatorului sa descopere multitudinea de forme si tipuri de corpuri de iluminat utilizate de-a lungul timpurilor pentru diferite activitati ale vietii cotidiene.
    Gratie bogatiei colectiilor romanesti, arheologia si etnologia sunt la loc de cinste.
    Antichitatea este pusa in valoare prin intermediul lampilor romane, care poseda o specificitate unica in istoria corpurilor de iluminat. Datorita decoratiunilor cu figurine care orneaza partea lor superioara, aceste lampi devin un vector de iconografie, urmand modele si cateodata actualitatea. Varietatea motivelor repertoriate ofera o veritabila enciclopedie a gusturilor consumatorilor din epoca: reprezentari ale divinitatii si scene mitologice, spectacole cu animale exotice si multe altele.
    Incepand cu Evul Mediu, contrastul intre corpurile de iluminat apartinand claselor mijlocii si cele ale claselor avute este surprinzator. Primele frapeaza prin simplitatea si polivalenta lor. Cele din urma impresioneaza prin rafinamentul stilurilor, utilizarea metalelor, dar mai ales prin forme din ce in ce mai variate, adaptandu-se la diferite nevoi si parti ale casei: de la veioze de dormitor la mari lustre ceremoniale si de la aplicele de perete din salile de receptii si lampi de birou la facliile meselor de la banchete…
    In fine, corpurile de iluminat portabile ocupa un loc de frunte. Era nevoie ca acestea sa poata lumina in mers, atat in interior cat si in exterior. Varietatea lanternelor expuse arata importanta acestui tip de corp de iluminat, intr-o lume lipsita de orice forma de iluminat urban pana la decretele lui Ludovic al XIV-lea. Acesta a fost intr-adevar primul suveran european care a instaurat obligativitatea unui serviciu minimal de iluminare a principalelor strazi ale marilor orase ale regatului. Logic, prin nasterea si dezvoltarea iluminatului public, in mod deosebit la Ploiestiprimul oras al Romaniei dotat cu un plan de ilumainat ritier – si la Timisoaraprimul oras din Romania iluminat cu electricitate -, se incheie aceasta tematica.
    Lumina si religiile
    Lampa, sinteza a valorilor mistice ale focului, imbraca de la aparitia sa rolul de liniuta de unire intre om si divinitate. Artefactele religioase expuse in aceasta sectiune impresioneaza printr-o antologie de forme si culori, care sunt tot atatea omagii oferite de credinciosi prin intermediul flacarii imblanzite.
    Firecare religie se distinge prin propriile sale corpuril de iluminat. Unele ofera prin forma sau iconografia lor, adevarate sinteze ale elementelor fondatoare si ale principalelor celebrari carora le apartin. Astfel, iudaismul este reprezentat de menorah, sfesnicul cu sapte brate, dar si de nenumarate hanuca si de o lampa de sabat. Crestinismul se distinge prin suporturile de lumanari medievale si lustrele de lemn ale bisericilor rurale. Luminile islamului stralucesc printr-un felinar filigranat. In fine, hinduismul si budismul impresioneaza prin diversitatea reprezentarilor sacre care orneaza corpurile de iluminat de toate formele.
    Pe toate continentele, religiile sunt de asemenea acompaniate de sarbatori solemne carora le corespund tot atatea corpuri de iluminat specifice: procesiuni liturgice, lampi de casatorie, lampi de doliu. Din Antichitate si pana in zilele noastre, lampile, lanternele si lumanarile permit descoperirea infinitei diversitati a formelor pe care la imbraca aceste rugaciuni de lumina.
    Lumina profesionala

