Cu toate că este un Om care se dedică comunității, având principii statornice și un mod de a exista demn de a fi apreciat, există și indivizi cârcotași, așa-ziși colegi care aparțin breslei și care nu încetează a mai adăuga un cuvânt otrăvit cu invidie și răutate la adresa acestui profesionist. Îmi doresc ca numele și povestea acestui maestru să fie făcute cunoscute, în semn de răsplată pentru munca depusă din dragoste pentru oameni și medicină, pentru că avem capacitatea de a recunoaște CALITATEA UMANĂ.

Materialul curent, despre un maestru al medicinei românești, s-a lăsat așteptat îndelung, dacă mă raportez strict la intervalul cronologic ce a trecut de la prima mea întâlnire cu domnul doctor și ziua de astăzi — momentul afișării articolului pe blog. Mă refer la aproximativ 2 ani. În tot acest timp cred că ne-am văzut de 4, 5 ori. Și a fost de ajuns pentru ca impresia să devină imagine statornică. Așadar, vă invit să priviți, prin ochi de arlechin, o poveste de viață, ale cărei semnificații conțin ferestre de adevăr profund, poate și pentru că e firesc, e esențial să admitem că: „Opusul unei afirmații corecte este o afirmație incorectă. Însă opusul unui adevăr profund poate fi foarte bine un alt adevăr profund.” Niels Bohr

Formula de calcul a unui destin nobil, aflat sub semnul medicinei: Muncă = Cinste = OM = Progres = Civilizație

Luminozitatea sa lăuntrică, din care izvorăsc blândețe, bunătate, dăruire pentru pacienții săi — „micuții iepurași”, așa cum obișnuiește să-i alinte cu duioșie — transformă cele 3 cuvinte magice din „Binele învinge întotdeauna!”: un substantiv, un verb și un adverb de timp, dintr-o iluzie efemeră a secolului XXI, într-o convingere a realității. Condiția sine qua non este să îl întâlnești. După, îți vei dori să stai cât mai mult în preajma sa și să îl cunoști. Într-un moment socotit TABU de unii, am curaj să vorbesc despre un OM de sorginte neasemuită, un smarald unic în felul său, atât de luminat de bunătate, răbdare, înțelepciune! Are o capacitate subtilă și sensibilă de a-și continua calea poveștii de viață, chiar dacă au fost momente în care umilințele ce i-au fost adresate au sărit de la etajul numit OMENIE. Este un învingător prin curajul arătat în fața nedreptăților.

Este OM: își iubește profesia de medic de mai bine de 40 de ani modești, cu aceeași măsură iubește și alină suferința copiilor, un artist desăvârșit în sala de operații, un chirurg cu experiență în toate palierele domeniului CHIRURGIEI și ORTOPEDIEI PEDIATRICE. Pentru domnul dr. Popovici Anton Teodor din Iași, întreaga existență umană stă sub semnul cuvintelor: MUNCĂ = CINSTE = OM = PROGRES = CIVILIZAȚIE. Sănătatea este un domeniu cu ofertă totală, fără a aștepta și a dori recunoștință. Un om-pasăre, al cărui zbor desăvârșit a mai fost întrerupt și de pietre grele, dureroase. Un om care nu încetează să spună tuturor și să creadă în ideea că Binele învinge întotdeauna!: „Dacă te întreabă cineva dacă l-ai întâlnit pe cel mai fericit om din lume, să-i spui de mine. Eu sunt cel mai fericit, dar și cel mai nefericit om… Omul cu viață chinuită este Doctorul Iepuraș”.

