





Concursul se adreseaza si anul acesta artistilor din domeniile desen, pictura, fotografie, video si instalatie, care concureaza pentru marele premiu in valoare de 7.000 Euro si posibilitatea de a-si expune lucrarile in tara natala si in cadrul unei expozitii individuale la MUMOK, celebrul muzeu de arta contemporana din Viena.
“Selectia castigatorului din acest an a fost indelung dezbatuta, juriul avand de ales in ultima etapa a selectiei intre inscrierile a cinci artisti valorosi si reprezentativi pentru scena romaneasca. In final, decizia in favoarea artistului Stefan Sava a luat in calcul coerenta demersului artistic, care consta intr-o metodologie bazata pe o cercetare istorica si teoretica, completata de o practica vizuala in zona interdisciplinaritatii. De asemenea, un element distinct apreciat de juriu in selectia dosarului a fost abordarea multimediala a proiectelor lui Stefan Sava (film, fotografie, obiect). Instalatiile artistului reflecta asupra unor teme mai putin explorate in contextul scenei de arta din Romania, constituind propuneri inedite de recitire si interpretare a trecutului recent”, argumenteaza Alina Serban decizia juriului.
La Centrul Multidisciplinar de Interventie al Asociatiei Invingem Autismul, Altetele Lor Regale au interactionat cu copiii, au asistat la una dintre activitatile lor de socializare din cadrul proiectului „Dupa-amieze vesele”, sustinut de Fundatia Vodafone Romania si au discutat cu reprezentanti ai organizatorilor si partenerii lor, despre nevoile persoanelor cu autism din Romania. La finalul vizitei, Principele Edward, Contele de Wessex, si Sophie, contesa de Wessex au primit un cadou special de la Asociatia Invingem Autismul – o lucrare realizata prin tehnica artei colaborative. Cadoul a fost inmanat chiar de autorii sai: Toma Sorescu, 7 ani, diagnosticat cu autism si artistii plastici din Germania – Roxana Ené si fiul sau, Alexander Ené. Alexander are 25 de ani si are Asperger, o tulburare inalt functionala din spectrul autismului.
Tabloul este o alegorie fantastica cu titlul Queen Kira and her four legged friend – “La fel ca dragonul, o creatura fantastica ce exista doar in povesti si legende, prietenul cu patru picioare al reginei Kira are trupul format din animale diferite – are coarne de berbec si trup de manz. El este ingerul pazitor al Reginei Kira si cand ea ii atinge coarnele, toate dorintele i se indeplinesc. (Roxana & Alexander Ené)
Lucrarea face parte din expozitia speciala – “Love is all you need”. Lucrarile inedite sunt realizate de copiii cu autism, beneficiari ai Centrului Invingem Autismul, impreuna cu artistii Roxana si Alexander Ené, prin tehnica artei colaborative. Vernisajul va avea loc joi, 27 iunie, ora 19:00 la Consiergo – Palatul Cesianu-Racovita (str. CA Rosetti nr. 5, sect. 1, Bucuresti). Expozitia se desfasoara in perioada 24 iunie – 5 iulie.
Cu toate ca este un Om care se dedica comunitatii, avand principii statornice si un mod de a exista demn de a fi apreciat, exista si indivizi carcotasi, asa-zisi colegi care apartin breslei si care nu inceteaza a mai adauga un cuvant otravit cu invidie si rautate la adresa acestui profesionist. Imi doresc ca numele si povestea acestui maestru sa fie facute cunoscute, in semn de rasplata pentru munca depusa din dragoste pentru oameni si medicina, pentru ca avem capacitatea de a recunoaste CALITATEA UMANA.