    Timp de milenii, lampile si celelalte corpuri de iluminat utilizate in viata profesionala au fost exact aceleasi ca si cele care au iluminat celelalte activitati cotidiene. Totusi suportul lor s-a adaptat necesitatilor diferitelor meserii. Remarcam astfel bule de sticla stralucitoare pentru sticlarii de precizie, casti cu lampi pentru slefuitori etc.
    In epoca moderna, s-a impus o schimbare radicala: numeroase ateliere s-au lansat in fabricarea de lampi a caror proprietati erau determinate de nevoile unei anume profesiuni. Progresele tehnice si inventiile s-au succedat. Diversificarea si ampla difuzare a sistemelor de iluminat au antrenat multiplicarea stocarii si mentinerea combustibililor, a celor mai performanti – precum gazul si acetilena – care erau totodata si cei mai periculosi in caz de manipulare gresita.
    Prin urmare, nu se mai punea problema de a lasa intretinerea lampilor si a lanternelor pe seama angajatilor care le utilizau: astfel s-a nascut o anumita profesie, aceea de tinichigiu-lampagiu. Acest specialist, dintre cei mai cautati, conducea adesea zeci – chiar sute – de angajati in lamparii, adevarate centre nevralgice ale serviciilor de iluminat public, ale companiilor miniere, ale armatei sau ale cailor ferate.
    Chintesenta acestei tematici este reprezentata de catre sectiunea dedicata unei lumi speciale, aceea a minei. In fundul galeriilor, fara lampa, minerul nu este nimic. Ori, in minele de carbuni, flacara salvatoare a lampii poate, paradoxal, sa devina cel mai mare dusman al minerului, pentru ca chiar aceasta flama, in contact cu grizul, poate provoca explozii devastatoare. Incercand sa rezolve aceasta problema majora, numerosi cercetatori au dat nastere unor lampi din ce in ce mai sofisticate. Inventiile lor, departe de fi limitate la maruntaiele pamantului, au fost adesea preluate de alte domenii, ceea ce a facut din mina un adevarat laborator de experimentare a tehnicilor de varf ale iluminatului modern.
    Mai mult, problema iluminatului in transporturi, care a debutat cu felinarele cu petrol ale trasurilor cu cai si s-a sfarsit cu doua semafoare de pista ale aeroportului din Cluj-Napoca, ne aduce aminte ca si astazi inca, cu toate progresele tehnologice in materie de comunicare, avaria semnalizarii luminoase atrage obligatoriu inchiderea imediata a unei piste de aterizare, a unui port, a unui tronson de cale ferata sau de metrou.
    Moartea lui Prometeu
    Aceasta mica sectiune, asa cum rezulta din afisele de epoca, descrie gigantica batalie tehnologica, industriala si mediatica la care s-au dedat marii producatori ai diferitelor sisteme de iluminat si a carei rezultat a fost imprevizibil pana in primele decenii ale secolului al XX-lea, moment care a insemnat victoria definitiva a electricitatii.
    Este vorba despre o epopee industriala cum putine cunoaste istoria, cu actori si sume colosale puse in joc, de supralicitarea cercetarii si de mediatizarea reusitelor. De asemenea, societatea in ansamblul sau s-a interesat arareori atat de mult si atat de aproape ca in acest context de evolutia tehnicilor.
    Daca astazi o lume fara «zana electricitate» ne-ar parea pur si simplu de neconceput, trebuie sa subliniem ca inceputurile noii energii au fost foarte intamplatoare. Intr-adevar, contrar a ceea ce ne-am putea imagina, la inceput electricitatea nu prezenta decat inconveniente: costuri foarte ridicate de productie, initial stocarea era imposibila, iar apoi mult timp foarte dificila din cauza unui volum enorm de acumulatori necesari, fiabilitate permanent pusa sub semnul intrebarii, si mai ales o destinatie limitata initial la telegrafie si iluminat, gratie descoperirilor geniale, pentru acest ultim domeniu, facute de catre Volta (arcul voltaic), Edison (becul) si succesorii lor.
    Afis Lvmen est Omen

    Organizata pe patru sectiuni, expozitia permite descoperirea rolului luminii in viata cotidiana, religioasa, profesionala si chiar festiva, deschizand calea spre o profunda reflectie asupra valorii simbolice a acesteia, dar si asupra impactului social al iluminatului artificial. 
     
    Interactivitatea multimedia a expozitiei a devenit posibila datorita Swiss Web Academy (Sibiu). Cu ajutorul unei tablete sau a unui smartphone, publicul poate avea acces la secvente filmate, ilustrand, prin intermediul imaginilor realizate de operatorul Claudiu Moisescu, modul de functionare al celor mai reprezentative obiecte ?i instala?ii de iluminat. 
    Expozitia va putea fi vizitata pana la data de 20 mai 2014.
  • Ba se poate! – filmul care arată că SE POATE în educaţie

    Miercuri, 12 februarie, a avut loc, la Institutul Francez din Bucuresti, lansarea filmului Ba se poate! in regia lui Tedy Necula. Filmul realizat in cadrul proiectului Zburd – Educatie prin coaching porneste de la o realitate a sistemului de invatamant: in Romania exista licee tehnologice cu rata de promovabilitate la Bacalaureat de 2%. Adica doar unul sau doi elevi iau BAC-ul. Ce perspective au tinerii care invata in ele? Nu se mai poate face nimic pentru aceste licee? Ba se poate! – este raspunsul dat in filmul care arata ca SE POATE realiza o schimbare in educatie in Romania, chiar si in conditiile cele mai dificile! 