Acestea au fost cuvintele pe care mi le-a încredințat în decursul celei de-a doua convorbiri. De altfel, mi-a mărturisit că diminutivul „iepuraș”, ce îi este atribuit și la momentul actual când oferă consultații, a apărut în timp, ca un alint al copilului bolnav, în a suporta mai ușor durerea ortopedico-chirurgicală. Atâta bunătate, respect, iubire pentru semeni și profesie, atâta optimism și blândețe, într-un singur om, eu nu am mai văzut! Oferă necondiționat consultații copiilor și nu acceptă compromisurile, considerând că „sănătatea este un domeniu cu ofertă totală, fără a aștepta și a dori recunoștință.” Aproape că nici nu l-am privit în decursul celei de-a doua întâlniri, de la Cafeneaua ceainicelor aburinde. Despre ființa aceasta valoroasă aflasem că este un artist cu suflet cald în sala de operații. De fiecare dată când vorbesc cu Dr. Iepuraș particip la un dialog al cuvintelor înțelepte. Dumnealui îmi spune, cu zâmbetul său blajin, cu vocea sa melodioasă, că asta se datorează faptului că este uns cu toate alifiile, adică are experiență. Îl priveam la un anumit interval de timp, stabilit de necesitatea rostirii următoarei întrebări dornice de a primi un răspuns. E esențial să mărturisesc că mi-aș fi dorit să pot înregistra cu un mecanism ultraperformant, de la momentul intrării noastre în cafeneaua romanțată, așezarea la masa cuvintelor, gesturi, emoții, pauze de priviri, zâmbete și până la idei nespuse, nedeclarate, și asta pentru că ideile stau la rând. Când aveam pixul în mână simțeam că pot nota orice cuvânt, orice expresie a feței, orice detaliu din încăpere, astfel încât rândurile acestei întâlniri să fie așa cum le-am receptat, eu însămi, de la sursă.

Cu toate că nu l-am privit de mai multe ori, privirea mea răsfoia atât omul — prezent acolo, așezat în stânga mea, cât și rememorările sale. „Sunteți o ființă rară!”, am rostit cu o nuanță de curaj, preluată chiar de prezența Dr. Iepuraș. Aveam în fața mea o operă de artă, o nestemată, o carte vie, o carte cu suflet și nu știam cum ar fi cel mai potrivit să reacționez, cum să-mi exprim admirația. „Nu mint, nu fur niciodată, câștig întotdeauna!” M-a întrebat, la un moment dat, despre ce îmi doresc să scriu: despre drama unei istorii trecute (sau drama trecutului), despre figura unei personalități sau despre o viață chinuită… Iar eu nu pot trece peste drama unei vieți chinuite… Cred că vi s-a întâmplat, fie și pe furiș să zăriți, să pătrundeți în fâșii de povești, recompuse, reasamblate după ce și-au spus oful, cu sau fără batista din apropierea ochilor — martori. Să cunoașteți dramele oamenilor buni, care au dăruit, au iubit sincer și frumos, au ajutat semenii și, drept răsplată, au primit palme, cuvinte otrăvite, lovituri în toate încheieturile. Apoi, au fost marginalizați, așezați pe marginea prăpastiei. Cine mai știe ce s-a întâmplat cu ei? Nu pot să nu schițez o jumătate de surâs zvâcnind a puncte de ironie când mă întreb: dar oare cine i-a cunoscut? Cine s-a oprit într-o zi, pe o stradă obișnuită, pentru a le privi munca din suflete? Cine le-a odihnit, măcar cu dorința de a le ști versiunea despre viața lor, sufletele acestea bune, calde, umane, obosite în adâncurile inimii?…

Repere biografice

  • Data nașterii: 24.05.1945
  • Studii: Institutul de Medicină și Farmacie Iași — actualmente UMF „Gr. T. Popa”, Iași (1964 – 1970).
  • Grad profesional: Medic primar, specialitatea Chirurgie pediatrică.
  • Activitate didactică: ASISTENT UNIVERSITAR la Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” Iași, din decembrie 1979 până în anul 2009; a contribuit astfel la formarea carierelor a nenumărați medici.
  • Activitate clinică: * MEDIC PRIMAR CHIRURG, Spitalul Clinic de Copii „Sfânta Maria” Iași (1991 – 2009).
    • MEDIC SPECIALIST ÎN CHIRURGIE ȘI ORTOPEDIE INFANTILĂ, Spitalul Județean Vaslui (1974 – 1979).
    • MEDIC SPECIALIST ÎN CHIRURGIE ȘI ORTOPEDIE PEDIATRICĂ, Institutul de Medicină și Farmacie București (1973 – 1974).
  • Prezent: Realizează gărzi în cadrul departamentului Chirurgie generală, la Spitalul Municipal de Urgență „Elena Beldiman” din Bârlad.