Materialul curent, despre un maestru al medicinei romanesti, s-a lasat asteptat indelung, daca ma raportez strict la intervalul cronologic ce a trecut de la prima mea intalnire cu domnul doctor si ziua de astazi-momentul afisarii articolului pe blog. Ma refer la aproximativ 2 ani. In tot acest timp cred ca ne-am vazut de 4, 5 ori. Si a fost deajuns pentru ca impresia sa devina imagine statornica. Asadar, va invit sa priviti, prin ochi de arlechin, o poveste de viata, ale carei semnificatii contin ferestre de adevar profund, poate si pentru ca e firesc, e esential sa admitem ca: ”Opusul unei afirmatii corecte este o afirmatie incorecta. Insa opusul unui adevar profund poate fi foarte bine un alt adevar profund.” Niels Bohr
Formula de calcul a unui destin nobil, aflat sub semnul medicinei: Munca = Cinste = OM = Progres = Civilizatie
Luminozitatea sa launtrica, din care izvorasc blandete, bunatate, daruire pentru pacientii sai -"micutii iepurasi" asa cum obisnuieste sa-i alinte cu duiosie – transforma cele 3 cuvinte magice din "Binele invinge intotdeauna!": un substantiv, un verb si un adverb de timp, dintr-o iluzie efemera a secolului XXI, intr-o convingere a realitatii. Conditia sine qua non este sa il intalnesti. Dupa, iti vei dori sa stai cat mai mult in preajma sa si sa il cunosti. Intr-un moment socotit TABU de unii, am curaj sa vorbesc despre un OM de sorginte neasemuita, un smarald unic in felul sau, atat de luminat de bunatate, rabdare, intelepciune! Are o capacitate subtila si sensibila de a-si continua calea povestii de viata, chiar daca au fost momente in care umilintele ce i-au fost adresate au sarit de la etajul numit OMENIE. Este un invingator prin curajul aratat in fata nedreptatilor. Este OM: isi iubeste profesia de medic de mai bine de 40 de ani modesti, cu aceeasi masura iubeste si alina suferinta copiilor, un artist desavarsit in sala de operatii, un chirurg cu experienta in toate palierele domeniului CHIRURGIEI si ORTOPEDIEI PEDIATRICE. Pentru domnul dr. Popovici Anton Teodor din Iasi, intreaga existenta umana sta sub semnul cuvintelor: MUNCA = CINSTE = OM = PROGRES = CIVILIZATIE." Sanatatea este un domeniu cu oferta totala, fara a astepta si a dori recunostinta. Un om-pasare, al caruii zbor desavarsit a mai fost intrerupt si de pietre grele, dureroase. Un om care nu inceteaza sa spuna tuturor si sa creada in ideea ca Binele invinge intotdeauna!: “Daca te intreaba cineva daca l-ai intalnit pe cel mai fericit om din lume, sa-i spui de mine. Eu sunt cel mai fericit, dar si cel mai nefericit om… Omul cu viata chinuita este Doctorul Iepuras “. Acestea au fost cuvintele pe care mi le-a incredintat in decursul celei de-a doua convorbiri. De altfel, mi-a marturisit ca diminutivul “iepuras”, ce ii este atribuit si la momentul actual cand ofera consultatii, a aparut in timp, ca un alint al copilului bolnav, in a suporta mai usor durerea ortopedico-chirurgicala. Atata bunatate, respect, iubire pentru semeni si profesie, atata optimism si blandete, intr-un singur om, eu nu am mai vazut! Ofera neconditionat consultatii copiilor si nu accepta compromisurile, considerand ca “sanatatea este un domeniu cu oferta totala, fara a astepta si a dori recunostinta.” Aproape ca nici nu l-am privit in decursul celei de-a doua intalniri, de la Cafeneaua ceainicelor aburinde. Despre fiinta aceasta valoroasa aflasem ca este un artist cu suflet cald in sala de operatii. De fiecare data cand vorbesc cu Dr. Iepuras particip la un dialog al cuvintelor intelepte. Dumnnealui imi spune, cu zambetul sau blajin, cu vocea sa melodioasa, ca asta se datoreaza faptului ca este uns cu toate alifiile, adica are experienta. Il priveam la un anumit interval de timp, stabilit de necesitatea rostirii urmatoarei intrebari dornice de a primi un raspuns. E esential sa marturisesc ca mi-as fi dorit sa pot inregistra cu un mecanism ultraperformant, de la momentul intrarii noastre in cafeneaua romantata, asezarea la masa cuvintelor, gesturi, emotii, pauze de priviri, zambete si pana la idei nespuse, nedeclarate, si asta