    Ba se poate!
    aduce in prim plan povestea de succes a 5 licee tehnologice care au reusit sa creasca promovabilitatea la Bacalaureat de 2-3 ori, fata de o crestere medie de 20% la nivel national. In plus, acestea au gasit solutii pentru reducerea absenteismului si rezolvarea problemelor legate de violenta.
    Zburd – Educatie prin coaching demonstreaza ca lucrul in echipa – profesori, elevi si parinti – aduce rezultate exceptionale, chiar si in cazul in care mare parte dintre elevi provin din medii defavorizate. Filmul va inspira si alte scoli sa aplice acest lucru, astfel incat scoala sa devina un loc unde toti cei implicati sa vina cu drag pentru ca este scoala lor”, a declarat Simona David Crisbasanu, initiatoarea proiectului si producatoarea filmului.

    Simona David-Crisba?anu -Foto Olivian Breda

    Proiectul pilot a fost derulat de Asociatia ROI in perioada 2012-2013 in cinci licee tehnologice din Sibiu, Brasov, Iasi, Campulung Muscel si Bucuresti. Coachi voluntari au lucrat timp de aproape doi ani si au format in fiecare liceu cate o echipa-nucleu din care fac parte profesori, elevi si parinti. Membrii echipei au fost incurajati sa stabileasca obiective, sa gaseasca solutii la diferitele situatii cu care se confrunta scoala lor si sa treaca la actiune. 

    Simona David-Crisba?anu si Tedy Necula - Foto Olivian Breda

    Simona David Crisbasanu si Tedy Necula

    Am vizitat cele 5 licee si am vazut cat de mare este diferenta intre elevii care s-au implicat in proiect si ceilalti. Elevii care s-au implicat comunica cu o mai mare usurinta si au mai mare incredere in ei insisi”, a explicat Tedy Necula, regizorul filmului. Trailerul filmului poate fi urmarit aici:

    In prezent, Asociatia ROI deruleaza o campanie de strangere de fonduri pe platforma www.potsieu.ro pentru a acoperi costurile de productie si promovare a filmului, unde orice persoana poate contribui. Realizarea filmului a fost sprijinita pana acum de peste 2.000 de persoane care au participat la vizionarea acestuia in cinematrografe din tara sau au contribuit prin donatii online. 
    Lansarea oficiala a filmului a avut loc miercuri, 12 februarie, la Cinema Elvira Popescu. La eveniment au fost prezenti reprezentanti ai Ministerului Educatiei si ai Inspectoratului scolar al Municipiului Bucuresti, reprezentanti ai ONG-urilor active in domeniul educatiei, dar si ai mediului de business. La finalul vizionarii, echipa de antrenori voluntari, coordonata de Oana Stoianovici si Ana-Maria Alexandru, a fost aplaudata la scena deschisa de cei peste 200 de participanti.
    Proiectul Zburd-Educatie prin coaching a beneficiat de sustinerea Raiffeisen Comunitati, a Programului european Tineret in Actiune si a IBIS Hotels. Parteneri ai evenimentului au fost: Institutul Francez, Prisum, DSV, Aqua Carpatica, Domeniile Samburesti si IMAGE PR. 
    Elevii, profesorii si parintii sunt asteptati la cinematograful Elvira Popescu, unde in perioada februarie-martie vor exista proiectii ale filmului Ba se poate!. Pentru program si detalii cu privire la inscrierea pentru vizionari, accesati www.zburd.ro sau contactati Asociatia ROI la stup@aroi.ro. Asociatia ROI poate organiza vizionari speciale, urmate de dezbateri, in cadrul scolilor, la cererea acestora.

    sala premiera - Foto Olivian Breda

    Initiativa Zburd – Educatie prin coaching a fost implementata de Asociatia ROI (www.aroi.ro), in parteneriat cu Asociatia Romana pentru Coaching, Leadership in International Management si Facultatea de Psihologie si stiintele Educatiei din cadrul Universitatii Bucuresti, cu sustinerea Ministerului Educatiei Nationale. Din 2014, proiectul Zburd-Educatie prin coaching va fi aplicat in cadrul programului Adopta un liceu (www.adoptaunliceu.ro), initiat impreuna cu alte organizatii neguvernamentale cu expertiza in educatie.