pentru ca ideile stau la rand. Cand aveam pixul in mana simteam ca pot nota orice cuvant, orice expresie a fetei, orice detaliu din incapere, astfel incat randurile acestei intalniri sa fie asa cum le-am receptat, eu insami, de la sursa. Cu toate ca nu l-am privit de mai multe ori, privirea mea rasfoia atat omul – prezent acolo, asezat in stanga mea, cat si rememorarile sale. ”Sunteti o fiinta rara!”, am rostit cu o nuanta de curaj, preluata chiar de prezenta Dr. Iepuras. Aveam in fata mea o opera de arta, o nestemata, o carte vie, o carte cu suflet si nu stiam cum ar fi cel mai potrivit sa reactionez, cum sa-mi exprim admiratia. “Nu mint, nu fur niciodata, castig intotdeauna!” M-a intrebat, la un moment dat, despre ce imi doresc sa scriu: despre drama unei istorii trecute (sau drama trecutului), despre figura unei personalitatii sau despre o viata chinuita…Iar eu nu pot trece peste drama unei vieti chinuite… Cred ca vi s-a intamplat, fie si pe furis sa zariti, sa patrundeti in fasii de povesti, recompuse, reasamblate dupa ce si-au spus oful, cu sau fara batista din apropierea ochilor – martori. Sa cunoasteti dramele oamenilor buni, care au daruit, au iubit sincer si frumos, au ajutat semenii si, drept rasplata, au primit palme, cuvinte otravite, lovituri in toate incheieturile. Apoi, au fost marginalizati, asezati pe marginea prapastiei. Cine mai stie ce s-a intamplat cu ei? Nu pot sa nu schitez o jumatate de suras zvacnind a puncte de ironie cand ma intreb: dar oare cine i-a cunoscut? Cine s-a oprit intr-o zi, pe o strada obisnuita, pentru a le privi munca din suflete? Cine le-a odihit, macar cu dorinta de a le sti versiunea despre viata lor, sufletele aceastea bune, calde, umane, obosite in adancurile inimii?…
Repere biografice
data nasterii: 24.05.1945
Studii: Institutul de Medicina si Farmacie Iasi–actualmente UMF GR. T. POPA, Iasi–(1964 – 1970) – medic primar, specialitatea Chirurgie pediatrica – ASISTENT UNIVERSITAR la UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE ”GR. T. POPA” IASI, Iasi, din decembrie 1979 pana in anul 2009, astfel a contribuit la formarea carierelor a nenumarati medici (1979-2009) – MEDIC PRIMAR CHIRURG, SPITALUL CLINIC DE COPII ”SFANTA MARIA” IASI, (1991 – 2009) – MEDIC SPECIALIST IN CHIRURGIE SI ORTOPEDIE INFANTILA, SPITALUL JUDETEAN VASLUI(1974-1979) – MEDIC SPECIALIST IN CHIRURGIE SI ORTOPEDIE PEDIATRICA, INSTITUTUL DE MEDICINA SI FARMACIE BUCURESTI (1973-1974) – In prezent, realizeaza garzi in cadrul departamentului Chirurgie generala, la Spitalul Municipal de Urgenta "Elena Beldiman" din Barlad.
Si pregatirea este o opera de fiecare clipa, – cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-o iei de la inceput. De aceea si vezi asa de putini oameni fericiti… Atati cati merita…
Luni 17 iunie, la ora 17:00 si 20:00, iesenii ii pot urmari pe Tudor Aaron Istodor si Simona Cuciurianu intr-o drama cu accente comice despre accidente, rani… si dragoste.
Organizate in parteneriat cu universitatile publice iesene, acestea vor incepe pe 15 iunie, cand lordul David Trimble, laureat al Premiului Nobel pentru Pace in 1998, va conferentia la Biblioteca Centrala Universitar (BCU) “Mihai Eminescu” din Iasi. Intrarea la conferinte este libera.


Viata mea este asa de strans legata de aceasta de Dumnezeu binecuvantata tara , ca doresc sa-i las si dupa moartea mea, dovezi vadite de adanca simpatie si de viul interes pe care le-am avut pentru dansa. Zi si noapte, m-am gandit la fericirea Romaniei, care a ajuns sa ocupe acum o pozitie vrednica intre statele europene, m-am silit ca simtamantul religios sa fie ridicat si dezvoltat in toate straturile societatii si ca fiecare sa indeplineasca datoria sa, avand ca tinta numai interesele statului. Cu toate greutatile pe care le-am intalnit, cu toate banuielile care s-au ridicat, mai ales la inceputul domniei mele, in contra mea, expunandu-ma la atacurile cele mai violente, am pasit fara frica si fara sovaire inainte, pe calea dreapta, avand nemarginita incredere in Dumnezeu si in bunul simt al credinciosului meu popor.
Inconjurat si sprijinit de fruntasii tarii, pentru care am avut intotdeauna o adanca recunostinta si o vie afectiune, am reusit sa ridic, la gurile Dunarii si pe Marea Neagra, un stat inzestrat cu o buna armata si cu toate mijloacele, spre a putea mentine frumoasa sa pozitie si realiza odata inaltele sale aspiratiuni. Succesorul meu la tron primeste, ia dar o mostenire, de care el va fi mandru si pe care o va carmui, am toata speranta, in spiritul meu, calauzit fiind prin deviza: "Totul pentru tara, nimic pentru mine"… Multumesc din suflet tuturor celor care au lucrat cu mine si care m-au servit cu credinta. Iert acelora care au scris si au vorbit in contra mea, cautand a ma calomnia sau a arunca indoieli asupra bunelor mele intentiuni. Trimitand tuturor o ultima salutare, plina de dragoste, rog ca si generatiile viitoare sa-si aminteasca din cand in cand de acela care s-a inchinat cu tot sufletul, iubitului sau popor, in mijlocul caruia el s-a gasit asa de fericit. Pronia cereasca a voit ca sa sfarsesc bogata mea viata. Am trait si mor cu deviza care straluceste in armele Romaniei: "Nihil sine Deo!" Doresc sa fiu imbracat in uniforma de general (mica tinuta, cum am purtat-o in toate zilele), cu decoratiile de razboi si numai Steaua Romaniei si Crucea de Hohenzollern, pe piept. Am ramas credincios religiunii mele, insa am avut si o deosebita dragoste pentru biserica rasariteana, in care scumpa mea fiica, Maria, era botezata. Binecuvantarea corpului meu se va face de un preot catolic, insa doresc ca clerul de amandoua bisericile sa faca rugaciuni la sicriul meu, care trebuie sa fie foarte simplu. (…) Coroana de otel, faurita dintr-un tun luat pe campul de lupta si stropit cu sangele vitejilor mei ostasi, trebuie sa fie depusa langa mine, purtata pana la cel din urma locas al meu si readusa apoi la palat. Sicriul meu, inchis, va fi pus pe afetul unui tun, biruit (daca se poate) la Plevna si tras de sase cai din grajdurile mele, fara valuri negre. Toate steagurile care au falfait pe campiile de bataie vor fi purtate inaintea si in urma sicriului meu, ca semn ca scumpa mea armata a jurat credinta steagului sau si sefului sau suprem, care prin vointa lui Dumnezeu, nu mai este in mijlocul credinciosilor sai ostasi. Tunurile vor bubui din toate forturile din Bucuresti, Focsani si Galati, ridicate de mine, ca un scut puternic al vetrei stramosesti, in timpuri de grele incercari, de care Cerul sa pazeasca tara. Trimit armatei mele, pe care am ingrijit-o cu dragoste si careia m-am inchinat cu toata inima, cea din urma salutare, rugand-o a-mi pastra o amintire calda. (…) Prin o buna gospodarie si o severa randuiala in cheltuieli, fara a micsora numeroasele ajutoare cerute din toate partile, averea mea a crescut din an in an, asa ca pot dispune astazi de sume insemnate, in folosul scumpei mele Romanii si pentru binefaceri. Am hotarat dar o suma de 12 milioane de lei, pentru diferitele asezaminte, noi fundatiuni si ca ajutoare. Aceasta suma va fi distribuita precum urmeaza:
1. La Academia Romana , sase sute mii de lei, capital pentru publicatiuni.
2. La Fundatiunea mea Universitara, pentru sporirea capitalului, sase sute mii de lei.
3. La Orfelinatul "Ferdinand" din Zorleni, langa Barlad, pentru sporirea capitalului, cinci sute mii de lei.
4. Pentru intemeierea unui internat de fete de ofiteri in armata mea, cu un institut de educatiune, cu un invatamant practic, la Craiova, doua milioane lei.
5. Pentru intemeierea unei scoli industriale la Bucuresti, trei milioane lei. (Urmeaza alte 12 legate).
Inaltand rugaciuni fierbinti catre A-tot-Puternicul, ca sa ocroteasca de-a pururea Romania si sa raspandeasca toate harurile asupra scumpului meu popor, ma inchin cu smerenie inaintea vointei lui Dumnezeu si iscalesc cea din urma hotarare a mea. in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin. Facut la Bucuresti , la 14/20 februarie 1899. //CAROL// Am scris si iscalit cu propria mea mana acest testament, pe doua coale, formand opt pagini, legate cu fir rosu si am pus sigiliul meu//CAROL//