    Afis Ba se poate

  • Dar din dar… Cine salveaza un artist, salveaza o lume

    Un om are nevoie de ajutorul nostru. Este un artist.
    Ca profesor la Universitatea Nationala de Arta, Ionel Cojocariu a format multi dintre artistii Romaniei de azi. Acum, intr-un moment greu pentru el, in care se lupta pentru viata sa, fostii lui studenti si colegii lui, de toate varstele, incearca sa gaseasca mijloace pentru a-l ajuta.
    Muzeul National al Taranului Roman va asteapta sambata, 15 februarie 2014, ora 17.00, la vernisajul expozitiei Dar din dar…, cu opere donate de artisti din toata tara. 
    Expozitia va putea fi vizitata, la Sala Tancred Banateanu, pana in 5 martie 2014, zi in care va avea loc o licitatie gazduita de muzeu.
    O simpla vizita in expozitie poate aduce cativa lei in contul artistului. Cine nu va putea participa la licitatie, va putea, totusi, dona o modesta suma de bani in acelasi cont:
    RO08BPOS74507056413RON01 – Sucursala BANC POST Baneasa
    Achizitionarea, la licitatie, a uneia dintre frumoasele lucrari de arta expuse, la un pret preferential, va aduce, speram, mijloacele necesare pentru ca Ionel Cojocariu sa poata lupta pentru viata sa si sa se poata intoarce la catedra.
    Cine salveaza un artist, salveaza o lume.
    Veniti alaturi de noi, pentru Ionel Cojocariu!
    afis_Ionel Cojocariu
  • Caravana Docuart pornește prin țară!

    Caravana Docuart este un eveniment cultural organizat de asociatia Docuart cu sprijinul CNC-ului (Centru National al Cinematografiei). Obiectivele specifice ale asociatiei Docuart sunt promovarea creatiilor de film documentar ale regizorilor dedicati acestui gen, precum si incurajarea artistilor aflati la inceputul carierei profesionale. 
    Caravana Docuart este o prelungire a Bucuresti Docuart Fest, festivalul de film documentar romanesc care a avut deja primele doua editii in capitala. Caravana Docuart se va opri pentru un weekend in cate unul din cele 5 orase vizate din tara, unde va intalni cineasti si cinefili pasionati, dornici sa isi extinda orizonturile cinematografice. 
    In Brasov, Sibiu, Iasi, Cluj-Napoca si Timisoara se vor realiza proiectii ale documentarelor castigatoare in anii precedenti la Bucuresti Docuart Fest, dar si ale unor creatii invitate, precum "aici adica… acolo" in regia Laurei Capatana Juller. Programul Caravanei il puteti vedea pe festival.docuart.ro
    O parte dintre proiectii vor fi urmate de sesiuni interactive realizate de criticul de film Florin Barbu, unde publicul va putea purta un dialog cu cei din culisele documentarelor. Laura Capatana Juller este unul dintre regizorii care vor insoti caravana in cele 5 orase. Documentarul ei, "aici adica… acolo" trateaza drama copiiilor care stau si asteapta parintii plecati la munca, in strainatate.
    Prin acest gen de evenimente ne dorim formarea unei legaturi cat mai stranse cu tanara generatie de cinefili. Aducerea unor regizori talentati in fata publicului sporeste interesul acestuia si totodata sansele revigorarii productiei de filme romanesti. 
    Asociatia Docuart va invita prin acest proiect la cele 6 ore de vizionare de film documentar, pe teme diverse si discutii libere captivante, intr-o atmosfera degajata pe gustul suflului tanar.
    Sunteti asteptati pe 1 martie in Brasov, 8 martie in Sibiu, 29 martie in Iasi, 5 aprilie in Cluj-Napoca si pe 12 aprilie in Timisoara. Intrarea este bineinteles libera in lumea documentarului.

    logo-caravana-docuart

  • Paul McCartney – New

    79. Melodia de la ora 22:30

    Paul McCartney a lansat la data de 14 octombrie un nou album, material intitulat “New”, de pe care a extras si cel mai nou single ce poarta acelasi nume.

    Albumul “New”, care contine numai compozitii noi, vine la sase ani distanta de ”Memory Almost Full” lansat in 2007 si la doar un an distanta de albumul de coveruri ”Kisses on the Bottom”.
    Single-ul “New” este produs de Mark Ronson, cel care a mai lucrat cu nume mari ale industriei muzicale precum regretata Amy Winehouse, Lady GaGa sau Lily Allen.
    Noul album al lui Paul McCartney are 12 piese.

  • Expoziție de fotografie: Sertarul cu dragoste, de Cătălin Fudulu

    Pornind de la maxima lui Alfred de Musset ca Singurul limbaj adevarat din lume este sarutul, Catalin Fudulu, artist al Federatiei Internationale de Arta Fotografica, va invita la vernisajul expozitiei personale Sertarul cu dragoste, vineri, 14 februarie ac, orele 18.30, in Sala expozitionala F64 din Bucuresti (B-dul Unirii 45).
     
    Expozitia de fotografie va va oferi prilejul unei incursiuni in viata cotidiana a trei civilizatii – romana, franceza si italiana –.
    Daca in sec al XIX-lea notiunea de iubire nu s-a putut manifesta decat in cadrul unei comunitati definita de o limba comuna sau apartenenta la o anumita religie – sa nu uitam ca au fost cazuri cand Dambovita a purtat corpurile neinsufletite ale tinerelor suspectate ca s-au indragostit de militarii turici – in prezent, barierele lingvistice sau religioase nu mai sunt un impediment, iar doua zambete care se apropie, se termina intr-un sarut.
    Daca pentru romani, asteptatul culorii verzi a semaforului, relaxarea pe treptele unei statui cu iz modern ori pauza din sorbitul unei beri in Centrul Vechi sunt motive suficiente pentru deschiderea sertarului cu dragoste, italienii sunt stimulati de mersul la cumparaturi. Un caz aparte este reprezentat de Franta, unde se observa tendinta de joaca din partea reprezentantelor sexului frumos, care au obiceiul de a-si provoca partenerii sa se apropie zambind, evitand sarutul si prelungind asteptarea partenerului.
    Intr-o lume in care cel putin 5.000 de oameni se saruta intr-o secunda pe intreg mapamondul, fara sa omitem ca in China, Coreea, Japonia si Taiwan sarutul in public este considerat o fapta penala, iar la Viena se amendeaza cu 50 de EUR sarutul in mijloacele de transport in comun, expozitia de fotografie Sertarul cu dragoste ne propune 25 de ipostaze in care oamenii ne transmit autograful dragostei.
    Expozitia va fi deschisa publicului in perioada 14-28 februarie, parteneri media fiind Radio Romania Cultural, Redactia de radio Ora Armatei, Ziarul de Duminica, revista FOTO4all si B365.ro.
    Catalin Fudulu este doctor in istorie al Universitatii din Bucuresti, aflandu-se in prezent la a treia expozitie personala. De asemenea, a participat la peste 60 de expozitii de fotografie de grup in Romania, Anglia, Argentina, Bulgaria, Belgia, Cipru, Croatia, Serbia, Franta, Macedonia, SUA, Slovenia, Turcia si tara Galilor.

    Layout 1

  • La mulți ani, maestre Vladimir Găitan!

    Cand Istoria si sarbatoarea sunt sinonime existentiale, ele devin bucurii inaltatoare pentru sufletul omului. Ma refer, mai ales, la sarbatoritul zilei, care avea casa parinteasca la cativa metri de biserica Mirauti, acolo unde fusese miruit Petru Rares. Tot de semnul istoriei este legata si apropierea gradinii sale, de-atunci, de zidurile Cetatii Sucevei. Asadar, un spatiu geografic cultural, generos, frumos, care ajuta la formarea acestui destin creator. 

    2 februarie atunci, in 1947. 

    …2 februarie astazi, acum, in 2014 

    Intre cele doua coordonate (in)cifrate, intre cele doua spatii temporale exista o tehnica a intervalului, cumulata cu seriozitate, responsabilitate, credinta in Dumnezeu, daruire pentru cinefili si cortina cuvintelor de catifea ce prind viata. Astazi este ziua de nastere a actorului Vladimir Gaitan. Boem, sensibil, iubitor de viata si de frumosul exprimat in maniera artistica, are o infatisare blanda de la primul gest, de la prima intamplare pe care ti-o destainuie facandu-te complice, parca, la universul copilariei sale, in care cheia amintirilor este data de rostirea tainica a cuvantului "traditie". Continua sa iti transmita blandete, bunatate, simplitate de la primul cuvant rostit pe scena Teatrului de Comedie, pe care o inzestreaza cu o poveste de fiecare data cand isi dau intalnire la ora spectacolului: maestrul si scena, evident… 

    vladimir-gaitan
    sursa foto: clubuldepresatransatlantic.wordpress.com

    Stefania Argeanu – studenta in anul III la Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei, specializarea Psihologie, UAIC Iasi